Articolul de mai jos a fost publicat pe post de editorial în numărul 84 al revistei tipărite Vinul.Ro, varianta de mai jos fiind una ulterior revizuită de către semnatar. Opinia editorului vine, de această dată, și cu un sfat adresat cititorilor interesați de vin: poate că ar fi bine să fiți mai atenți la ce crame participă în mod regulat la evenimente de profil și să le acordați un plus de curiozitate și credit, ca semn de încurajare! Ele sunt din ce în ce mai rare.
Te-ai duce la un stomatolog sau un chirurg și l-ai lăsa să bage mâna în tine și să cotrobăie pe-acolo, dacă ai ști că nu e la curent decât sporadic cu noutățile din domeniul lui de activitate? Ți-ai proiecta casa cu un arhitect care nu a mai citit nimic în cei 15-20 de ani de la terminarea facultății? Ai cumpăra materiale de construcții de la cineva care lucrează instalațiile electrice ca acum 80 de ani? Te-ai duce la un stilist să-ți facă sprâncenele sau coafura ca pe vremea străbunicii? Dacă răspunsul e “nu prea”, atunci poate e cazul să știi că ori de câte ori bei vin produs în România tocmai ai cumpărat, probabil, de la cineva care nu citește reviste din domeniul lui de activitate și nu participă la seminarii, conferințe, forumuri sau alte forme de actualizare profesională. Da, bine, nu-ți vâră pe gât, îți iei singur…
Știți câte crame (în afara celor cu care avem sau am avut relații contractuale și cărora le trimitem reviste în mod gratuit) au abonament la revista Vinul.Ro? Două. Știți câte crame participă în mod mai mult sau mai puțin constant, în cel mai fericit caz, la vreun târg de vinuri din România sau de-afară? 16-20. În țară, sunt autorizate peste 120 care și îmbuteliază. Dar la conferințe unde se vehiculează idei și informații despre piață, tendințe, gusturi? Credeți că dau năvală? Nu!
„Vinul.Ro nu e o revistă de specialitate tehnică, iar târgurile nu sunt ocazii importante de actualizare profesională”, ați putea spune. Posibil să fie așa, și în cazul ăsta nu sunt importante astea, ci conferințele de chimie alimentară, igienă, cercetare de soiuri și substanțe. Dar și alea lipsesc din calendar, iar producătorii se vaită mereu că vânzarea, și nu știința de a produce, reprezintă cea mai problematică parte din activitatea lor. Dacă nu citesc și nu participă la evenimentele cu public, mă întreb de unde să-și înțeleagă cramele clientela, cum să perceapă tendințele, de unde să le vină idei? Doar din tabelele excel, din întâlnirile Business To Business și din interacțiunile directe ale oamenilor de vânzări cu publicul, la degustări? Oare asta nu e o sursă cam limitată de obținere a informației? Și nu generează o viziune cam limitată? Henry Ford, fondatorul gigantului auto cu același nume, spunea, demult, că “dacă ar fi fost să-i întrebe pe clienții lui ce și-ar dori, aceștia ar fi răspuns că niște cai mai iuți”…
Industria vinului e în criză. Care e o criză de idei, în primul rând. Și vine dintr-o lipsă de cunoștințe și dezinteres. Căreia i-aș zice chiar adormire (sau nesimțire?!?) profesională. “La noi, în România”, spunea un banc mai vechi, “suntem atât de discreți încât nu știm ce facem la serviciu și nici nu ne interesează”.