Advertorial – Madame Pogany, gastronomie cu gandul la Brancusi

Proiect sustinut de Senator Wine

In zona Pietei Floreasca nu te poti plange ca, daca te apuca foamea, ai duce lipsa de oferte gastronomice. Restaurante, bistrouri, cluburi, toate cu meniuri care de care mai variate, te imbie sa la calci pragul. Totusi, unul iti ia ochii din prima. Excelent pozitionat, chiar pe coltul care uneste strazile Banu Antonache si Putul lui Zamfir, mare, aerisit, luminos, cu o terasa larga, plasata sub nivelul strazii si protejata, pentru intimitate, de un adevarat gard viu si, in plus, cu o firma care te atrage si te intriga totodata: „Madame Pogany – Bucatarie Urbana”.

Te apropii, iar ceea ce vezi prin geamurile largi te intriga si mai mult. Mult beton, mult lemn, multa ceramica – mai tarziu afli ca e ceramica neagra de Marginea – inox la greu, mai ales in bucataria deschisa, instalatia electrica lasata special la vedere, ca si cum parizianul Centru Georges Pompidou si-ar fi trimis peste noapte un nepot in Micul Paris, un bar spatios si bine garnisit si, alaturi, o sala care poate fi orice, restaurant, club sau salon de prezentare, gratie versatilitatii mobilierului.

Madame Pogany e un restaurant? Nu. E un club? Iarasi nu. E, mai degraba, un concept fusion, un spatiu destinat socializarii, un spatiu in care exista mancare pentru ca mancarea inseamna cultura, comunicare, a devenit cu adevarat o componenta sociala.

E un loc in care exista muzica pentru ca, la randul ei, muzica este si ea o componenta de baza a vietii moderne. In fiecare vineri e muzica live, iar sambata e randul DJ-lor sa creeze atmosfera. Ce mai are Madame Pogany in portofoliu? Are o mare pasiune pentru vin. Tot saptamanal, martea, aici se organizeaza degustari, in special cu vinuri romanesti, dar, ocazional, apar si producatori straini. Meritul ii apartine managerului Razvan Iliescu, care nu ascunde ca vrea sa promoveze vinul romanesc de calitate: „ Avem din ce in ce mai multe vinuri bune, e pacat ca lumea sa nu le cunoasca”. Aceste degustari reprezinta si principalul motiv pentru care, la Madame Pogany, meniul de vinuri se schimba lunar. „Tinem cont de parerile clientilor. Daca vinul intrat in degustare are un feedback corespunzator, imediat este listat. Iar cele care nu mai corespund, dispar”, precizeaza Razvan Iliescu.

La vinuri variate, mancare si mai si. E oarecum logic, daca luam in calcul faptul ca nu degeaba aici isi organizeaza Societe Gourmet cursurile de Cooking Classes. Cursuri tinute in fiecare duminica, dar care, la cerere, pot aparea ca sesiuni speciale in alte zile ale saptamanii. Sigur, tine si de dotarea pe care o pune la dispozitie Madame Pogany, dar si de ceea ce ofera bucataria localului. E de mentionat faptul ca, desi meniul se schimba la doua luni, la Madame Pogany poti manca in fiecare zi altceva. Gratie meniului zilei care, asa cum ii spune si numele, se schimba zilnic. Locatia nu vrea sa se laude cu o bucatarie foarte sofisticata, desi un „Piept de rata cu spanac si noodles“, un „Rasol de vita Vienez“ – cu totul altceva decat italianul osso buco -, un „Risotto cu praz si hribi“ sau o „Salata de somon salbatic si branza Gorgonzola“ nu prea le gasesti in orice bodega. Cei de la Pogany prefera sa puncteze faptul ca la ei mancare nu ajunge in frigider, pentru a fi servita eventual si a doua zi. Totul e proaspat. „Portiile sunt chiar un pic tunate, pentru a se potrivi cu acest loc. Insa designul farfuriei nu va prima niciodata in fata idei de baza, aceea de a oferi clientilor nostri produse originale si de cea mai buna calitate”, adauga Razvan Iliescu. Sigur, La Madame Pogany poti comanda si „Ardei umpluti“, dar aparitia acestui fel de mancare pe meniu e un fel de curiozitate locala. Sau, mai degraba, e o confirmare a conceptului de „bucatarie urbana”, cel care a dat nastere acestei locatii oarecum ciudate in peisajul ospitalitatii bucurestene. Dar pe care o intalnesti foarte des in alte capitale europene. Un concept care a plecat de la ideea de a adapta esenta traditiei romanesti la realitatea cruda si extrem de rapida a momentului pe care il traim. Un concept in care, rara avis, nu-si gasesc locul vitrinele marilor producatori de bere sau de racoritoare. Un concept in care poti regasi multe din ideile care stau la baza acelui atat de invidiat „bonne chere” al francezilor, notiune care, in ziua de azi, inseamna mult mai mult decat doar „a manca bine”.