Cine n-a auzit si nu cunoaste sensul cuvantului francez Merde? In fine, daca exista cineva care n-a aflat inca, sa folosim o explicatie de dictionar: „Merde este un cuvant din franceza moderna, care desemneaza materiile fecale“. Am incheiat traducerea. Acum, ca stim toti ce inseamna acest cuvant, sa ne intrebam cati dintre noi s-ar bucura daca produsul muncii lor ar fi asociat cu sus-mentionatul substantiv? Sau, mai mult, cine ar accepta sa-si defineasca produsul prin acest cuvant? Ganditi-va ca un jurnalist maghiar a umblat ani de zile prin tribunale dupa ce, intr-o incercare de a stabili o ierarhie, e drept, mai putin ortodoxa, a vinurilor din Ungaria, a categorisit cateva din produsele tarii sale cu acest epitet. (In paranteza spus, omul a scapat de acuzatii, insa abia dupa ce a ajuns la CEDO). Ei bine, daca ajungeti in Franta, mai precis in sudul ei, prin Languedoc, va puteti regala cu un vin… de Merde. Da, chiar asa se cheama si, pentru a fi bine inteles, producatorul a postat si o musca mare, verde-albastruie, pe eticheta. Dar si un slogan extrem de bine gandit: „Le pire… cache le meilleur“. Intr-o traducere aproximativa, „Ce e cel mai rau ascunde ce e cel mai bun“, un gen de „diamantele din noroi“ ultra-folosit in vorbirea curenta. Tot din concept face parte si inscriptia din parte de jos a etichetei, „Le vin de philosophes“…
Creatorul acestui vin nu este nici enolog, nici viticultor. Este proprietar de restaurant, dar cocheteaza de ani buni cu publicitatea, cu marketingul. Iar ideea a pornit de la o prejudecata, care inca persista in randul a numerosi francezi, aceea ca vinurile din regiunea Languedoc-Roussillon sunt de o calitate execrabila, numai bune de a fi incadrate in categoria „de merde“. Asta, in pofida eforturilor deosebite pe care viticultorii din sudul Frantei le-au facut in ultimii 30 de ani pentru a imbunatatii calitatea. Eforturi care au dat rezultate, unele de-a dreptul exceptionale.
Jean Marc Speziale este cel care a avut acest curaj, aceasta nebunie. Bun prieten cu viticultorii din zona Cignac, a vrut sa le dea o mana de ajutor. Si se pare ca a reusit. In 2008, alaturi de Walter Valgalier, enolog al cramei cooperativei din Cignac, a scos primele 5.000 de sticle, rosu si rosé, care, initial, s-au vandut doar on-line si in restaurantul lui Speziale, la un pret de numai 6,5 euro. Multi dintre cei care l-au incercat au avut numai cuvinte de lauda. Altii, inca victime ale prejudecatii sus-amintite, probabil, nu s-au declarat foarte incantati, dar nici n-au avut puterea sa-l incadreze in categoria „de merde“. Produs din struguri provenind de pe parcele selectionate, recoltati manual, vinul a devenit un succes. Gama s-a marit rapid cu un „blanc de merde“, iar acum, doritorii pot procura si un Rosé Magnum, dar si un Cuvee Nobles Selles, un vin maturat la baric, realizat din cei mai buni struguri ai zonei. Evident, si volumele au crescut, dar si locurile din care vinul poate fi achizitionat. Acum nu mai este nevoie sa mergeti la „La terrasse a Aniane“, localul lui Jean-Marc Speziale. Il puteti cumpara chiar si la peste 100 de kilometri, in Marsilia, de la Auchan. Sa nu va mire daca, pe contaeticheta, veti gasi sigla AOI, in conditiile in care cu totii stim ca in Franta, sinonimul DOC-ului nostru este AOC. AOI inseamna Apellation D’Origine Incontrolee, adica denumire de origine necontrolata.
Vor exista cu siguranta oameni care-l vor acuza pe Speziale de o forma de plagiat. Pentru ca, in istoria recenta, au mai existat producatori care au incercat sa dea lovitura cu anumite denumiri deloc cuminti pe care le-au pus vinurilor. In Australia exista „Bitch, Barossa Grenache“, iar la americani a facut valva „Fat Bastard“, vin creat in Franta – culmea, tot in Languedoc-, dar pentru piata de peste ocean. Dar acelea erau, pana la urma, niste nume facute sa atraga atentia. In cazul „Le Vin de Merde“ vorbim deja de un concept.
