Advertorial – Negresco, echivalentul rafinamentului

Proiect sustinut de Senator Wine

Cand mergi spre Centrul Istoric dinspre Calea Victorie si vrei sa eviti zbuciumul unui Lipscani plin de tarabe, prima optiune e sa o iei pe Strada Stavropoleos. O artera mult mai linistita, chiar si in conditiile in care gazduieste unul dintre cele mai aglomerate restaurante ale Capitalei. Iar pe aceasta strada n-ai cum sa nu observi ca, la numarul 3, o cladire care acum cativa ani parea ca nu va mai rezista urmatorului viscol, a renascut din propria-i cenusa. A redevenit, practic, o bucatica de arhitectura care explica de ce Bucurestiul antebelic era supranumit Micul Paris. Surpriza e si mai mare cand descoperi ca, pe frontispiciul cladirii, undeva sub cele patru statui care, zice-se, au fost realizate intr-un atelier italian inca inainte de anul 1900, apare scris un nume celebru in ospitalitatea lumii… Negresco. Nu stim care sunt legaturile actualilor proprietari cu Henri Negresco, bucuresteanul plecat la 15 ani din Romania si care a ajuns sa construiasca celebrul Hotel de pe Promenade des Anglais din Nisa. Insa odata intrat in bistro, constati ca o asemanare exista, cel putin din punct de vedere al rafinamentului. Negresco, un bistro structurat deocamdata pe doua niveluri, pastreaza inca multe din elementele originale ale cladirii, lambriuri, vitralii, podeaua ceramica si boltele de caramida din pivnita. E si meritul arhitectului Serban Sturdza, cel sub indrumarea caruia a fost restaurata cladirea construita in 1873 de Dimitrie Cavadia si redecorata 10 ani mai tarziu de celebrul arhitect al acelor ani, Richard Kraft.

Bucatarie frantuzeasca

La parter, Negresco dispune de o sala mare, decorata in stilul secolului XIX, care, cu tot cu separeul, poate primi 75 de oaspeti. Tot acolo, o bucatarie ultramoderna, pe care clientii o pot admira printr-un perete de sticla. O doza de modernism care, surprinzator, nu numai ca nu strica atmosfera, ci, din contra, aduce un plus de rafinament. Daca se intampla sa nu gasesti loc, nicio problema. Cobori pe scara imbracata in mozaic de sticla aplicat peste foita de aur, admiri barul si ajungi in lounge-ul de la subsol, unde Negresco mai poate primi 60 de clienti. Impresionant este si lounge-ul, ale carui coloane de caramida au fost imbracate in vopsea cu insertii de matase, peste care s-a aplicat un polish de nu-ti mai vine sa iei mana de pe pereti. Ziua ai lumina naturala, gratie podelelor de sticla aplicate in pavajul strazii, insa seara, barul cromat in stil aripa de avion, care masoara 12 metri, capata un farmec aparte. Iar la capatul lui zaresti o alta surpriza, pivnita de vinuri, din caramida, cu temperatura si umiditate controlata, in care unul dintre consultantii proiectului Negresco, somelierul Laurentiu Achim, pastreaza sute de sticle de colectie. Dar nu numai ca le pastreaza, ci le si vinde, daca cumva va apuca pofta de un vin pe care e aproape imposibil sa-l mai gasesti prin alta parte. Poate doar pe la producatori. Nu sunt doar vinuri romanesti, ci si straine, cele mai multe din Franta, ca doar suntem intr-un bistro, nu?, dar si din Italia, Chile, SUA sau Africa de Sud. Vinuri care se asorteaza perfect cu preparatele bucatariei, in proportie de peste 90 la suta frantuzeasca. Asta nu numai pentru ca vorbim de un bistro, ci pentru ca Chef de Cuisine este un francez Georges Andre Rognard, iar celalalt consultant al proprietarilor este Alex Neuman, un nume celebru in gastronomia Bucurestiului nostru. Asa ca daca aveti pofta de o supa de ceapa, de un Pate de Campagne, de un Pui Basquaise in sos de rosii si ardei gras, de un Antricot la gratar cu unt Maitre d’Hotel sau de o Pulpa de rata confiata, mergeti negresit la Negresco. Si, garantat, veti reveni. Iar de la vara, veti putea prinde si unul din cele 150 de locuri de la terase. Fie la cea de la nivel pietonal, fie la cea de pe acoperis, care, inca o surpriza, va fi utilizabila si iarna. Dar abia din 2012.