„Pentru ca oroarea lui să fie perfectă, Caesar, încolţit la piciorul unei statui de nerăbdătoarele pumnale ale prietenilor săi, descoperă, printre chipuri şi lame de oţel, pe acela al lui Marcus Junius Brutus, favoritul, poate chiar fiul său, şi atunci renunţă să se mai apere şi exclamă: Şi tu, fiul meu! Shakespeare şi Quevedo reiau pateticul strigăt.Destinului îi plac repetiţiile, variantele, simetriile; cu nouăsprezece veacuri mai tîrziu, în sudul provinciei Buenos Air