de Ovidiu Bordea
Am plecat spre Moldova contrariat ca trebuie sa-mi folosesc pasaportul. Caorice roman obisnuit, traiesc cu impresia ca lucrurile ar trebui sa stea altfel, iar pentru drumul spre est ma pregatisem ca pentru o vizita la rudele mai sarace. Este adevarat ca vamesul aducea cumva cu Putin, iar drumurile bune ale Vasluiului au devenit ceva mai aspre dincolo de Prut, insa preocuparile mele se reduceau la pretul cognacului, al bomboanelor Bucuria si la curiozitatile locale.
Fusesem invitat la Purcari, iar primul contact cu Moldova a fost cu oamenii lor: deschisi, oarecum cosmopoliti prin latinitatea lor cu accente slavone si foarte hotarati sa-mi incurajeze curiozitatile. Dintr-o data, vinurile Moldovei au avut un context, iar Purcari a devenit reperul de comparatie cu vinurile de acasa. Prin prisma situatiei politice din Ucraina si mai ales datorita prezentei catorva bloggeri de vin ucrainieni la crama, umbra vecinului de la Rasaritse intrezarea in fiecare dicutie: Nistrul este la doi pasi si, credeti-ma, racoarea diminetii nu se datora numai umiditatii din aer! Nu poti sa stai de vorba cu un moldovean fara sa observi topica unui popor de granita: privirile lui trec dincolo de gardul din fata, iar trecutul si prezentul sunt strans legate de incertitudinile viitorului. Iar refugiul l-au gasit in vin.
Nu cu mandrie, ci cu dragoste parinteasca vorbesc despre soiuri locale precum Rara Neagra sau despre branduri ca Negru de Purcari, in care au investit nu doar pasiune, ci si atasamentul lor fata de nevoia de identitate si, mai ales, de nevoia de stabilitate. Insusi faptul ca un fond de investitii american a investit la Purcari spune multe despre potentialul zonei si mai ales despre hotararea proprietarilor de a face vinuri pentru cultura occidentala. Iar primii pasi sunt excelenti: sunt deja atasat de un Pinot Grigio desavarsit, iar vinurile deja cunoscute, cum ar fi Rosu sau mai ales Negru de Purcari, sunt o placere pentru orice iubitor de vin. Iar ultimul pas a desavarsit opera: Freedom Blend, un asamblaj de Bastardo din Ucraina, Saperavi din Georgia si Rara Neagra moldoveneasca, destinat sarbatoririi in 2011 a 20 de ani de independenta a celor trei tari.Independenta fata de Rusia, bineinteles! Istorie la sticla si mai multe nu… Inca tanar, dar expresiv si foarte placut, este dovada vie ca intr-o sticla se gaseste in primul rand cultura. Iar simbolistica vinului-manifest calca in picioare majoritatea conceptelor de marketing laudate pe la noi!
Vinul e ca si omul care l-a creat: ferm dar echilibrat, cosmopolit dar familiar, un tot unitar care indeamna la explorare si cunoastere. Merge perfect cu Rapsodia Romana, daca ma intrebati pe mine!