TEXT SI FOTO: LORETA BUDIN
Infiintata in 1994 de catre Contele Guy Tyrel de Poix, un stomatolog corsican impatimit de vinuri, descendent al unei vechi familii nobiliare franceze (detinatoare a fabricii de sampanie Piper-Heidsieck), SERVE si-a inceput activitatea ca distribuitor de vinuri romanesti imbuteliate sub propria marca: Vinul Cavalerului. Deoarece, in acei ani piata romanesca nu oferea o sursa fiabila de vin de calitate, contele Guy Tyrel de Poix, a trecut la un alt nivel si a hotarat ca activitatea firmei sa se extinda la productia de vinuri, devenind astfel primul investitor strain din domeniul vitivinicol romanesc. Pentru o buna perioada, contele de Poix a scris de unul singur istoria acestei piete, atat de tarziu privatizata. Acum, dupa 14 ani de prezenta activa pe piata romaneasca, considera ca odata cu disparitia vizelor s-a inregistrat o crestere tot mai mare a cererii calitative si a diversitatii.
Care e filozofia dumneavoastra in materie de vin?
Provocarea este sa vad pana unde se poate merge din punct de vedere calitativ. Sincer, cred ca nu am depasit inca 65% din potentialul calitativ al terroirului. E dificil, e nevoie de timp, de cercetare… dar visul meu e sa existe vinuri romanesti, albe si rosii, pe cele mai mari mese din lume. Si, printre aceste vinuri, macar cateva sa fie produse de mine.
Pe ce puneti accent, pe soiuri autohtone sau internationale?
In ceea ce priveste vinurile rosii si rosé, e clar ca trebuie sa jucam o carte importanta pe Feteasca Neagra, un soi care da rezultate excelente, chiar daca e un pic complicat de lucrat in vie. In ceea ce priveste vinurile albe… imi place Feteasca Alba, dar nu sunt foarte sigur ca o sa reusim sa scoatem cu adevarat lucruri exceptionale, in raport cu concurenta la nivel mondial. Aici, as privilegia mai degraba soiurile internationale.
Se misca lucrurile pe piata romaneasca de vinuri?
De vreo 6-7 ani, lucrurile se misca, si se misca bine. Din momentul in care nu a mai fost nevoie de viza pentru calatoriile in afara Romaniei, s-a inregistrat o crestere tot mai mare a cererii calitative si a diversitatii. Astfel ca azi vinurile de import sunt tot mai cautate in restaurante – ceea ce e un pic jenant pentru producatorii autohtoni dar, in acelasi timp, este un soi de provocare: e bine sa te confrunti cu concurenta. Putem fi insa mandri de ceea ce producem, de ceea ce putem produce in Romania, si nu avem de ce rosi in fata vinurilor argentiniene, chiliene, franceze. Ne obliga doar sa lucram mai bine.
Faceti replantari, cand le terminati?
Continuam sa replantam inca 50 ha, si apoi luam o pauza. Nu mai cumparam vie, ne multumim cu cele 80 ha deja plantate – cu tot cu viile din Dobrogea -, in total 130 ha cu ceea ce vom finaliza in urmatorii 5 ani. Ne-am facut propria pepiniera, tocmai pentru a avea clonele noastre, avem un laborator de analiza care ne permite sa lucram 30 de probe simultan… cred ca suntem pe drumul cel bun.
Care e portretul robot al consumatorului de vin SERVE?
E cineva care iubeste vinul, care are placerea asocierii lui cu preparate rafinate si care vrea sa imparta- seasca aceasta placere cu alte persoane. In acelasi timp, e o persoana care cere constanta, de la prima pana la ultima sticla. Asta, cred ca am dovedit-o deja, sta un pic la baza succesului nostru.
Vinurile SERVE au avut succes in restaurantele romanesti?
Care e secretul? Ne-am dus noi la ei, la patronii de restaurante. Le-am spus: luati acest vin, e foarte bun, si il platiti in 30 de zile. Amuzant, dar prima reactie a fost una de neincredere: de ce ne dati pe datorie? Inseamna ca ceva nu-i in regula. Pe atunci, prin ’94, nu era la moda sa iei pe credit. E drept ca nici concurenta nu era mare.
Sunteti dentist de meserie. Cum ati trecut de la stomatologie la vin?
Ambele meserii lucreaza cu cavitatea bucala a clientului – numai ca cea legata de vin e mult mai amuzanta. Cand oamenii vin sa te vada, ca stomatolog, arboreaza un suras stramb si pleaca adeseori fara el. Cand vin sa te vada ca patron de vie… pleaca cu gura pana la urechi (rade). Ce sa zic? A fost o oportunitate, si a devenit pasiune.
Aveati minime cunostinte in domeniu?
Deloc. In 1986, tatal meu m-a rugat sa gestionez domeniul familial din Corsica, iar eu am spus: de ce nu? In 1993, am venit in Romania. Bulgaria nu avea o imagine prea tentanta: atentatul impotriva papei, umbrela bulgareasca… iar vinurile pe care le-am degustat acolo nu erau foarte bune. Nici cele romanesti nu erau bune, insa romanii vorbeau franceza, iar afinitatea culturala e evidenta.
Va afecta criza mondiala productia de vin din Romania?
Cred ca in masura mai mica. Crizele din domeniul vinului sunt de obicei crize interne, si nu depind obligatoriu de ceea ce se intampla la nivel macroeconomic. E posibil ca puterea de cumparare a romanului sa scada. Sigur ca vor fi consecinte, oamenii vor ezita, probabil, inainte de a intra intr-un restaurant, inainte de a cheltui pentru ceva care le face placere. Dar cei care fac produse de calitate – in domeniul vinului, al restauratiei – vor rezista.
Aveti proiecte de oenoturism?
SERVE se afla pe Drumul Vinului. Sigur, drumul… ati vazut deja cum arata drumul asta (rade). Vrem sa facem un mic hotel, sa organizam degustari… dar prioritatea noastra ramane, momentan, productia. In privinta vinului, ce planuri aveti? Sa fac vinuri carora, intr-o buna zi, criticul Parker sa le dea 92… ba nu, 95 de puncte.