Suntem ceea ce mâncăm, și poate și din cauza asta România arată așa cum o vedem. Am plăcerea să vă prezint azi un nou proiect al echipei Vinul.ro. Nu, nu ne asumăm paternitatea ideii (preocuparea multor specialiști, pasionați și amatori există deja de multă vreme), nu ne propunem să „acoperim” tot domeniul, ci ne propunem să contribuim, cât putem, la strângerea laolaltă și la promovarea gastronomiei românești practicate în secolul pe care îl traversăm. Articolul de mai jos urmează să apară în primul număr al revistei tipărite pe 2017…

Am pornit de la vin… care înseamnă cultură și civilizație, după cum orice persoană rezonabilă va fi de acord. Iar vinul – așa cum îl înțeleg cei care nu-l consumă “cu găleata”, ci în primul rând cu mintea – este “hrană pentru spirit”. El a evoluat sincron cu gastronomia. Iată de ce demersul nostru pornit de la vin a ajuns – inevitabil și fericit! – la mâncare. Purtătoare de identitate, de istorie, de legendă, gastronomia descrie atât “esența” cât și “circumstanțele” unui popor. E radiografie și anamneză (atât în sens filosofic – de reamintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existență anterioară – cât și în sens medical – de totalitate a datelor pe care vindecătorul le poate obține din discuția cu suferindul). O istorie “a mâncatului” unui popor nu e cu nimic mai prejos decât celelalte forme de investigare a devenirii unei națiuni. Ba chiar, pe alocuri, oferă lămuriri mai multe și mai bune – în orice caz, mai intime și mai profunde – decât izvoarele scrise ori dovezile arheologice.

Azi – într-o “vreme a oamenilor, și nu a ideilor” pe care mulți o deplâng pentru că pare să-și fi pierdut reperele – avem mai mult decât niciodată nevoie să știm de unde venim, unde suntem și unde ne ducem. “Suntem ceea ce mâncăm” atât la nivelul realității imediate cât și din punct de vedere al aspirațiilor. Iar “Gastronomie românească de secol XXI” este contribuția noastră la documentarea unei epoci. O documentare pe care credem că n-ar fi bine s-o lăsăm istoriei doar prin “dovezile” înscrise în meniurile majorității restaurantelor de azi sau prin notițele de cumpărături ale celor pasionați de bucătărie, ci și prin inspirația și creativitatea membrilor unei elite.

Poate că în prea puține restaurante însă vom mai găsi bunătați făcute așa cum le știam de la bunica, pe care cei mai nostalgici dintre noi (si care le-au prins!) le apreciază, dar unul dintre scopurile noastre este acela de a vorbi despre evoluția gastronomiei la noi; cert este că sunt bucătari care reiau rețete mai vechi, unele poate chiar uitate, combină creativ și diferit ingrediente și tehnici de gătit din trecut cu altele, moderne, din bucătăriile lumii, și le împachetează în moduri atrăgătoare și pentru cei mai tineri, dar și pentru cei care au conoscut mai bine tradițiile culinare.

Fie că e vorba de bucătari profesioniști și galonați sau de neprofesioniști înzestrați cu bun gust și interes pentru gastronomie, toți cei care reușesc azi să nu lase se se piardă valorile trecutului și le aduc în actualitate constituie, din punctul nostru de vedere, o elită care face lumea noastră să progreseze și care merită “strânsă” la un loc între coperțile (chiar și virtuale) ale unui demers mai mult decât culinar – unul cu reală utilitate culturală.

“Gastronomia românească de secol XXI” e un mesaj introdus într-o sticlă pe care o aruncăm în apă cu speranța că undeva, cândva, cineva o va deschide pentru a afla cum am fost, ce ne-am dorit și ce am reușit.

* Fotografia din deschiderea acestui articol, reprezentând o „salată boierească, cu brânză friptă”, de la Crama Domnească din București, a fost realizată pentru proiectul nostru de Alina, Hobbybucatar.ro . Rețeta aceasta, precum și altele, împreună cu articole despre bucătari și realizările lor, găsiți în următorul număr al revistei tipărite – la care vă invităm să vă abonați.