Articol de Cesar Filip //
Cognac-ul este o bautura alcoolica de culoarea chihlimbarului, cu tarie de cel putin 40 de grade, obtinuta prin dubla distilare de vin alb, sec, cu aciditate mare si alcool scazut, 8-10 % vol.alc., vin produs din struguri Folle Blanche, Ugni Blanc si Colombard, cultivati numai in regiunea delimitata Cognac. Un distilat care trebuie invechit minim 2 ani (se poate pana la 80 de ani) in butoaie de stejar frantuzesc, noi sau folosite, dar numai la invechire de cognac.
Privind inapoi prin perspectiva experientei pe care am acumulat-o in ceea ce priveste importul de cognac, faptul ca proiectul Infinity Cognac a ajuns unde a ajuns pare aproape imposibil. Asta pentru ca, recunosc, acest proiect a demarat intr-o proportie covarsitoare doar din pasiune, iar cunostintele pe care le aveam despre cerintele producatorilor in ceea ce priveste vanzarea cognac-ului lor imi lipseau cu desavarsire. De exemplu, nu stiam ca, in marea lor majoritate, producatorii isi doresc ca, in cazul in care acorda exclusivitate pentru o tara, persoana aleasa sa se ocupe numai de produsele lor. Iar eu ma tot intrebam de ce ideea mea, pe care o consideram sublima, nu era imbratisata din prima de toti producatorii pe care i-am contactat. Apropo de aceasta dorinta a producatorilor, in perioada 24-26 martie am vizitat targul ProWein de la Dusseldorf, iar in pavilionul rezervat spirtoaselor am dat peste un importator german de cognac care avea expuse pe tejghea doar 4 sticle, VS, VSOP, NAPOLEON si XO, adica toata gama standard a unui producator pe care il reprezint si eu in Romania. Am discutat un pic cu el despre cognac-ul respectiv, dar m-am ferit sa-i spun ca, spre deosebire de el, eu mai am pe langa cele 4 etichete inca 222, evident, de la alti producatori.
Apicultor si maistru pivnicer
Dar sa revenim. Cum spuneam, au existat producatori care, initial, mi-au refuzat propunerea. Unul dintre ei a fost Louis Royer, o casa pe care Gert von Paczensky, in cartea lui „Cognac“, distinsa cu medalia de aur a Academiei de Gastronomie din Germania, il categoriseste drept mare, adica printre cei care produc anual intre 3 si 7 milioane de sticle. I-am tot scris, am tot incercat sa-l contactez, insa, neprimind niciun raspuns la mesajele mele, am decis ca trebuie sa fortez nota si sa incerc sa obtin o intrevedere chiar pe terenul adversarului. Asa se face ca, in august 2012, am poposit pe malul raului Charente, in Jarnac. Mi-am inceput campania de cucerire printr-o invaluire, adica primul pas l-am facut intrand in Muzeul Louis Royer. Da, la fel ca si ceilalti granzi ai Cognac-ului, si casa Royer are un muzeu, unde turistul poate afla istoria casei si unde, spre deosebire de celelalte muzee, poate primi gratuit si un paharel de cognac Louis Royer.
Dar cine a fost Louis Royer? Va garantez ca veti fi la fel de uimiti ca si mine cand veti afla ca Louis Royer era un crescator de albine din regiunea Cognac! Nu este o gluma! Numai ca, pe langa apicultura, Louis Royer era si un extrem de talentat maistru pivnicer, care, in 1853, s-a hotarat sa creeze cognac cu nume si marca proprii. N-a renuntat, insa, niciodata la cealalta mare pasiune a lui, apicultura, ba, mai mult, si-a afirmat-o chiar si pe etichetele sticlelor, simbolul casei fiind o albina. Nu stiu ce succes a avut cu mierea, cu propolisul sau cu laptisorul de matca, insa cu cognac-ul s-a miscat foarte bine, dovada fiind micul palat si mai multe cladiri impunatoare de pe malul raului Charente care apartin astazi firmei. Oricum, vizita la muzeu s-a dovedit folositoare. Acolo am aflat ca, pentru a aborda subiectul unui import in Romania, trebuie sa merg la sediu si sa stau de vorba cu Thibault Mauxion, General Export Manager al firmei. Am ajuns si am dat de un tanar jovial, cu ochi sclipitori, care, spre norocul meu, a avut timpul si rabdarea sa-mi asculte povestea. Tot spre norocul meu a fost si faptul ca eram un importator mic, a carui cerere nu putea pune in pericol marile contracte pe care casa Louis Royer le are cu importatorii din Asia si America, continente pe care ajunge cea mai mare parte din productie. Asa ca, la finalul intrevederii, atunci cand am parafat intelegerea noastra cu o strangere de mana, m-am simtit mandru ca Romania se afla pe „picior de egalitate“ cu SUA, China si Japonia. Cel putin din punct de vedere al prezentei cognac-ului Louis Royer pe piata.
Abecedarul din Cognac
As putea povesti multe despre Casa Louis Royer. Ma voi rezuma la a va destainui ca are ceva aparte, ceva, sa-i spunem, didactic, pentru cei care vor sa inteleaga mai bine cognac-ul. Louis Royer produce o serie care se cheama Distillerie Unique, cu cognac „Single“ din fiecare zona a regiunii Cognac, astfel ca un degustator sau un iubitor de cognac poate simti in pahar specificitatea acesteia. Le-am incercat si pe acestea, insa preferatul meu a ramas un cognac din clasa VSOP. VSOP doar din punct de vedere al celui mai tanar distilat folosit in asamblaj, pentru ca, altfel, este un unicat. Are 53% vol.alc, ceea ce, trebuie sa spun, este o raritate. Are un ambalaj original si un nume pe masura: Force 53. Iar la Infinity Cognac, sticla de 500 ml are un pret mai mult decat rezonabil: 171 lei.
PS: Pentru cei care cred ca cognac-ul este o bautura care se poate consuma doar in conditii speciale, pot sa povestesc despre controversa avuta cu un apropiat. Eu sustineam ca atat cognac-ul, cat si armagnacul pot fi baute atat ca aperitiv, cat si ca digestiv. Stiam ca ambele au castigat foarte mult teren in ultimii 20 de ani ca aperitive, in special cele de categorie VS si VSOP. Asa ca, la sfarsitul lunii februarie, i-am rugat in scris pe cei 44 de producatori de cognac si armagnac pe care ii reprezentam in Romania sa confirme sau infirme apartenenta produselor lor la marea clasa a aperitivelor. Toti ne-au scris negru pe alb ca atat cognac-ul, cat si armagnac-ul pot fi savurate si ca aperitive.