„Chiar și cele mai vechi adevăruri au nevoie să fie spuse, periodic, pe limba noilor generații, pentru ca să nu-și piardă înțelesurile!” . Acesta este motto-ul sub care a stat propunerea de Ghid de bune practici pentru sărbătorirea Zilei naționale a gastronomiei și vinului adresată participanților la cea de-a treia ediție a Congresului Național pentru gastronomia și vinurile din România. Congresul s-a desfășurat marți, 16 aprilie 2019, în Aula Magna a Acedemiei de Studii Economice București, în parteneriat cu această prestigioasă instituție de învățământ superior. Parteneri principali ai evenimentului au fost Selgros România și Prutul SA, cea mai veche fabrică de uleiuri vegetale din România și producătorul singurlui ulei high oleic 100% de la noi din țară – Spornic.

Iată în continuare principiile enunțate în acest proiect de Ghid. Reamintim că Ziua Națională a gastronomiei și vinurilor din România – adoptată anul acesta de Parlament având la bază „Manifestul” participanților la prima ediție a acestui Congres, inițiat de Cosmin Dragomir (GastroArt.ro), Chef Nico Lontras (Rare Foods Services) și semnatarul acestor rânduri, Cezar Ioan (Vinul.Ro) – se sărbătorește în fiecare an în ultima (LATER EDIT: PRIMA) duminică a lunii octombrie.

În joc este identitatea națională

Suntem ceea ce mâncăm – iar una dintre cele mai profunde forme de afirmare a identității unui popor este gastronomia. Trebuie să avem mare grijă cum ne prezentăm atunci când în joc este identitatea noastră.

De aceea, orice manifestare a identității culinare trebuie să-și aibă inspirația în “ceea ce este tradițional” (sumar, aceasta se poate defini drept “care se produce de cel puțin trei generații”). Înnoirile, modernizările, reinterpretările trebuie să țină cont în primul rând de gustul original (acolo unde acesta este documentat, unde s-a păstrat) și de ingredientele originale.

Tradiția gastronomică înseamnă mai multe specificuri regionale. Cercetarea lor trebuie încurajată

Cum România de azi este (inclusiv gastronomic) rezultanta multiplelor influențe istorice și geografice, e firesc să găsim nu doar un singur set de elemente tradiționale, ci mai multe – specifice fiecărei regiuni. Acestea trebuie documentate, trebuie studiate din cât mai multe (și mai bune) surse locale relevante, înainte de a fi puse în operă. Muzeele etnografice, cărțile vechi, caietele de rețete vechi, mărturiile bătrânilor trebuie să ne ghideze în recuperarea acestor tradiții regionale specifice. Dezbaterile, cercetările etnografice și antropologice, expozițiile vernisajele de artă regională ar trebui, permanent, însoțite de menționarea valorilor culturii gastronomice tradiționale locale. Cu sau fără sprijinul autorităților, aceste întreprinderi ce țin de recuperarea și valorizarea tradițiilor ar trebui încurajate și menționate cât mai des, și nu doar cu ocazia Zilei naționale a gastronomiei și vinurilor din România.

Sezonalitatea face parte din tradiție

Hrana vechilor locuitori depindea, într-o măsură esențială, de disponibilitatea ingredientelor în funcție de sezon. Deși “disponibilitatea” este astăzi o problemă rezolvată prin sistemele de comerț și distribuție moderne indiferent de sezon, să încurajăm pe cât de mult este posibil utilizarea de materii prime din surse regionale și chiar microregionale – acest lucru va oferi rezultatului final trăsături care nu doar respectă principiul regionalității tradiției, ci și asigură bunăstare pentru localnici și un gust cu mult mai multă personalitate distinctă, imposibil de replicat. Lucrurile care ne fac diferiți ne fac și interesanți – e bine să ținem minte că viitorii noștri oaspeți fac efortul de a veni la noi ca să caute ceea ce nu au la ei acasă, ceea ce doar la noi pot găsi. Diferențierea specifică ne va permite, de asemenea, și să valorificăm superior rezultatele tradiției din care ne inspirăm.

Vinul face parte din tradiția gastronomică românească, în toate regiunile

Asortarea mâncărurilor cu băuturile specifice unei regiuni este, de asemenea, un factor important de luat în considerare – iar acolo unde vinul a fost parte integrantă din tradiție acesta trebuie pus în valoare prin astfel de asocieri.

Firește, dincolo de o mâncare “cu poveste”, din ingrediente locale și sezonale care contribuie la bunăstarea conaționalilor, modul în care aceasta este prezentată este important: curățenia, “civilitatea” cu care ne prezentăm în cadrul evenimentelor, aspectul mâncării, mărimea porțiilor (nu doar pentru evitarea risipei și pentru a stimula vizitatorii să încerce mai multe, ci și pentru că nevoile alimentare ale generațiilor actuale sunt diferite de cele ale strămoșilor) – toate aceste elemente trebuie luate în calcul și rezolvate atunci când concepem evenimente de sărbătorire a gastronomiei și vinurilor din România. Ținuta generală și vestimentația pe care ar trebui să o adoptăm la aceste sărbători trebuie, și ea, să fie pe cât posibil una curată, cu care ne-am duce la un eveniment, chiar dacă nu neapărat inspirată din tradițiile regiunii, din materiale specifice și cu ornamentație specifică (iile din materiale sintetice, coifurile metalice, armurile, halebardele sau săbiile, oricât de strălucitoare ar fi, NU fac, de regulă, parte din specificul tradițional al locuitorilor din actualul spațiu al României; nici treningurile și nici manelele). 

Să nu uităm că mâncarea (și masa, în sens mai larg) ne aduce împreună. S-o facem elegant, s-o facem cu ospitalitate și cu mult respect pentru noi înșine și pentru cei care ne vizitează.