Sunt multe lucruri pe care o zona viticola le poate oferi turistilor: in primul rand, desigur, vinul, apoi o foarte buna sursa de cunoastere si dezvoltare a culturii generale, peisaje care de multe ori iti taie respiratia si, de cele mai multe ori, experiente culinare deosebite. In ultima vreme insa, pe langa cele enumerate mai sus, se mai adauga si o activitate, noua pentru Romania, mountain-biking-ul.
Articol de Nicusor Cazan / www.cazancuvin.ro
Fenomenul „bicicleta“ a erupt in ultima vreme cu precadere in marile orase ale Romaniei. Fie ca sunt plimbari lejere prin parcuri sau pe strazi, uneori periculoase din cauza traficului, fie ca bicicletele sunt urcate pe masini pentru ture in afara orasului, din ce in ce mai multi tineri in special, dar nu obligatoriu, au descoperit aceasta foarte placuta forma de miscare in aer liber. Sunt si cateva diferente care recomanda turele de mountain-bike in zone viticole. In primul rand, acestea sunt, cu precadere, deluroase, ceea ce face ca dificultatea traseelor sa nu fie foarte ridicata, ca in cazul celor facute pe munte, dar nici foarte usoare, ca in cazul celor facute pe plat, la campie. Apoi, drumurile sunt de cele mai multe ori accesibile masinilor agricole, ceea ce inseamna ca sunt suficient de late si se poate merge lejer in grup. Suprafetele pe care se ruleaza alterneaza de la sosele asfaltate, intre sate sau mici orase, la drumuri pavate cu piatra pana la cele neamenajate, perfecte chiar si pentru o bicicleta nu foarte avansat echipata. Si, bineinteles, faptul ca de cele mai multe ori se ruleaza in spatii deschidse, fara vegetatie sau constructii inalte, ofera privelisti deosebite. Fiind o tara cu suprafete mari cultivate cu vita de vie, sunt multe zonele unde se pot practica astfel de plimbari. In randurile ce urmeaza sunt descrise detaliile unui traseu facut in timpul verii in zona viticola Dragasani, pe malul drept al raului Olt. Aceasta zona s-a dezvoltat foarte mult in ultima perioada, in primul rand datorita investitiilor facute in crame, noi sau vechi, apoi deschiderii catre turismul oenologic prin infiintarea Asociatiei producatorilor de vin din Dragasani.
Pedaland printre crame
Punctul de start/sosire a fost Crama Stirbey, urmand ca pe traseu sa se puncteze Via Sandu, Crama Isarescu, Crama Iordache si Crama Avincis. In total au fost parcursi aproximativ 32 de kilometri, cu 280 de metri de urcare verticala totala. Suprafata drumului este partial asfaltata, partial cu pietris, specifica drumurilor de tara, dar nu pune probleme majore atata timp cat este uscata.
Pornind de la Crama Stirbey, se parcurge in usoara coborare creasta Dealului Viilor, avand la picioare, pe malul raului, orasul Dragasani. Fiind relativ apropiate, se trece foarte repede pe langa cramele vecine, Isarescu si Sandu, urmand a se cobori in viteza pe un drum ingust, foarte bine asfaltat si marginit ca un tunel de tufe de fructe salbatice, probabil mure. Se iese apoi chiar intre randurile de vii perfect aliniate ale Cramei Iordache, avand in fata privelistea Oltului si a Dragasaniului, destul de greu de contemplat, pentru ca drumul in coborare indeamna la viteza. Acesta este primul sector unde se ruleaza printre vii, deoarece, lasand in urma Crama Iordache, se ajunge foarte repede in oras, in drumul 67B ce vine dinspre Targu Jiu. De aici incepe o sectiune usoara de aproximativ 3,5 kilometri, chiar prin oras pe drumul national 64 cu directia Slatina. Traficul este suficient de scazut, iar soseaua suficient de lata cat sa nu puna probleme de siguranta.
Dupa traversarea unui pod peste un mic parau afluent al Oltului, se urmeaza spre dreapta indicatorul catre Manastirea Dobrusa, monument istoric din secolul 19. Drumul cu trafic mult mai lejer de data aceasta, strabate satul Zlatarei si Stefanesti, marcand ca si punct de reper unitatea militara dintre cele doua localitati. Incepand cu Stefanesti, locul falsului plat este luat de pante usoare si coborari rapide pana la micuta manastire amintita din satul cu acelasi nume. Pe culmea dealului din imediata apropiere a manastirii se afla un alt punct de interes al traseului, foarte frumoasa Crama Avincis, avand alauri Conacul Ramniceanu, proprietate a familiei Stoica. Pentru a ajunge insa acolo trebuie urcat, pe un drum de pamant, cel de-al doilea, ca dificultate, deal al traseului, care are o panta pronuntata. Peisajul este insa din nou deosebit, rustic, urcandu-se la inceput printre case mici si vechi, apoi printre pasuni, iar in final printre parcelele cu vita de vie ale cramei. Desigur, domeniul se poate vizita si este chiar recomandat, avand in vedere arhitectura deosebita insa numai cu programare prealabila.
De aici, din varful dealului, se coboara in mare viteza pe drum pietruit pana in satul Valea Caselor, urmat de Borosesti, pana cand se intersecteaza din nou soseaua catre Targu Jiu. De data aceasta traseul o urmeaza pentru scurt timp, pana la sensul giratoriu de la Fantana Sutesti, care indica spre dreapta directia catre Mitrofani. De aici se merge practic pe versantul opus Oltului al Dealului Viilor, pana aproape de Crama Stirbey.
Inainte de ajunge insa acolo, in satul Verdea trebuie gasite potecile facute de animale satenilor in drumul lor spre locurile de pasunat, multe dintre ele fiind prin livezi aproape salbatice de pruni si nuci. Aceasta este cea mai anevoioasa urcare, parte datorata pantei foarte abrupte, parte tufelor spinoase si foarte dese. Finalul este insa revigorant, deoarece ajungem inapoi la Crama Stirbey, capatul traseului, unde, in sfarsit, se poate degusta vinul, rose-ul produs aici fiind energizantul perfect.
Desigur, un pic de pregatire inainte de inceperea traseului este necesara, cel mai important accesoriu fiind cel putin o camera de rezerva, avand in vedere ca se ruleaza pe drumuri marginite de tufe dese cu spini. Marea problema – din pacate nu numai a acestui traseu, ci a majoritatii traseelor din fata noastra – o reprezinta cainii lasati nesupravegheati si liberi. Sunt destul de multi, de la micile ferme pe pe dealuri, pana chiar in centrul orasului. Nu sunt periculosi, daca intalnirile sunt tratate cu atentie. Este totusi recomandat ca tura sa se faca in grup, avand eventual si un mic echipament care poate produce sunete pe frecvente inalte ce poate tine animalele la distanta.
Cu toate acestea, avem la Dragasani un traseu superb, de dificultate medie spre scazuta, perfect pentru o duminica dupa amiaza incheiata cu o vizita si degustari la una dintre cramele intalnite in drum. Desigur, sunt multe variante pentru care se poate opta, dupa gustul si pregatirea fizica a fiecaruia. Detaliile tehnice ale traseului, precum si posibilitatea de a-l descarca pentru GPS, se afla pe site-ul www.bikemap.net.