Dupa incheierea Premiilor de Excelenta, am solicitat juratilor acestei competitii parerea despre vinul romanesc. I-am rugat sa indice care sunt minusurile si plusurile acestui sector.
„Este necesar un studiu al soiurilor autohtone”
Maddalena Mazzeschi – Italia
Romania incepe incet-incet sa dea vinuri de calitate, dar este inca la inceput. Inca mai este de lucru, mai ales in ceea ce priveste educarea gusturilor, iar cea mai mare vina pentru lipsa acesteia o poarta cramele mari, care produc in cantitati industriale, la preturi foarte mici. In momentul in care vor avea o alta abordare, pentru a obtine vinuri unice, atunci putem vorbi despre o emancipare a gusturilor.
M-a impresionat Feteasca in toate versiunile ei (Neagra, Alba si Regala) si Cramposia, un soi cat se poate de interesant. Din pacate, sunt soiuri necunoscute la nivel international, insa sunt sigura ca acestea reprezinta viitorul Romaniei. Este necesar un studiu cat se poate de serios al soiurilor autohtone pentru o mai buna intelegere a potentialului, a stilului de vinificare.
„Prea mult efort pentru promovarea soiurilor internationale“
Antonio Casado Tome – Spania
Am o usoara senzatie ca exista o ruptura intre eforturile evidente facute in vie si in crama si necesitatea aplicarii unora dintre metodele de vinificare. De exemplu, contactul cu pielitele este bun, dar nu totdeauna necesar pentru anumite soiuri de struguri sau ani de recolta. Asta in ceea ce priveste albele, despre care cred ca per total au un potential bun, mult mai mare decat cel al vinurilor rosii, care mi s-au parut mult mai omogene si mai asezate din punct de vedere al calitatii.
Facand abstractie de zaharul rezidual, care pare sa fie una dintre caracteristicile comune pe care consumatorii romani par sa o solicite (astfel ca este imposibil ca ea sa dispara) consider ca se depune prea mult efort pentru promovarea soiurilor internationale. Consider acest lucru ca fiind o greseala, deoarece am descoperit soiuri autohtone cu un foarte mare potential (Feteasca regala), soiuri care pot contribui la definirea identitatii de tara. Este mult mai interesanta o Feteasca regala unica decat un Sauvignon Blanc mediu!
I-as sfatui pe producatorii romani sa parieze pe soiurile locale si sa nu cada in capcanele metodelor noi de vinificare, care s-ar putea sa nu fie totdeauna benefice pentru soiurile locale. Sunt sigur ca Stirbey (concentrare pe soiuri locale), Avincis si Cramele Recas pot reusi acest lucru.
„Mai este de lucrat la relatia pret-calitate”
Alvaro Cerrada Bueno – Spania
Degustarile anterioare de vinuri romanesti nu mi-au lasat o buna impresie, insa acum dupa concurs pot sa spun ca vinurile romanesti au ceva interesant. O buna impresie mi-au lasat-o soiurile autohtone romanesti. Vinuri foarte interesante, minerale, pline si proaspete. De asemenea, un segment pe care trebuie sa se concentreze este cel al vinurilor dulci.
Pentru profesionisti un vin provenit din soiuri locale, este mult mai interesant decat unul mediu din soiuri internationale. In acest moment, nivelul mediu al vinului romanesc este unul satisfacator, dar mai este de lucrat la relatia pret-calitate.
„Soiurile locale, un mare avantaj“
Luigi Salvo – Italia
Degustarile mi-au confirmat ca per total vinul romanesc este in crestere de calitate, atat cele din soiuri autohtone, cat si cele internationale. Bineinteles, mai este mult de munca, mai ales in cazul acelor vinuri fara personalitate sau cu prea mult lemn, dar linia urmata pare sa fie cea corecta.
Pare ca producatorii romani se misca cu mai multa atentie si cu diferite strategii. Unii par ca isi doresc succesul producatorilor din „Lumea Noua”, cu strategii concentrate pe raportul pret-calitate, altii par sa urmareasca filosofia vinurilor din „Lumea Veche”, prin consolidarea pozitiei soiurilor autohtone.
Consider ca soiurile locale reprezinta un mare avantaj, o alternativa ce reflecta in acelasi timp si unicitatea podgoriilor de unde provin vinurile. Au un potential foarte mare soiurile Feteasca Alba, Cramposia, Feteasca neagra, Negru de Dragasani si Novacul. Soiul romanesc care m-a impresiona cel mai mult a fost Feteasca Neagra, plina de fruct si de caracter, amintind de condimentul de Zinfandel sau de Syrah frantuzesc, dar cu o personalitate unica, data de prezenta aciditatii. Dupa parerea mea, pentru a face un salt in timp este nevoie de o reinvestitie in tehnologie, o reactualizare a acesteia pentru a produce un stil anume de vinuri. Unele dintre vinuri au fost surprinzatoare, dupa cum am mai spus, dar acestea ar trebui sa fie avantajoase si din punct de vedere al pretului. Viitorul sta in concentrarea pe calitate, in specificul local, preturi moderate si in vizibilitatea realizata prin comunicare.
„Tamaioasa, castigatorul categoriei popularitate“
Tamas Dobos – Ungaria
Sectorul viticol romanesc creste destul de repede, iar in anumite cazuri se afla la acelasi nivel cu multe din tarile vest europene. Cred ca mai dureaza inca trei sau cinci ani pana cand Romania se va alinia celorlaltor tari europene producatoare de vin. De asemenea, este imbucurator sa vezi ca se investeste din ce in ce mai mult in domeniu.
Cred ca Tamaioasa romaneasca ar trebui sa fie castigatorul la categoria popularitate, iar Feteasca neagra, la potential. Dupa umila mea parere, Dealu Mare produce in acest moment cea mai buna calitate, iar Dragasaniul sta foarte aproape.