Anul acesta, Marea Medalie de Aur – singura – a concursului pentru Premiile de excelență Vinul.ro a fost acordată, în urma evaluărilor juriului, unui asamblaj din Cabernet Sauvignon și Fetească neagră din 2016 de la Vincon România (aka Vincon Vrancea), comercializat în gama purtând numele “Mirabilis Machina”. Am considerat oportun să stăm de vorbă – pe această temă, dar nu numai – cu persoana responsabilă de la Vincon: Nicu Mateescu, directorul de producție. Un profesionist și un om pe care îl cunosc personal de aproximativ zece ani și a cărui muncă am avut ocazia să o observ cu plăcere de-a lungul anilor. (Introducerea, titlul și intertitlurile aparțin autorului interviului)

Nu există “noroc” repetabil simultan la 7 oameni diferiți, iar evoluția constant pozitivă a acestui vin de la an la an este deja certificată

– Este, dacă nu mă înșel, a treia oară în 12 ani când un vin de la Vincon Vrancea primește Mare Medalie de Aur la Premiile de excelență Vinul.ro. Te surprinde? Întreb pentru că de fiecare dată aud șușoteli pe la colțuri – ba că e măsluit concursul, ba că jurații sunt incompetenți, ba că Vincon a avut pur și simplu noroc. Cred că subiectul merită abordat frontal.

Într-adevăr, subiectul merită să fie abordat frontal și, dacă ne referim la concursurile de vin, ar trebui să ne fie tuturor clar că acestea au la baza aprecierii valorii unui vin un set de reguli bazat majoritar pe criterii măsurabile, în care conceptul de “noroc” sau de “întâmplare” ar trebui să fie practic inexistent. Dacă în ecuație mai adăugăm și faptul că degustarea vinurilor înscrise într-o astfel de competiție se face în orb, fără a se ști cine este producătorul, aș spune că un vin este valoros prin atributele sale intrinseci. Factorul noroc nu poate fi repetabil pentru toți membrii unei comisii de degustare (7 la număr la concursul nostru – nota autorului), iar “șușoteala” va afecta negativ imaginea produsului și a producătorului, dar și a specialiștilor care au participat la jurizare, fiindcă un vin medaliat cu noroc înseamnă, în fapt un vin medaliat neprofesionist – ori nu cred că acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le comunice rezultatele unui concurs.

– Spune-mi un pic despre acest vin, Cabernet Sauvignon cu Fetească neagră 2016 din DOC Huși!

Plantarea soiurilor de struguri negri în podgoria Huși nu a fost o decizie simplu de luat, deoarece în argumentație balanța era înclinată spre criteriile contra unui astfel de demers. Ne-am agățat de acele criterii pro – puține, câte erau – iar rezultatele ulterioare ne dovedesc că nu am greșit. Imediat după campania de recoltare 2016 am realizat că se poate naște un vin de excepție, deoarece Cabernet-ul era exact cum ne spunea regretatul profesor Viorel Stoian că ar trebui să fie în primul an după “facere” – și anume “sălbatic, de nestăpânit, nebăubil”. Pentru a potoli cumva acest caracter, l-am cupajat cu un vin mult mai “cuminte” – Feteasca Neagră – și, după nenumărate încercări, s-au ales procentele acestui amestec. Apoi, timp de doi ani, a stat la barrique, cu urmărire strictă a evoluției, pentru ca în 2019 să fie tras la sticlă și să vedem că parcursul său este pe o curbă ascendentă (anul trecut a luat Medalie de Aur la Premiile de excelență Vinul.ro, anul acesta Mare Medalie de Aur la același concurs).

Viticultura și vinificația din România nu mai pot fi îngrădite în cutume sau în paginile vechilor tratate. Este cazul Podgoriei Huși

– E posibil ca un colos de talia Vincon, care prelucrează în fiecare zi de campanie sute de tone de struguri în diferite centre, să găsească timp pentru “vârfuri de calitate”? Cum anume: se culege și se recoltează, se vinifică și apoi se evaluează diferitele loturi? Sau aveți parcele dedicate pentru acest segment? Sau, cum spun unii, aveți “un butoi pentru concursuri”?

Vincon nu este singurul “colos” din industrie, și cu toate acestea înțeleg din întrebarea ta că pentru foarte mulți, inclusiv pentru unii specialiști, Vincon este un colos de neînțeles – în special atunci când vorbim despre “vârfuri de calitate”. Înclin să cred că neînțelegerea vine în special din lipsa dorinței de a înțelege. Toți producătorii de vin – nu contează daca sunt “coloși” sau sunt firme mici și mijlocii – întâmpină aceleași probleme și pot avea aceleași oportunități. Norocul în industrie se exprimă prin: “Noroc că a plouat!”, “Noroc că nu ne-a bătut grindina!” și altele asemenea. Nu am auzit pe nimeni spunând în această industrie: “Noroc că am făcut un vin bun!”. Nu putem privi serios “povestea” cu butoiul pentru concursuri. Vreau să cred că așa ceva  nu există în nicio cramă. 

– Vreau să vorbim un pic despre Huși, de unde provine acest vin roșu medaliat, “Mirabilis Machina”: senzația mea este că acolo e o zonă extraordinar de bună pentru vinuri albe de volum dar și de caracter și recomand oricărui pasionat de vin să aibă mereu un ochi îndreptat într-acolo… iar acum – surpriză! – veniți voi și mă contraziceți cu un roșu. Explică-mi unde greșesc!

Viticultura și vinificația de astăzi din România nu mai pot fi îngrădite în cutume și nici în paginile unor vechi tratate din domeniu. Schimbările climaterice, reconversia soiurilor de struguri din plantații, selecțiile clonale perfect asociate conditiilor edafice (care au legătură cu natura solului – na), toate acestea au condus la înființarea de către Vincon a unor plantații de viță-de-vie din soiurile Cabernet Sauvignon, Pinot Noir și Fetească Neagră în podgoria Huși. Rezultatul a fost și peste așteptările noastre – sau, mai exact, ne-a spulberat temerile. Deci nu tu gresești, ci vinul care a câștigat Marea Medalie de Aur la ediția din acest an este expresia perfectă a promisiunii de brand și a potențialului uriaș pe care zona Huși îl posedă.

“Am ales să colectăm pietrele aruncate spre noi pentru fundația viitoarelor valori”

– Cum de Vincon nu alege să promoveze mai mult arealul Huși, să “delimiteze” vinurile produse acolo de cele din Vrancea și să construiască o identitate mai vizibilă pentru ele, una legată de specificul locului?

Vincon, încă din momentul în care a început să obțină primele vinuri din strugurii recoltați din Podgoria Huși, a sesizat potențialul calitativ al vinurilor, doar că era un potențial care în trecut nu fusese exploatat într-o măsură suficientă pentru a genera o amprentă memorabilă pentru consumatori. M-ai întrebat de ce nu încercăm să “delimităm vinurile produse acolo de cele din Vrancea”. Vinurile din Huși se delimitează de restul vinurilor prin însăși tipicitatea lor, prin acele note unice pe care le-am sesizat cu toții atunci când ne-am acordat răgazul de a analiza vinuri din acelasi soi provenite din areale diferite. Valoarea vinului poate fi măsurată de specialiști, dar pentru noi toți, în final, cea mai importantă recunoaștere vine de la consumatori. Vincon nu se va dezice niciodată de rădăcinile ei – și aș vrea să subliniez că vorbim de o companie care a avut curajul de a face atunci când puțini o creditau cu șanse de reușită – a ales să construiască în loc să dărâme și mai mult, a ales să nu arunce cu pietre, ci să le folosească pe cele pe care le încasa pentru fundația viitoarelor sale valori.

“Vrancea deține 1/3 din totalul suprafețelor cu Vitis Vinifera din România. Pentru unii, asta înseamnă volum. Pentru cei care se documentează, înseamnă diversitate”

– Dacă tot am întrebat de identitate distinctă, care crezi că ar fi aceasta în cazul Vrancei, la nivel de regiune viticolă?

Hai să pornim de la fapte și să spunem că în Vrancea coexistă de secole trei podgorii: Cotești, Odobești și Panciu. În aceste podgorii și, implicit, în acest județ, sunt concentrate o treime din plantațiile de viță-de-vie cultivate cu soiuri din specia Vitis Vinifera din România. Pentru unii, aceste informații se traduc prin “volum”. Pentru cei care au răbdarea să se informeze, să caute adevărul în pofida cutumelor și a prejudecăților, identitatea distinctă a Vrancei se regăsește în cuvântul “diversitate”.  Diversitatea este cuvântul în care se regăsesc toate acele atribute de unicitate pe care, dacă știi să le reunești și să le pui în valoare, descoperi că te afli într-o lume în care te poți bucura cu adevărat de performanțe din ce în ce mai mari.

JAD 40 XO înseamnă că cel mai tânăr vinars din el are 40 de ani. Timpul este cel care dă noblețea și rafinamentul

– Știu că probabil erai în pantaloni scurți când au luat naștere vinarsurile de bază din celălalt mare medaliat la concursul nostru de anul ăsta, JAD, dar aș vrea câteva detalii despre el pe care sunt sigur că ești în măsură să le dai. Cum poate concura un vinars românesc cu mult mai renumitele cognac-uri sau armagnac-uri pe piața rarefiată a distilatelor scumpe?

Din punct de vedere al tehnologiei de obținere a distilatelor și a maturării acestora, nu există mari diferențe între ceea ce facem noi și ceea ce se întâmplă în Franța. Soiurile din care se obține vinul bază pentru distilare sunt diferite: Ugni Blanc, Colombard, Folle Blanche în Franța, versus Plăvaie, Fetească Regală, Aligote la noi; dar caracteristicile vinurilor sunt cumva asemănătoare – nivel moderat de alcool, aciditate mare, nivel mic de sulf. Dacă vorbim strict de JAD 40 XO, anii trecuți pe etichetă reprezintă vârsta celui mai tânăr distilat intrat în acel blend, iar căldura, eleganța, rafinamentul și noblețea produsului vin ca o rezultantă a timpului. În cazul învechirii distilatelor este nevoie de o calitate de care puțini oameni dau dovadă, și anume RĂBDAREA. Îți dai seama ce efort trebuie să fie să aștepti 40 de ani?Și ce emoție? Rezultatul? Un produs excepțional, ce se poate lupta oricând cu “greii” Franței.

Adevărata provocare este să-i facem pe cei care ne guvernează să înțeleagă cu adevărat valoarea pe care această industrie o poate genera

– Ca profesionist în domeniul vinului, care crezi că va fi cea mai mare provocare pentru tine personal și pentru industria românească de profil, în general? 

Chiar dacă sună a clișeu, în meseria asta fiecare moment reprezintă o provocare, deoarece în fiecare zi, prin ceea ce pui în sticlă, trebuie să “treci” un examen cu evaluatori foarte exigenți: consumatorii.

Pentru a vedea care este marea provocare a industriei de profil, am putea pleca de la niște rapoarte oficiale ale Comisiei Europene din ultimii cinci ani. Conform acestor rapoarte, Romania, din punct de vedere al suprafețelor viticole și al producției de vin, este o forță a continentului și a lumii. Simte cineva din industrie lucrul ăsta? Nu cred. Avem un potențial uriaș, care din păcate nu este exploatat așa cum trebuie, și de aceea provocarea este de a-i face pe cei ce guvernează această țară să înțeleagă cu adevărat valoarea pe care această industrie o poate genera. Acest deziderat se va realiza doar dacă toți cei din industrie – crame, oameni, asociații profesionale, entuziaști ai vinului – se vor uni într-o singură voce.

“Sper ca trecerea timpului să ne îndrepte către țelul comun: să auzim de bine despre vinul și vinarsul originare din România”

– O întrebare aproape de final, ca în campania electorală dintre Emil Constantinescu și Ion Iliescu: credeți în promovarea comună a cramelor unei zone viticole, domnule Nicu Mateescu?

Cred în necesitatea de a promova vinul, de a promova o regiune viticolă, de a promova un produs românesc cu îndelungată tradiție ca pe un produs strategic al României. Cred că până nu învățăm să arătăm că avem valoare prin ceea ce facem noi, și nu prin comparație cu ce fac alții, nu vom ști cum să ne promovăm, nici singuri și nici împreună.

Sper că trecerea timpului va însemna pentru noi, oamenii și companiile din care facem parte, o netezire a asperităților, o cizelare și o decantare a priorităților care să ne îndrepte spre acel țel comun: să auzim de bine despre vinul și vinarsul originare din România nu doar în interiorul granițelor, ci și în afara lor.

– Un sfat pentru consumatori?

Să profite de orice experiență legată de vin. Să renunțe la idei preconcepute, să deguste vinuri cât mai multe și cât mai diferite. În felul ăsta își vor lărgi orizonturile și, sigur, vor experimenta momente memorabile.