Liviu Grigorică: O analiză a măsurilor de ajutorare a vinului românesc la vreme de Coronavirus și după

Criza Coronavirusului a afectat violent lumea vinului, la nivel internațional și național. Cum România este unul dintre producătorii destul de importanți (locul 6-8 în Europa și 12-14 în lume), subiectul este unul de interes. Am încercat – cu ajutorul expertului în vinuri Liviu Grigorică, oenolog și consultant pe ale cărui opinii și analize se întemeiază de multe ori punctele de vedere ale revistei – să facem o trecere în revistă și o evaluare a măsurilor de ajutorare pentru sectorul vitivinicol în România și în restul Europei. Pentru acum și pentru viitor.

Publicitate
Ravago

Ce vor cramele noastre de la stat pentru salvarea viticulturii din România?

Asociația pentru Promovarea Vinului Românesc (APVR), formată de 15 crame care operează în total 1.241 hectare de viță-de-vie și angajează 1.500 de persoane din mediul rural, a fost prima care să ceară public guvernului, la jumătatea lunii aprilie, să aplice un plan de măsuri de ajutorare a sectorului vitivinicol valabil de la data de 26 martie până în octombrie, la încheierea recoltării. În motivarea cererii, APVR a arătat că la doar câteva săptămâni de la instalarea stării de urgență încasările zilnice ale membrilor au scăzut sub 50% din pricina opririi activității restaurantelor – ceea ce a dus la trimiterea în șomaj tehnic a celei mai mari părți a personalului.

Cum recoltele se bazează pe cheltuieli și investiții care trebuie făcute în această perioadă iar cramele nu mai dispun de bani, ajutorul este imperios necesar. Acesta ar consta pe de-o parte în măsuri generale: scutirea de la plata contribuțiilor sociale și a impozitelor pe venit pentru angajații din viticultură; scutirea de la plata TVA pentru achiziția de materiale de întreținere a plantațiilor; rambursarea TVA în cel mult 30 de zile, prin procedură simplificată; plata urgentă a arieratelor statului către firme (concedii medicale, rambursări din programele cu fonduri UE, plăți de la Agenția pentru Plăți și Intervenții în Agricultură); facilitarea obținerii liniilor de credit pentru capital de lucru cel puțin prin băncile de stat și acoperirea totală sau parțială a costurilor aferente dobânzilor. APVR a solicitat și măsuri cu caracter specific: sprijin financiar nerambursabil de minimum 2.000 euro/hectar, pentru suprafețele aflate în proces de reconversie/restructurare a plantațiilor – din anul întâi și până în anul al treilea, inclusiv; sprijin financiar nerambursabil de minimum 1.000 euro/hectar din valoarea proiectului accesat, pentru suprafețele aflate în proces de modernizare a plantațiilor; sprijin financiar nerambursabil de minimum 1.000 euro/hectar, persoanelor fizice/juridice care dețin suprafețe cu plantații de viță-de-vie de minimum un hectar, pentru plantațiile de vită-de-vie, altele decât cele menționate anterior; subvenționarea cu 0,6 lei/kilogramul de struguri, dacă producția anului 2020 este cu 20% mai mică decât media ultimilor cinci ani; modificarea subvenției la motorină de la 1,89 lei/litru la 2,50 lei/litru; anularea obligațiilor de plată la bugetul Fondului pentru Mediu, conform OG 196/2005.

Publicitate
IPPU

Nu știm să se fi primit vreun răspuns la cererile APVR până la data publicării acestui articol.

Ce cer Uniunii marii producători europeni?

În timp ce la noi lista cererilor de ajutorare adresată guvernului este cea de mai sus și fără vreun răspuns, aparent “marele lobby” european al vinului a abordat diferit lucrurile. În cererea către Comisia Europeană, făcută la final de aprilie, marile cooperative au cerut finanțare pentru distilarea de urgență a unui miliard de litri de vin în etanol industrial. Franța, în special, insistă pe lângă Comisie pentru implementarea unei scheme de “distilare în masă”. “Viticulturii francezi sunt complet asfixiați”, a anunțat ministrul francez al Agriculturii, Didier Guillaume, care a adăugat că a “cerut imperios” Uniunii să finanțeze distilarea. La rândul său, directorul general al Organizației Internaționale a Viei și Vinului, Pau Roca, a estimat în prezentarea generală anuală făcută în 23 aprilie că închiderea restaurantelor și hotelurilor ar putea duce la o scădere de 35% a volumului total de vin vândut și a uneia de 50% în termeni valorici.

Până acum, Comisia Europeană a anunțat că, deși este de acord cu unele derogări de la politicile de competitivitate a sectorului, totuși ajutoarele pentru viticultură trebuie să se încadreze în limitele bugetelor naționale deja aprobate. În răspuns, un consorțiu de trei cooperative din Franța, Italia și Spania – care împreună reprezintă peste jumătate din producția europeană de vin – au adresat o scrisoare Comisiei, cerând alocarea unui buget special de 350 milioane euro, pentru distilarea a 10 milioane de hectolitri de vin.

Oenologul și consultantul Liviu Grigorică crede că actuala criză cere debirocratizare și o nouă viziune, care să privească spre lumea vinului de după COVID

Vinul.ro a cerut lămuriri oenologului și consultantului Liviu Grigorică. Am încercat să vedem care sunt avantajele și dezavantajele soluțiilor cerute până acum. L-am întrebat, în principal, dacă distilarea – pentru alcool industrial sau pentru obținerea de spirtoase de consum uman, eventual chiar și cu învechire – este o opțiune mai bună decât subvenția la hectar. L-am întrebat și care ar fi șansele ca această “mare distilare” urmată de învechire să conducă la apariția unor branduri naționale sau locale de spirtoase.

Nu e doar o problemă de cash flow, ci și una de stocuri

Liviu Grigorică: Mai întâi, o scurtă prezentare generală a lumii vinului, având la îndemână datele furnizate în 23 aprilie de OIV. În ultimii cinci ani, suprafața cultivată cu viță de vie a rămas aproape constantă (7,4 milioane de hectare – struguri de masă și pentru vin), iar anul trecut producția mondială, de cca 260 milioane de hL a fost mai mică cu peste 10% față de anul record, 2018. Consumul de vin este relativ stabil, pe un trend ușor crescător, 244 milioane de hL. Piața mondială de vin este în creștere atât ca volum (105,8 mil. hL) cât și ca cifră de afaceri (31.8 miliarde euro) lucru de care profită în special 8 țări (Italia, Franța, Spania, SUA, Argentina, Australia, Chile, Africa de Sud) care produc trei sferturi din vinul mondial. Trăim într-o lume în care indexul de internationalizare a pieței vinului este de 43%, adică din 10 sticle consumate în lume mai mult de 4 au traversat cel puțin o graniță. Pe baza observațiilor trimise de statele membre OIV, pandemia Covid-19 a generat o schimbare radicală în consumul și comercializarea vinului. Din păcate, principalele țări exportatoare (Franța, Italia, Spania – ce produc aproape jumătate din vinul lumii) dar și principalii cumpărători (Germania, UK, SUA) au fost puternic afectați de criza coronavirusului. În Europa modificările obiceiurilor de consum (închiderea restaurantelor, limitarea turismului etc.) vor genera (după estimările OIV) o scădere cu circa 1/3 a volumului de vin vândut și o reducere la jumătate a cifrei de vânzări.

Orice ajutor e binevenit, dar e mai bine să învățăm să pescuim singuri

Dintr-un anumit punct de vedere nu o ducem extrem de rău, dacă ne comparăm cu Africa de Sud – unde a fost interzisă complet comercializarea produselor alcoolice, pentru a se evita abuzul, iar exportul de vin a fost blocat deoarece nu reprezintă transport de mărfuri esențiale.

Revenind la întrebare, sunt două lucruri pe care nu trebuie să le uităm, binecunoscutul proverb chinezesc care ne îndeamnă să învățăm să pescuim în loc să primim cadou un pește pentru masa de prânz și să încercăm să nu ratăm această criză, cu toate schimbările pe care le va provoca în societate și în economie! 

Orice ajutor de tip subvenție (pe hectar, hectolitru de vin, salariat etc) este binevenit, dar va asigura resurse pentru o perioadă limitată. Cred că o abordare de acest fel a crizei nu va rezolva nicio problemă pe termen lung, ci va fi doar un paleativ pe termen scurt. În plus, dă impresia une abordări foarte conservatoare a unei situații de criză. O abordare care va consolida impresia greșită a unora că viticultura este un domeniu privilegiat și subvenționat de stat.

Problema actuală nu e doar de cash flow, ci și de stocuri. Noua recoltă va ajunge în crame în mai puțin de 4 luni. Poate că ar fi fost mai eficientă solicitarea, în perioada de început a crizei, a unei susțineri prin garantarea unui preț minim pe litru și a distilării între 5 și 10% a stocului actual. S-ar fi împușcat mulți iepuri dintr-un foc: eliberarea spațiului din crame, asigurarea unui cash flow pozitiv a cramelor și materie primă pentru realizarea substanțelor igienizante de uz uman, al căror preț a explodat și a căror disponibilitate pe piață a fost limitată în primul rând de imposibilitatea găsirii rapide a unor surse fiabile de alcool. Faptul că unii fabricanți de geluri hidroalcoolice încă mai plătesc prețuri incredibile de peste 2 euro/litru de alcool îmi întărește convingerea că această soluție încă este actuală, iar statul nu va subvenționa prea mult vinul ce va fi distilat. Faptul că astăzi Franța, Italia și Spania au solicitat UE suma de 350 milioane de euro pentru a sprijini distilarea a 1 miliard de litri de vin confirmă valabilitatea ideii de mai sus.

Vor fi necesare modificări legislative și fiscale și de o debirocratizare a creării produselor pe bază de vin 

Finanțarea distilării și maturării în lemn este o idee foarte bună, care are însă implicații foarte complexe ce țin de Codul fiscal, regulile de control și antrepozitare etc. În plus, vinurile materie primă pentru distilatele de calitate trebuie gândite ca atare chiar din momentul tăierii viei. Deci, ar putea fi o soluție pentru o parte din vinurile ce se vor produce anul acesta. Presupunând că se va ajunge la un astfel de ajutor, în primul rând vor fi necesare multe modificări legislative, în special fiscale. Apoi, pe lângă finanțarea distilării e nevoie de un sprijin pentru crearea spațiilor dedicate pentru maturare în lemn, inclusiv pentru achiziționarea butoaielor. Pentru a produce vinars vom avea nevoie de minim 3 ani de maturare, deci de o finanțare pe termen lung a stocurilor. Până aici nimic nu este imposibil, iar rezultatul poate fi apariția de noi branduri locale (poate chiar cu Denumire de Origine) de vinarsuri, brandy ori băuturi spirtoase. Toate acestea pot fi suplimente interesante în ofertele producătorilor de vin, mai ales într-o lume turistică complet diferită peste 4 ani.

Criza actuală se suprapune peste cea a modificărilor climatice și va genera multe schimbări pentru că începem o eră a necunoscutelor cunoscute: vor exista efecte certe în sănătate, în economie, în ocaziile de consum. În locul ajutoarelor punctuale și pe termen scurt ar fi mult mai bine dacă s-ar insista pe introducerea unor programe simple și accesibile de finanțare a viticulturii și vinificației, pentru achiziționarea surselor regenerabile proprii de curent electric, eficientizarea consumurilor de utilități, mecanizarea, automatizarea și robotizarea operațiilor din vie sau cramă și nu în ultimul rând de posibilitatea creării, mult mai puțin birocratice, de noi produse pe bază de must sau vin (eg. vin fără alcool). În plus, vor exista schimbări în modul și canalele de comercializare a vinului și nu numai. Cred că nu trebuie să mai tratăm exportul de vin ca pe un hobby (cu excepția unui număr redus de crame care susțin în prezent exportul de vin românesc). Statul poate fi solicitat să asigure asistență, inclusiv financiară, pentru adaptarea rapidă a producătorilor la noile realități din piață. După ce vom fi învățat să pescuim și vom fi primit o undiță modernă, ne mai rămâne doar să găsim peștii și să încercăm să-i prindem.