Un articol de Oana Simionescu
Fugit în 1985 în America, Marius Iliev s-a întors după ‘89, ca să dea lovitura cu dozatoarele TEC (The European Connection). Și a pus din nou România la coadă: cu PET-uri aduse de-acasă în sacoșă, lumea aștepta, în toate orașele și orășelele țării, și zeci de minute la rând, ca să le umple cu băuturi acidulate cu arome nemaiîntâlnite până atunci – de kiwi, mango, papaya și altele asemenea.
Azi, e investitor într-unul dintre cele mai mari parcuri eoliene în Dobrogea. A mai fost cunoscut ca proprietar al restaurantului Șarpele roz – o încercare de reînviere a efervescenței petrecărețe de la Șarpele roșu al anilor ’90. Deține și un brand de evenimente muzicale – Freedom Jazz Festival – și are participări în diferite alte business-uri. După cum spunea singur în 2003, într-un interviu acordat Ziarului Financiar, ar investi “și în desene animate”. Când auzi, însă, de el ca proprietar al celei mai mari crame din podgoria Sarica Niculițel, te ia puțin fiorul: dacă vechile cozi se vor muta la vin? Glumim, firește!
Marius Iliev spune că anul trecut s-a trezit implicat mai mult de nevoie decât de plăcere în producția de vin, preluând pachetul majoritar în compania fondată de niște prieteni româno-spanioli la Sarica Niculițel, pentru a-i ajuta pe aceștia să evite falimentul iminent. Firma are o o cotă de piață mică, aproape invizibilă (aproximativ 0,5%), dar între timp ambițiile noului acționar majoritar sunt de a vinde 1,6 milioane de litri în 2016. Cu timpul, după spusele lui, ar vrea să vândă vinuri făcute și în alte zone, ba chiar în alte regiuni celebre din lume, sub brandurile construite de el. Dar mai e până acolo.
Momentan, noua Sarica Niculițel a lui Marius Iliev se distinge prin etichetele înnoite: atent realizate, apelează fie la motive mediatice cunoscute pentru zona Dobrogei (gama “Caii de la Letea”, dorit a fi vârful de lance din punct de vedere al calității), fie sportiv-hipsterești (Aligole) sau “încifrate” (pe una dintre game, Sarica este singurul cuvânt care se distinge cu ușurință, celelalte necesitând o manevrare a sticlei în lumină pentru a fi deslușite). Întregul aspect al noilor sticle e diferit de ceea ce scotea “vechea” Sarică, de sub managementul româno-spaniol. După cum spune Iliev, noua imagine a gamelor prefigurează o nouă filosofie de distribuție și o nouă strategie de promovare, axată pe evenimente și pe mediul online. În condițiile în care prețurile de listă declarate în timpul întâlnirii cu reporterii Vinul.Ro nu erau deloc timide pentru un “new entry” pe piață, rămâne ca timpul să arăte dacă noua strategie a funcționat sau dacă aceasta are nevoie de ajustări.
În ceea ce privește vinurile, am apucat să degustăm câteva din gama superioară – un Chardonnay cremos, acid și promițător, un rose cu o tentă de culoare mai închisă, intens aromat la primul nas, dar care-și pierde zvâcul pe parcurs și devine amărui pe final, și un asamblaj roșu din Cabernet Sauvignon și Fetească neagră care prefigurează un vin intens și puternic, după ce va mai sta la învechit în sticle ca să își rotunjească taninurile încă dure. În toate vinurile se simt strugurii, ceea ce indică pe de-o parte o amprentă puternică a zonei, iar pe de altă parte o manieră de vinificare mai puțin agresivă, în care accentul rămâne pe terroir. O idee înviorătoare, dacă te gândești cât de mult ajung astăzi să uniformizeze vinurile drojdiile selecționate și celelalte intervenții omenești asupra musturilor.
Noile vinuri de Sarica Niculițel sunt disponibile de la jumătatea lunii martie. Ediția limitată “Caii de la Letea” va fi distribuită, însă, pentru început, doar în câteva magazine specializate și în rețeaua de apropiați ai cramei, deoarece în momentul de față sunt etichetate aproximativ câte o mie de sticle din fiecare sortiment.
Podgoria Sarica Niculițel este cea mai veche din Dobrogea, întinzându-și istoria până în vremea coloniilor grecești de la malul Euxinului. Atunci, după unele presupuneri, aproximativ în secolul al VIII-lea înainte de Christos, grecii au adus primii butuci de vie plantați aici. Aceleași presupuneri avansează ideea că Tămâioasa Românească, ulterior răspândită în mai multe părți ale țării, ar proveni chiar din acei butuci. Ferma administrată de Marius Iliev la Sarica Niculițel acoperă aproximativ 383 de hectare. Însă, după spusele lui, pentru moment capacitatea cramei este mult mai mare decât producția proprie de struguri – o rămășiță a vremurilor comuniste, când existau mult mai multe vii iar în programul economiei de stat planificate Sarica ar fi trebuit să proceseze cam 20 milioane de litri anual. Sunt prevăzute noi investiții în plantație și în echipamentele de cramă, care vor crește în viitor cantitatea produsă anual.
Numele cramei: Viticola Sarica Niculițel
Numele firmei: Via Viticola SRL
Adresă fizică (poștală): Str. Constantin Budișteanu 18, Bucuresti, Sector 1
Mărci comerciale: Lotca (retail+horeca), Sarica (retail + horeca), Aligole (retail + horeca), Caii de la Letea (retail + horeca), Caii de la Letea – Ediție Limitată (exclusiv retail specializat + horeca)
Suprafață de viță de vie în exploatare pentru struguri de vin: 383 hectare proprii, din care 95% replantate începând cu 2007, și în productie aproximativ 75%, urmând ca în doi ani să fie integral în producție, la intrarea în Delta Dunării (în dreptul lacului Saon), altitudine 200 m. În afară de acestea, firma mai are contracte de colaborare pentru achiziția de struguri cu producători de pe încă 400 de hectare.
Soiuri: Aligote, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Rhein Riesling, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Fetească Neagră. Pentru celelalte soiuri, strugurii provin momentan din achiziții.
Capacitatea cramei: producție – 30.000 hl, stocare 700 vagoane (de 10.000 litri), cu ambele capacități în curs de modernizare (prima fază va fi finalizată în august 2016)
Winemaker: Marian Andrieș – permanent, Liviu Grigorică – consultant
Director general: Marius Iliev
Pentru moment nu se organizează degustări la cramă.
Contacte: (+4)0722.307.400 – Marius Iliev