“If you think education is expensive, try ignorance”. “Daca aveti impresia ca educatia e scumpa, incercati (sa vedeti cat de scump va costa – nm) ignoranta”. Un adevar foarte precis formulat, de care se indoiesc – iertata-mi fie exprimarea! – tocmai ignorantii. Din pacate, e o atitudine tot mai intalnita.
Un set foarte pervers de cauze sta la originea dificultatilor pe care le intampina vinul bun in parcursul sau catre consumator. Din acest set as enumera acum doar trei:
- complexitatea produsului, care presupune pre-existenta unui minim interes si a unei minime informatii a consumatorului, pentru a putea fi savurat;
- lipsa de cunostinte a personalului care ar trebui sa recomande vinul (nu vorbesc aici despre reprezentantii producatorilor, desi unii s-ar incadra “fara examen” pe aceste locuri);
- lipsa contextului de consum si a accesoriilor potrivite (vinul fara mancare, fara pahare sau fara temperatura potrivita poate “merge” doar in cantitati mici sau de calitate scazuta, pentru un public care galgaie de obicei din damigeana, fara sa aprecieze cu adevarat decat alcoolul din acest produs).
“Oamenii vinului” cu care ma intalnesc sau comunic sunt la unison: piata e haotica, se joaca murdar, trebuie facuta curatenie, trebuie educat consumatorului si “prescriptorii” (personalul insarcinat sa recomande, sa contextualizeze si sa puna in valoare vinul).
Surprinzator, insa, de la vorbe la fapte e o discrepanta – era sa-i spun ignoranta – cel putin naiva, in lipsa unui cuvant mai tare. In “cocina” pe care o reclama chiar ei, producatorii – adica tocmai cei care ar trebui sa fie mai grijulii cu rodul propriei munci – isi imagineaza ca pot supravietui facand curatenie doar pe “fiecare pe patratica lui”. Rezultatul? Un spectacol dement, in care toti muta febril gunoiul la celalalt, fara sa inteleaga ca doar eforturile concertate pot avea sens pentru propasirea si asanarea arenei in care activeaza toti. Unde-s viziunea, strategia, energia, unirea pentru schimbare? Fiecare cu “aia ma-sii”. Sa vina guvernul! Sa faca politicile si strategia sectorului! intre timp, fiecare ia masa gratios pe metrul patrat curatat, cu servet la gat si somelier la indemana, iar in jurul tuturor guita cocina. Incapabili sa vada dincolo de interesul imediat, proprietarii brandurilor de vin sunt incapabili chiar si sa se ralieze initiativelor altora, din ratiuni ce tin de paragraful 1 (nu, nu din Codul Civil): “mnoo, mnuuu, mmsavedeeem”, “pffnuetimpacuuum”, “mmmaivedemnoicumfaceemmaitarziiu”… Sad but true, vorba poetului.
Exceptiile, evident, sfintesc locul si confirma regula. Pentru sanatatea mintala si morala a fiecarui iubitor de vin, ii recomand sa gaseasca o exceptie si sa ignore contextul. Dar oare asta e rezolvarea?