Ce legătură e între un orange wine din Drăgășani, un tango argentinian și poezia românului Ștefan Augustin Doinaș? Pentru „tehniciști”, un prim set cu detaliile cuvenite mai întâi: vinul cu pricina e un blend din Tămâioasă românească, Fetească regală și Crâmpoșie selecționată din 2022, de pe Dealul Dobrușa din Drăgășani, produs prin macerație îndelungată în amfore și o vinificație bine condusă de un tânăr enolog ambițios și priceput – Andrea Previtali. A rezultat un preacinstit, complex aromatic și gustativ și superb Orange wine (Wiki) de 13,5% vol alc care poartă cu mândrie numele cramei din Drăgășani care l-a izvodit (DEX online): Avincis. Îl vedeți mai jos la față (aici și link de achiziție de la cramă, da!). De la producător de pe site citire: „buchet intens floral și fructat, tipic acestor soiuri, care se combină cu aromele de mirodenii, miere, caise uscate și fructe confiate. Palatul este exuberant, intens și cu un corp plin, similar mai mult cu un vin roșu decât cu un vin alb”. Gata, tehniciști? Ați primit atenția cuvenită? Puteți ieși de pe site, la revedere! (și nu mă întrebați despre aciditate, zaharuri la recoltare și temperaturi de macerare – vă asigur că toate au fost la locul lor – vinul e mișto, punct). De-aici încolo încep doar impresiile mele – și NU o să mai vorbesc despre vin – așa că, dacă decideți să citiți în continuare, NU scoateți o foaie de hârtie și-un pix, că nu vă dă nimeni vreun extemporal!

Cu toții suntem muritori până la primul sărut și până la al doilea pahar de vin

„Un prinț din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-și cu greu prin hățișuri cărarea,
cânta dintr-un flaut de os și zicea:

– Veniți să vânăm în păduri nepătrunse
mistrețul cu colți de argint, fioros,
ce zilnic își schimbă în scorburi ascunse
copita și blana și ochiul sticlos…” – îmi vine, zău, să citez aici toată poezia lui Ștefan Augustin Doinaș, dar puteți s-o găsiți și voi pe net – și s-o citiți până la sfârșit A fost doar unul dintre poemele cu care ne-a delectat Valeriu Stoica, coproprietarul cramei Avincis, în seara  în care și-a prezentat, la Le Bistrot Francais din București, Orange wine 2022. O seară ca un simpozion de taină, dacă vreți.

Valeriu Stoica nu vin face și vinde la Avincis…

Pe cât îmi e posibil mie să înțeleg gândurile din spatele – și contextul din jurul – unui vin (iar astea mi se par mai importante decât vinul în sine), valorile din spatele sticlelor de la Avincis-ul familiei Stoica sunt mai degrabă conjunctural strugurii și zona. Cele cu-adevărat esențiale sunt legate de artă și visare, de erudiție și socializare. Sigur că-s toate dublate și de realism – dovadă chiar vinurile, foarte bune! – dar „contextul e rege”, iar seara despre care vorbesc a fost, cum se mai spune… poezie! Asta e ce mi-a rămas în minte mai mult decât orice: poezie recitată, poezie îmbuteliată, poezie în farfurie, (un fel de) poezie pe pereți. Cum povestea asta se repetă la toate evenimentele unde Valeriu Stoica își prezintă „marfa”, am ajuns să cred că, oricât a investit și oricât s-ar preface, el nu vin vinde cu-adevărat, ci… poezie! (hmm, un prinț îndrăgind poezia?!?). Și bine face – sunt sigur că nu-s eu singurul care s-ar putea obișnui cu asta, la mai mare!

Iar dacă tot ați ajuns până aici, iată care e și legătura promisă la început: cu ocazia serii de la Bistrot Francais mi-am reamintit că Avincis a susținut un superb proiect cu artiști de top mondial, din care vă propun aici spre audiție Tango Avincis de Omar Massa, cu Alexandru Tomescu la Stradivarius-ul său de legendă:

* Și iată cum, de vin la muzică, nici primul intertitlu de mai sus – aparținând scriitorului argentinian Eduardo Galeano – nu cred că s-a iscat întâmplător, căci o fi viața scurtă, dar arta e lungă încă de la antici. Inclusiv poezia, cum e cazul (vinului) de față.