Mihnea Vasilache: „Criteriile sunt simple: calitate si consistenta”

Scriam mai demult pe Vinul.Ro despre degustarea organizata in 20 septembrie 2007 la Clubul Lansdowne din Londra, de un entuziast connaisseur al vinurilor, Mihnea Vasilache. Relatam atunci si reactiile fata de produsele romanesti venite din partea a doi jurnalisti specializati in vinuri de la doua prestigioase publicatii britanice de circulatie mondiala, Stephen Brook si Julia Harding, de la Decanter si, respectiv, JancisRobinson.com. Dupa cum stim cu totii, din pacate, vinurile romanesti sunt inca departe de a starni, in mod obisnuit (sau chiar si sporadic) interesul din partea specialistilor internationali, ceea ce face ca evenimentul organizat de Mihnea Vasilache sa fie cu atat mai important cu cat este opera unui entuziast privat, fara legatura cu industria vinului din Romania. Am putea spune ca, din acest punct de vedere, actiunea lui Mihnea Vasilache a facut un important serviciu vinului si imaginii de tara. Iata de ce ne-am hotarat sa stam de vorba cu acest connaisseur, acest ambasador neoficial al Romaniei, care a adus vinul romanesc pe buzele unor importanti specialisti de talie internationala. (Cezar Ioan)

Cine e Mihnea Vasilache si care este legatura lui cu vinurile? E o pasiune de data mai recenta sau mai veche, te-ai instruit sau esti autodidact in domeniu?

Pasiunea mea pentru vin dateaza probabil, intr-o forma nedefinita, din copilarie, cand tata obisnuia sa ma trimita sa ii aduc o damigeana de vin varsat din Piata Amzei! Constientizarea vinului ca produs unic, natural, al unui terroir si al talentului si efortului unui vinificator a venit mult mai tarziu, in jurul varstei de 30 de ani. Am inceput simplu, citind carti de popularizare a vinului si descoperind principalele zone vinicole din lume. Orice vin baut a devenit o data mentala intr-o librarie virtuala degustativa. De asemenea, am avut sansa sa calatoresc, sa degust la sursa si sa intalnesc oameni de vin din Argentina, Australia, Africa de Sud, USA, Italia, Franta etc. In anul 2001, am hotarat sa imi sistematizez cunostintele si am inceput sa urmaresc cursurile si sa dau examenele organizate de WSET (www.wset.co.uk), cea mai importanta organizatie mondiala in domeniul educatiei vinicole. Am reusit sa ajung si respectiv sa ma impotmolesc din lipsa de timp la rangul de Diploma. Cam in aceeasi perioada am inceput sa colectionez vin si sa particip la principalele targuri de specialitate din Londra.
Oferta de vin de calitate s-a largit in ultimii ani

Cum ti-a venit ideea sa organizezi aceasta degustare?

Pritocesc ideea acestei degustari de cativa ani buni, respectiv de cand au inceput sa apara primele vinuri de calitate in Romania, in jurul anului 2000-2001. Cunosteam, evident, traditia vinicola din tara noastra si citisem cam tot ce se publicase pe aceasta tema, dar adevarul e ca, in comparatie cu vinurile care se produceau in alte parti ale lumii chiar si la preturi modeste, vinurile romanesti nu erau competitive. In anul 2001 am baut prima sticla de vin romanesc de calitate, si anume Cuvee Charlotte 1999, care mi-a permis, in premiera, sa pun pe masa cu mandrie un vin romanesc bun. Din fericire, in anii care au urmat, oferta de vin de calitate s-a largit rapid si s-a creat o masa critica de vinuri si case de vinuri care urmaresc calitatea si consistenta inainte de volum. Case mici de vinuri, dar si producatori mari, au inceput sa tinda spre segmentul premium de piata, atat in vinuri albe cat si in rosii, folosind struguri autohtoni si internationali. De asemenea, in aceasta perioada am reusit sa ii cunosc personal pe multi dintre oamenii care au stat la baza acestui proces. Fundamental, consider ca vinul reprezinta o parte din spiritualitatea unei culturi si am dorit sa demonstrez celei mai competitive piete de vinuri din lume (Anglia) ca vinurile romanesti ne pot reprezenta cu mandrie.

Pe ce criterii ai selectat vinurile care au fost prezentate in degustare? Ar mai fi fost si alte vinuri care crezi ca ar fi meritat prezentate?

Criteriile au fost simple: calitate si consistenta. Prin calitate inteleg complexitate, tipicitate (in sensul de individualism) si respectarea caracterului varietal, iar consistenta inseamna abilitatea de a produce vin de calitate in fiecare an (in sensul de vintage). Nu este suficient sa faci un vin extraordinar intr-un an iar in rest sa produci vinuri anonime! Logistica evenimentului, si in special costurile de organizare, au determinat pana la urma dimensiunea evenimentului, si asta a insemnat, din pacate, ca n-am putut prezenta eforturile meritorii ale altor producatori cum ar fi Carl Reh, Recas sau Domeniile Regale Segarcea. Ma refer in special la editiile limitate sau de tip reserve ale acestor producatori.
Cei care au vizitat Romania au remarcat ca vinurile de calitate sunt greu de gasit

Cum au reactionat jurnalistii straini la aceste vinuri? Avem cate ceva din ce-au scris ei, insa sunt curios si de reactiilor lor care n-au ajuns sa fie consemnate in scris, discutii libere etc. Dar restul invitatilor?

Generalizand putin, reactia a fost de surprindere placuta. Desi majoritatea lumii stia ca Romania este o tara traditional producatoare de vinuri, cu mici exceptii, asteptarile erau de vinuri relativ simple si ieftine, de tip supermarket. A fost remarcat efortul depus de unii producatori de a reabilita strugurii nativi. Cei care au vizitat Romania au facut observatia ca vinurile prezentate sau de calitate similara sunt dificil de gasit in magazine sau restaurante, iar vinurile de larg consum au o calitate inegala.

Ce poti sa-mi spui despre imaginea si vizibilitatea vinurilor romanesti in Marea Britanie (sau Londra, daca preferi)? Stie cineva despre ele? Care-i perceptia publicului larg si a pasionatilor de vin despre vinurile romanesti?

Imaginea vinurilor romanesti in Marea Britanie, care este cea mai sofisticata si competitiva piata de vinuri din lume, este problematica. Perceptia generale este de vin ieftin, in cel mai bun caz lejer si placut iar in cel mai rau caz un mod rapid si ieftin de imbatare. Dupa parerea mea, brand-ul de tara este cel mai mare obstacol in calea patrunderii vinurilor romanesti in piata locala. Acest obstacol nu este insurmontabil, insa, si evenimentul recent organizat a fost un mic pas in directia buna. Au existat si alte eforturi de a patrunde in piata, ca de exemplu cele depuse de Halewood, care vinde o mare parte din gama lor in UK, Carl Reh, care vinde un River Route Limited Edition Merlot prin Waitrose, sau Recas, care a vandut prin reteaua Treshers un Pinot Grigio cu un raport calitate/pret foarte apreciat. Agricola Stirbey a reusit un pas in plus, in materie de preturi, si vinde intreaga lor gama prin iVintners, un negociant independent din Londra. Toate aceste eforturi sunt laudabile, dar ar fi mai eficace daca ar fi sprijinite prin campanii de brand national, cu fonduri guvernamentale. Aceasta practica este obisnuita si toate marile tari producatoare de vinuri au evenimente regulate de acest gen. As sugera un eveniment regulat, de tipul Vinurile Romaniei, organizat din timp, cu grija, si in care audienta sa fie targetata cu atentie.

Am observat ca, la un moment dat, in cele scrise de la degustare, s-a mentionat ideea ca Feteasca neagra n-ar fi fost privita ca un soi de mare viitor, si s-a vorbit in termeni mai buni despre Feteasca alba… am inteles eu gresit sau chiar asta a fost perceptia? Si daca da, poate-mi poti da mai multe amanunte.

Au exista cateva pareri care au apreciat mai mult, in medie, calitatea vinurilor albe decat a celor rosii, si de aici si observatia cu privire la cele doua Fetesti. Cred ca acest lucru se datoreaza si unei istorii mai vechi, de neglijare a acestor doua soiuri de catre producatorii romani. Personal, cred ca ambele soiuri au potential de vin superior atata timp cat sunt cultivate si vinificate cu grija si respect. Ba chiar as adauga ca o Feteasca Neagra de calitatea Purpura Valahica 2006 (Davino) are potential superior unor struguri similari din alte tari, gen Pinotage in Africa de Sud sau Nero d’Avola din sudul Italiei. Pana la urma, calitatea si consistenta, combinate cu un marketing activ si inteligent, vor schimba aceste pareri.

Ai de gand sa mai continui cu astfel de evenimente?

In masura timpului disponibil, am sa continui sa promovez vinurile romanesti de calitate in Marea Britanie. In viitor, formatul unui astfel de eveniment se va schimba, pentru ca logistica este costisitoare si cere timp, iar costurile si timpul necesar au fost suportate in principal de mine, cu ajutorul a catorva alti inimosi suporteri. Nu vorbim de sume exorbitante, pentru ca valoarea adaugata este in principal intelectuala si sociala, dar cu ajutorul organizatiilor de specialitate si guvernamentale din Romania se pot concepe evenimente similare la o scara mult mai mare. Sunt dispus in continuare sa organizez sau sa ajut la organizarea unui eveniment de tip Vinurile Romaniei.