O marmotă și doi viermișori în iarna vinului românesc

Scriam luna trecută despre “iarna vinului românesc” (România fiind cotată drept una dintre primele 12 “mari puteri mondiale” ale viticulturii): criza este una de producție mai mare decât poate înghiți piața internă, fără să existe un debușeu convingător către export. Menționam printre probleme o imagine slabă de țară, costurile necompetitive la nivel internațional și lipsa unor eforturi consistente de promovare la nivel de sector economic. Dar cine să rezolve toate astea? Și cu ce instrumente? Business-ul internațional cu vinuri are regulile lui, cu “rețete și rețele” deja prestabilite cu mult timp înainte ca România să intre în acest joc: importatorii și distribuitorii fac legea, prețurile de achiziție și imaginea. În funcție de cerere și ofertă, firește, dar și în funcție de interesele lor comerciale și de partenerii pe care-i au și cu care pot conlucra bine. Atâta timp cât românii – și de data asta mă refer la producătorii înșiși, nu la fonduri europene de tip “pară mălăiață-n gura lui Nătăfleață” – nu sunt în stare să-și facă vreo imagine de țară viticolă (sau turistică, de ce nu?!) cu ce argumente merg la masa “granzilor”? “Sărumâna, dar acem și noi vinuri în România, la nevoie avem și o marmotă care le învelește în staniol, nu vreți cumva să ne scăpați de stocuri? Și repede, că ne cam grăbim, da?” Cu prețuri nerealiste, fără vreo istorie care să fie cunoscută sau interesantă pentru consumatorii internaționali? Cu Chardonnayuri și Sauvignoane care nu se pot compara nici cu Chablis ori Sancerre, nici cu Casablanca Valley sau Marlborough, dar au aproape același preț? Cine sunt ambasadorii vinului românesc? Producătorii, sigur. Care, deși probabil își știu business-ul (mă îndoiesc de multe ori de asta, totuși!), numără, în total vreo 15 voci “cu pretenții”, în totalul industriei. Ce înseamnă asta la nivel mondial?!? Mai sunt și alți comunicatori influenți ai vinului românesc? Reviste de specialitate sau pentru consumatori? Somelieri de top, recunoscuți în Japonia, China, Singapore, Statele Unite, Anglia sau în țările nordice? Câte masterclass-uri cu vinuri românești au loc anual în lume (și aici m-aș referi la Fetești, Novacuri și Crâmpoșii ca vârf de lance)? Câte articole în presa străină? Sau, măcar, câte festivaluri puternice naționale ori regionale, la care România să fie prezentă, dacă tot nu strălucește? Să vină iar Uniunea cu bani, să-i pompeze în România ca să nu se trezească cu o problemă internă de supraproducție? (Sincer, în ritmul ăsta mai rămâne ca UE să dea bani fiecărui român ca să poată bea mai mult vin). Sau poate a venit vremea ca producătorii să-și scoată capul din propriile posterioare și să privească puțin la lumea dimprejur… Altfel, riscă să rămână “pe veci, în țara lor”, precum cei doi mici viermișori patrioți, dintr-un celebru banc cam scârbos. Sursa imaginii: WineFolly.com