O noua tendinta se face simtita pe piata, si nu stiu sa spun daca e din cauza crizei financiare mondiale care a cam scos banii si din buzunarele romanilor, daca e din cauza ca incep sa intre pe rod tot mai multe plantatii noi, cu productivitate crescuta, daca o fi vorba de concurenta comerciala interna sau externa. Posibil sa fie toate aceste cauze, laolalta. Despre ce e vorba? Cu ocazia Vinvest 2010, probabil cel mai bine vazut producator roman in mediile consumatorilor pretentiosi – DAVINO – a prezentat o noua gama de vinuri de retail (dupa ce parasise acest canal de vanzare in 2006), cu pretul de raft previzionat pe la 18-20 de lei. Dar n-a fost singurul! Crama Rotenberg, de asemenea un producator mic, care a emis pana acum pretentii doar in zona produselor mai scumpe, a lansat Rapsod – cam la acelasi nivel de pret. Cu putin timp inainte, Vinarte – iarasi, un producator recunoscut de catre clientela educata, prin „nume scumpe” ca Prince Matei, Castel Bolovanu etc. – lansase o gama relativ ieftina, destinata in exclusivitate publicului de la Carrefour. Cramele Recas – tot pentru Carrefour – a iesit la rampa cu Frunza, un set de vinuri de 9 lei sticla atat de bune incat ar putea insemna o adevarata revolutie in acest segment de pret (vom reveni cu notele de degustare, in viitorul apropiat).
Toti cei enumerati mai sus au un lucru in comun: si-au construit o reputatie solida in zona de produse medium si high-end, cu preturi pe masura. Toti incearca acum sa vina in intampinarea unui public „mai economic”, de pe pozitii de credibilitate consolidata. Isi pun la bataie reputatia, dar de data asta in fata unui public poate nu la fel de informat si de educat in domeniul vinului, cum era publicul premium si super-premium. Cu riscurile aferente, desigur – si poate va amintiti de recentul experiment al unui ziar american, care l-a pus pe un renumit violonist sa cante la metrou: in timp ce in salile de concert biletele de 100-200 de dolari bucata erau vandute, toate, cu mult timp in avans, in subteran n-a reusit sa stranga decat vreo cateva zeci de dolari. Sa fie un risc?
Nu ma gandesc la producatorii de vin cand spun asta, ci in primul rand la mine, ca si consumator. Oare risc daca ma incred in renumele lor sau imi voi pune banii pe niste cai castigatori? Recunosc, vestea acestor aparitii ma bucura, pentru ca – spre deosebire de majoritatea jucatorilor de pe piata vinului care activau pana acum in segmentul de pret mai scazut – cel putin acestia au demonstrat ceva pana acum. Vin, asadar, cu recomandari puternice si favorabile. Evident, ramane de vazut cata valoare reala va ramane din aceste recomandari atunci cand nu mai vorbim de vinuri scumpe. Pana una-alta, am decis sa ma incred in aceste noi game, cel putin dintr-un singur motiv: daca producatorii lor sunt dispusi sa-si puna in joc numele in acest „circ al maimutelor nebune” care este segmentul ieftin de la noi din tara, atunci sunt dispus si eu sa le acord o sansa. Macar din sportivitate, pentru curaj! Vom trai si vom vedea. Pana atunci, va semnalam noutatile notabile, ca de obicei.
aceste lucruri nu ar fi in esenta o problema. ce facem cu producatorii care vor sa se afirme peste noapte ?
care trec acelasi vin prin doua sau trei categorii de pret doar ” modificand” etichetele si eventual umbland prin cutia magica cu enzime??
Nu mi se pare nimic gresit sa vrea cineva sa se afirme peste noapte daca iese cu vinuri bune. Insa doar publicul este cel care decide succesul, iar asta – vrand-nevrand – se intampla doar in timp (atentie, n-am vorbit de calitate atunci cand am spus ca publicul decide succesul). In ceea ce priveste modificarea DOAR a etichetelor si „migrarea” aceluiasi produs in zone diferite de pret, asta mi se pare o smecherie destul de facila, ca sa nu zic ieftina. Despre cutia cu enzime am putut gusta cu limba mea ce diferenta apare la vinificarea acelorasi struguri cu drojdii si enzime diferite: reies, practic, vinuri diferite – asta nu mi se pare, personal, ca ar trebui sa atraga neaparat o sentinta de condamnare – producatorii incearca diverse variante, uneori le amesteca inapoi, in proportii mai mult sau mai putin inspirate, alteori le comercializeaza separat… Sper ca am inteles bine intrebarea.