Fenile, Ginestra, Ripoli. Va spun ceva aceste cuvinte? Bine, pentru ca apar intr-o revista de vinuri, probabil ca, urmare a unei deductii logice, ati banui ca este vorba despre niste soiuri de struguri. Dar ati mai auzit de ele, ati mai baut vinuri nascute din acesti struguri? Pana luna trecuta si raspunsul meu ar fi fost negativ, doar ca, uneori, nu aduce anul ce aduce ceasul. Asa se face ca, oarecum intempestiv, am ajuns la Paestum, statiune de top pe malul Marii Tireniene, care a gazduit festivalul „Migliori Vini della Campania”. Eveniment organizat de Luca Maroni, posesorul uneia dintre cele mai autorizate voci in materie de vinuri a Italiei. Manifestare care m-a convins definitiv ca Italia vinicola nu trebuie redusa la Barolo, Brunello sau Amarone, pentru ca, daca exista pasiune si pricepere, apar vinuri extraordinare in orice parte a peninsulei. Trei zile a durat festivalul de la Paestum, 28 februarie, 1 si 2 martie. Trei zile in care am avut sansa sa intalnesc oameni frumosi si vinuri deosebite. Si sa vad niste locuri de o frumusete incredibila, inclusiv vestigiile vechiului oras infiintat de greci, Poseidonia.
Aglianico, materie prima pentru vinuri de top
Asa cum ii spune si numele, evenimentul a reunit cei mai „in forma” producatori de vin din Campania. Carora li s-au mai adaugat si cativa invitati, dar si sponsori. Dar producatori de vin au fost 23, unul dintre ei fiind, insa, un vecin din Puglia – Feudi di San Marzano -, aparut la expozitie pentru ca s-a nimerit sa aiba acelasi actionar si enolog, Mario Ercolino, ca si crama Nativ din zona Avellino. Ca sa evit riscul de a va plictisi, nu o sa-i enumar pe toti. Dar voi mentiona cativa pentru ca, daca veti intalni produsele lor, ar merita sa le incercati. O sa incep cu Marisa Cuomo, al carei vin alb, Fiorduva 2012, realizat din soiurile pe care le-am mentionat la inceputul articolului, este, intr-adevar, deosebit. Nu ca rosul, Furore, realizat din Aglianico si Piedirosso, ar fi mai prejos. Daca nu ma credeti pe mine, intrebati-l pe profesorul Vicu Cotea, care a vizitat proprietatea situata chiar deasupra fiordului din Coasta Amalfi. Si ca sa ramanem in zona rosie, la acelasi nivel al calitatii, s-au prezentat producatori precum Nugnes, cu al lor savuros Caleno Falerno Massico Rosso Riserva 2009, Nativ, cu Taurasi DOCG 2008 sau cu Eremo San Quirico Campo Taurasini Cru 2010, mai vechea cunostinta a iubitorilor de vin din Romania, Mastroberardino, sau Masseria Frattasi, cu Kapinos 2011, un gen de Amarone in care Corvina, Molinara si Rondinella au lasat locul unui Aglianico cu veleitati de nebanuit. Aproape de aceste minunatii, tin vinuri precum Montevetrano, al producatorului cu acelasi nume, Corsaro Riserva 2007, de la Viticoltori Polito sau Omaggio a Gillo Dorfles 2010, realizat de San Salvatore 19.88, un producator cu o poveste aproape neverosimila, pe care promit sa v-o impartasesc cat mai curand.
Falanghina, Fiano si Greco, campionii mineralitatii
Fenile, Ginestra si Ripoli sunt totusi raritati in Campania. Partea leului si-au acaparat-o cele trei soiuri tipice, despre care se spune ca ar fi fost aduse sau macar cultivate de greci inainte de aparitia romanilor, adica Falanghina, Fiano si Greco di Tufo. Soiuri in care structura e data de mineralitate, fie ea provenita din tuful vulcanic, fie din argilele cu intruziuni de calcare dolomitice, soluri predominante in regiune. Un exemplu? Vinurile de la CaLaFe, in care sulful din sol isi pune serios amprenta, dand nastere unei expresii unice. Va recomand CaLaFe Greco di Tufo 2009, da, ati citit corect, 2009, un vin in care buchetul de sticla, membru cu drepturi depline, nu acopera notele de fan, miere si fructe albe, sustinute de o mineralitate aproape agresiva. Sau Fiano di Avellino 7 Filari 2013, de la Feudo Apiano, un vin deocamdata experimental, dar care promite sa devina un best-seller al producatorului. Si sa nu uit de Taburno Falanghina del Sanio 2012, al lui La Fortezza, alt vin mare, cu o complexitate aromatica deosebita si un potential de invechire de minimum cinci ani.
Au mai fost vinuri care m-au surprins placut, la fel cum am ramas impresionat si de organizarea evenimentului. Luca Maroni, a carui mana dreapta este un compatriot de-al nostru, Mario (Marius) Iosif, a pus la punct un program prietenos pentru public, dar mai ales pentru expozanti. Care, multi dintre ei, faceau zilnic naveta mai bine de 80 de kilometri pentru a fi prezenti la eveniment. E drept, au avut si vizitatori de marca, majoritatea fiind detinuta de reprezentanti ai sectorului HoReCa, insa foarte rare au fost cazurile in care producatorul, de cele mai multe ori si enolog al cramei, sa nu fie la masa pentru a-si prezenta produsele.
Soarele, un aliat tot mai puternic al Campaniei
Si a mai fost ceva ce mi-a captat atentia. Unul dintre sponsorii festivalului a fost Seletronika, o companie specializata in proiectarea, realizarea si vanzarea de centrale fotovoltaice. Au avut si ei stand in cadrul expozitiei, insa nu s-au gandit sa-si ia o pozitie privilegiata. Chiar si in aceste conditii, au avut permanent vizitatori. Pentru ca, din cate am inteles, interesul regiunii pentru energia din surse alternative este tot mai mare. Nu numai din considerente economice, ci mai ales pentru ca intr-o zona preponderent agricola – daca nu stiati, Mozzarella di Bufala este produs DOP in Campania, regiune in care traiesc peste 280.000 de bivolite -, oamenii au inteles ca o energie naturala, curata si regenerabila le poate fi un aliat de nadejde in obtinerea unor productii mai sanatoase. Incepand cu anul 2008, Seletronika a realizat centrale fotovoltaice, rezidentiale si industriale, cu o capacitate totala de peste 3.200 de kilowati, una dintre lucrari fiind efectuata la crama Santacosta, care a primit distinctia pentru cel mai „verde” producator de vin din Campania. Dar despre Seletronika si ale sale centrale fotovoltaice vom povesti mai mult cu altă ocazie.
