Se spune ca orice vin, ca si orice om, dealtfel, are povestea lui. Memorabile sunt insa momentele in care oamenii si vinurile isi unesc povestile. Si cu cat oamenii sunt mai celebri, cu atat vinurile capata mai multa notorietate. Despre oameni celebri si vinuri asijderea vom vorbi in randurile urmatoare, cu speranta ca unele informatii se vor dovedi interesante pentru cititori.
Publicitate
In ianuarie 2013, un pui de scandal s-a nascut taman la party-ul care celebra a doua victorie in alegerile prezidentiale a lui Barack Obama. Si asta pentru ca spumantul de intampinare, Korbel, un produs californian, era etichetat cu Champagne, nu cu Californian Champagne, asa cum inca mai permite legea americana. Va dati seama ca reactia francezilor n-a intarziat sa apara. Si, in special, cea a Comitetului Interprofesional al Vinurilor de Champagne, organism care, anual, plateste cu doua milioane de euro 16 birouri si 70 de cabinete de avocatura, cu scopul de a-si proteja denumirea.
Richard Nixon a fost ultimul dintre presedintii americani care au promovat la Casa Alba marile vinuri din Bordeaux. Mare amator de Chateau Margaux, acesta ajunsese ca, la marile dineuri, sa le ceara chelnerilor sa acopere cu un servet eticheta sticlei din care ii turnau lui, pentru ca oaspetii, carora li se servea un vin mai modest, sa nu observe discriminarea. Reorientarea catre vinurile americane a inceput, modest, inca de pe vremea lui Jimmy Carter, fiu si nepot de viticultori si care, dupa retragerea din politica, a preluat afacerea familiei si a inceput sa faca vin. Practic, promovarea asidua a vinurilor californiene la Casa Alba a luat startul in mandatul lui Ronald Reagan, el insusi posesor de domeniu in regiunea viticola Santa Barbara, din California.
Sampania Louis Roederer Cristal, una dintre cele mai apreciate, dar si scumpe, din lume, a fost creata in 1876 special pentru Tarul Alexandru al II-lea al Rusiei. Si asta pentru ca tarul s-a suparat ca intreaga lui curte consuma aceeasi sampanie ca si el! Proprietarul si cel ce a dat numele casei de sampanie, Louis Roederer, a fost informat de aceasta problema si a creat special un cuvee din cele mai bune 10 plantatii ale sale, spumant care a fost imbuteliat intr-o sticla speciala de cristal, care avea ca blazon armele imperiale. Tot la cererea tarului, care se temea de atentate, butelia avea fundul plat si era transparenta. Pentru ca nu cumva sa fie ascunsa vreo grenada in zona concava si pentru a se observa eventualele sedimente pe care le-ar fi lasat o otrava pusa in sticla. Efortul producatorului e, pe undeva, de inteles, pentru ca 60% din productia casei de sampanie lua drumul curtii imperiale ruse. Abia peste cateva decenii Champagne Louis Roederer Cristal a fost disponibila si pentru marele public, numai ca butelia nu mai era din cristal, ci din sticla.
Regina Victoria, cea care a condus Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei intre 1837 si 1901 (este, inca, cel mai longeviv monarh al Angliei), a avut un cocktail favorit. Usor de preparat, insa greu de digerat, cocktailul, denumit „Queen Victoria’s Tipple”, era compus din vin rosu de Bordeaux si whisky. Si nu orice whisky, ci un single malt de cea mai buna calitate. Ar rezulta un Porto sau un Sherry mai evoluat, veti spune. Probabil ca il consuma doar la ocazii deosebite, altfel nu vad cum ar fi ajuns cel mai longeviv monarh al imperiului britanic… Sigur, nu exista o dovada certa ca asa ar fi stat lucrurile, insa se pare ca regina era un consumator de calibru. Altfel de ce atatea pub-uri londoneze si cocktail-uri i-ar purta numele?
Aparut in 1846, cunoscutul vin fortifiat Dubonnet a fost creat ca un remediu impotriva malariei. Asta pentru ca, pe langa ierburi, continea si chinina, iar guvernul francez din acele vremuri cauta o solutie de a-i convinge pe soldatii din Legiunea Franceza sa inghita amarul ingredient. Cu timpul, insa, bautura s-a transformat dintr-un medicament cazon intr-unul dintre cele mai apreciate aperitive, fiind consumat chiar si in familia regala britanica. Este cunoscuta o notare din agenda Reginei Mama, Elizabeth, care, inainte de o calatorie, scria ca-si va lua o sticluta cu un mix de Dubonnet si gin „in caz de necesitate”. Ce-i drept, in ultima perioada Dubonnet are o perioada de cadere, poate si pentru ca amenintarea malariei e in scadere…
Sultanul Selim al II-lea, fiul lui Suleyman Legiuitorul (sau Magnificul, pentru fanii serialului difuzat in zilele noastre de un post de televiziune), a fost mai cunoscut in istorie ca Selim Betivul. Un impatimit al bauturii, Selim ar fi ordonat cucerirea Ciprului numai pentru a ajunge mai usor la Commandaria, un vin dulce, uneori si fortifiat, produs din struguri Xinistery si Mavro uscati la soare. Acest vin, se pare, i-ar fi provocat moartea sultanului, care, beat fiind, a cazut in baia imperiala din palatul Topkapi si s-a lovit cu capul de dalele din marmura. Totodata, insula Cipru a fost ultima cucerire importanta a Imperiului Otoman, care, din acel moment, a intrat in declin.