Toni Grecu: Cu vinul bun trebuie sa ai rabdare

RADU RIZEA

Cu totii il stim pe Toni Grecu de pe vremea cand se indoia de ras la glumele improvizate de catre colegii lui din Divertis, pornind de la o tema sau alta. Semn de candoare, de chef de viata, de acel strop de deschidere spre lucrurile bune din viata pe care ni-l dorim sa-l vedem la fiecare dintre oamenii de langa noi. Toni Grecu iubeste in acelasi timp cumpatarea si excelenta, rasul si sobrietatea, dar mai ales iubeste oamenii alaturi de care toate acestea au sens.

toni-grecu-interviu

Mancarea, bautura si rasul sunt expresii ale aceleiasi „joie de vivre”. Cum mai stie romanul sa traiasca in aceste zile?

Romanul stie sa traiasca, problema este ca nu poate pune in practica tot ceea ce stie. Stiinta care se ocupa de studiul traiului se numeste Vivrologie, de la frantuzescul vivre – a trai si grecescul logos, care stim cu totii ce inseamna. Vivrologia romaneasca are in esenta trei directii: mancarea, bautura si femeile. Ele se imbina in diverse rapoarte in functie de abilitatile si buzunarul fiecarui roman. Sa ne ocupam de bautura, caci asta va intereseaza. La acest capitol, s-a constatat o schimbare a gustului romanilor si o aplecare mai mare spre bere, in detrimentul stramosescului vin de butuc. Aceasta reprezinta o curiozitate, daca tinem cont de traditie si de faptul ca traim intr-o zona temperat – continentala, cu patru anotimpuri si cu temperaturi mici aproape jumatate de an, perfecta pentru consumul vinului. E o chestiune trecatoare, probabil, fiindca vorba aia: “Nu-i Vasluiul ca Berlinul / Cum nici berea nu e ca vinul”. In privinta mincarii, si aici se constata schimbari, iar Vivrologia ne spune ca ceea ce se intimpla acum in farfuria romanului nu e chiar cel mai bun lucru. E prea mult junk-food, sunt prea multe E-uri si extrem de multe grasimi. Incidenta obezitatii a crescut alarmant, iar bucuria de a manca bun si sanatos s-a transformat in nevoia de a manca mult si dezordonat. Norocul nostru este cu cea de-a treia directia din Vivrologie, femeile. Aici lucrurile par sa stea mult mai bine: nu dauneaza la sanatate in nici un fel, indiferent de consum, sunt recomandate oricand si oricum, bucura si destind, regleaza metabolismul si echilibrul hormonal si mental. Toate acestea cu o singura conditie: sa nu fie neveste!

„TRAITUL BINE NU SE IDENTIFICA NEAPARAT CU CANTITATEA”

Daca ar fi sa identificam un superlativ al „traitului bine”, care ar fi acela? (alt popor? Un personaj?)

Din punctul meu de vedere, traitul bine nu se identifica neaparat cu cantitatea. Nu imi da senzatia ca traiesc bine o ceafa de porc cu cartofi prajiti si nici trei vedre de vin inghitite la o masa. Eu unul ma simt mai bine cand am o vaga senzatie de foame, decat atunci cind sunt satul si simt ca plesnesc. O mancare usoara, cu vegetale si ceva carne de pui bine gatita, un pahar de vin demisec alb si o companie vesela si destinsa sunt destul sa ma faca sa fiu multumit. Daca atmosfera este tensionata sau am in preajma oameni care ma agaseaza, totul este stricat. Prefer sa mananc marmelada cu paine in compania unui om vesel si relaxat, decat sa consum delicatese de orice fel in companii care nu-mi fac placere. Deci, cel mai important lucru, ca sa spui ca te simti bine, sunt atmosfera si, evident, oamenii din jurul tau. In opinia mea, poporul care stie sa traiasca bine, in sensul ca este atent la ce si cat mananca, si este pretentios si rafinat, este poporul francez. In Franta, mancarea este apreciata dupa gust, nu dupa cantitate. In restaurantele frantuzesti, portiile sunt mici, unele chiar foarte mici, dar foarte gustoase. Despre vin nu e cazul sa mai vorbim.

Unde se afla vinul in ierarhia intoxicatiilor personale? Ce vinuri preferati?

Nu sunt un bautor pasionat, si, mai ales, nu sunt o persoana care sa faca pasiune pentru alcool de nici un fel. Urasc betia si betivii profesionisti. Imi plac chefurile cu masura si cu veselia aceea data de consumul normal de bautura. Vinul, atat cat beau eu, si, recunosc, beau extrem de putin, l-as putea trece pe primul loc intre bauturile ce se consuma la ocazii. Cand e foarte cald, mai beau cate o bere, dar rar. Vinul alb, demisec facut de tata la Iasi, in garaj, este preferatul meu, „Feteasca Alba de garaj”. E unic. La noi acasa, vinul nu lipses- te din beci si e in cantitati indestulatoare sa ajunga de pe un an pe altul.

VINUL, LIANT PENTRU SOCIALIZARE

Ajuta vinul, sau mai mult moleseste, atunci cand vine vorba de creatie?

Nu consum niciodata alcool atunci cind lucrez. Mai mult ma agita decat ma concentreaza. Cand beau vin imi place sa vorbesc, nu sa scriu. Vinul este un liant perfect pentru inchegarea unor discutii, pentru socializare.

Ati gasit vreodata bucuria impartasirii / vorbirii unui vin, alaturi de prieteni?

Da. Este foarte placut sa degusti vin alaturi de oameni cu care poti conversa.

Ce se poate face pentru a muta interesul masiv al romanilor de la posirci ieftine la vinuri simple si curate, nu neaparat ieftine, dar rezonabile?

Trebuie facuta reclama asa cum fac cei din industria berii. Acum, tot ce intra in stomacul sau creierul romanilor trece si prin televizor. Fara investitii sanatoase in reclame inteligente, vinul bun pierde teren. Consumul de vin se bazeaza pe oarecare stiinta si educatie. Una e sa bei asa-zisul vin de butuc din poama 1001, care-ti toaca creierii si te face leguma, si alta este sa savurezi un Burgund. Deci trebuie sa invatam sa savuram. Cu vinul bun trebuie sa ai rabdare. Fast-food exista, fast-wine deocamdata nu s-a inventat.