Articol de Ioan T Morar /
„Era o zi frumoasa de toamna”. Acest inceput de compunere de elev mediocru de-a patra acopera, perfect, realitatea. Chiar e o zi splendida, senina, undeva pe la jumatatea lui noiembrie, in inima Proventei, iar soseaua ne poarta printre podgorii deja ruginite. Intre autostrada Aix-en-Provence – Nisa si muntele Saint Victoire (drag lui Cézanne) sade tolanita in soarele toamnei localitatea Puyloubier, pe care o strabatem pana la primarie, apoi o luam la stanga si iesim urmand indicatorul spre I.I.L.E. care, talmacit, inseamna Institutul Invalizilor din Legiunea Straina si se afla in mijlocul domeniului Capitaine Danjou (conducatorul legendarei batalii de la Camerone, Mexic). Daca e domeniu, in Franta, cel putin, inseamna ca produce vin. Da, fostii legionari, loviti de invaliditate, produc vin Côtes de Provence AOC, alb, rosé si rosu. Cand s-a infiintat, in 15 iunie 1957, locul se numea Domeniul Invalizilor si era un fel de zona economica autonoma, in care, pe langa vin se cresteau animale, pasari, pentru ca vechii legionari scosi din lupta sa nu duca lipsa de nimic. Acum, situatia s-a mai schimbat, de cand legiunea Straina face parte din Armata Franceza. Si acum functioneaza un atelier de pielarie, unul de ceramica si o legatorie de carti. Da, carti legate de vechi legionari, legate de sa nu mai scape dintre coperti! Muncile acestea rotunjesc pensia si ii fac pe cei de aici sa se simta utili. Intr-un fel, acest azil de batrani luptatori mi se pare ca seamana cu o manastire unde niste barbati celibatari, multi dintre ei cu barbi popesti, traiesc si muncesc organizati, calauziti cam de acelasi set de valori. Soldat sau calugar, rosu sau negru, dupa Stendhal.
Vinul, aliat in lupta cu praful
Daca esti simplu civil poti intra doar pana la buticul Legiunii, poti vedea muzeul uniformelor si poti, de asemenea, sa bei un pahar la barul locului. Mai departe nu poti merge decat daca te introduce cineva de-al locului. Eu am noroc cu Maurice Chagny, colonel de marina, in retragere, membru in Amicala vechilor legionari (“stii, marinarii si legionarii sunt foarte apropiati), care ne invita la traditionala intalnire de joi. In sala e plin de batrani legionari care nu sunt, insa, invalizi. Masa incepe cu un mic ritual. Se toarna vin rosu in pahare, apoi presedintele organizatiei intreaba: sunteti gata sa luptam cu praful? Da! – I se raspunde. Atunci, sa luptam cu praful! Si toate paharele se dau pe gat. E un obicei care vine de la legionarii din Sahara care-si clateau gura cu nisip si, pentru ca nu aveau multa apa, inghiteau totul. Apoi se canta un cantec legionar (atentie, vorbim de Legiunea Straina nu de altele!) si se trece la masa. Cand afla ca sunt roman, Stefan (Etienne sau Pista, daca doriti) imi spune ca suntem vecini, el e ungur din banatul sarbesc, fost multiplu campion national la lupte greco-romane. A plecat din Iugoslavia cu trenul ca sa ajunga la Paris, de unde trebuie sa plece in Canada, acolo unde era o parte din familia lui. A ajuns la Nisa, unde a trebuit sa schimbe trenul, a adormit pe o banca in gara si s-a trezit fara acte, bagaje si bani. S-a dus la jandarmerie si acolo a fost intrebat daca nu ar vrea sa se incorporeze. Cum nu avea multe variante, a spus da, s-a incorporat si a stat 25 de ani intr-un loc in care cei mai multi pleaca dupa cinci – zece ani. Stefan imi spune ca a fost peste tot in lume dar cel mai mult a batut Africa in lung si lat. Cred ca a batut-o si la propriu si la figurat!
Strict despre vin
Ca toti producatorii din zona, si legionarii produc vinuri albe, rosé si rosii. Entry-level-ul se numeste pur si simplu Légion étrangère si costa 3,50 euro, la butic sau pe internet. Eu m-am oprit la doua vinuri premium, unul de 5,50, Cuvée CAMERONE 2012, si altul de 6 euro, Baraka 2011. Citez cele texte de pe contra-eticheta: “Nu-i vei abandona niciodata pe ai tai, nici in lupta, nici in viata”. De aceea s-a infiintat IILE care gazduieste o suta de vechi legionari raniti, invalizi de razboi si invalizi ai vietii, la picioarele Sfintei Victorii. Exemplu de reusita si de reinsertie prin munca, acesti straini “deveniti fii ai Frantei, nu prin sangele mostenit, ci prin sangele varsat”, sunt mandri sa va prezinte fructul efortului lor cu ocazia celei de-a 149-a aniversare a luptei de la Camerone. “1934 – inaugurarea de catre generalul Rollet a Casei legionarului de la Auriol. 1954- Inaugurarea de catre maresalul Koenig a Institutului Invalizilor de la Poyloubier. De atunci, tanarul legionar care primeste chipiul alb este aparat si de Baraka (norocul) de a nu mai fi abandonat toata viata sa. Cuvée-ul Baraka, elaborat de mari profesionisti ai vinului, este implinirea unui mariaj fericit al soiurilor selectionate de o calitate exceptionala. In felul sau, acest vin participa la elanul formidabil al solidaritatii legionare, care da Legiunii Straine titlul sau de noblete, spiritul sau de Familie, spiritul de unitate, dar mai ales, sufletul sau”. Sigur, nu toti putem castiga bataliile legionarilor de aici, dar, daca avem ocazia, intr-o mica lupta cu vinurile lor ne putem prinde!
Fotografii de Carmen Morar
