Philippe Cambie, “oenologul de 1.500 puncte Parker”: Nu există vin fără cultura din jurul vinului

Interviul de mai jos a fost realizat pentru Vinul.ro de Ioan T Morar, scriitor român de prestigiu stabilit în sudul Franței, distins recent cu Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul “Șapte ani în Provence”. La rândul său, Philippe Cambie este considerat un veritabil “guru” (unele ziare l-au numit chiar “forța conducătoare”)  în regiunea Châteauneuf-du-Pape și nu numai, iar în România este cunoscut prin vinurile Primordial – pe care le semnează la Domeniul Bogdan, în Dobrogea (Murfatlar). O conversație cu el este nu doar un prilej de îmbogățire a cunoștințelor despre vin. E și una de spirit. (Introducerea de mai sus, subtitlurile și explicațiile de mai jos aparțin redacției).

“O întîlnire cu Philippe Cambie este un privilegiu, pe care eu l-am avut într-o zi călduroasă de iulie, într-un restaurant excelent – La table de Sorgues – din zona apelaţiunii Châteauneuf-du-Pape.

O româncă – Simona Andrieş (foto sus, împreună cu Ioan T Morar și Philippe Cambie), oenolog ea însăși – este adjuncta și colaboratoarea lui Philippe Cambie, în Franța. Iată că avem și români care joacă “în liga superioară a vinului francez” – felicitări!

Vinul înseamnă schimb de idei, convivialitate. Nu fac niciodată un vin singur – îi însoțesc pe viticultori să-și facă propriul vin

– Care este primul pahar de vin de care vă amintiţi? A marcat el evoluţia dumneavoastră spre oenologie?

Un fund de pahar de Gigondas, de la cooperativa “Cuvee Beaumagniere”, pe care tatăl meu mi l-a dat să-l gust pe la 13 ani. Îmi aduc aminte şi acum gustul de căpşune.

– Şi, de asemenea, paharul de vin care v-a împins spre impresionanta carieră? Care e momentul în care aţi spus: voi face vin?

Nu pot spune că asta s-ar datora unui anume pahar de vin – mai degrabă e vorba de dragostea pentru o regiune viticolă, Valea Rhonului şi Rousillon-ul şi fabulosul cepage emblematic, Grenache-ul, care dă vinului o anume blîndeţe, o suavitate, şi aromele de fruct roşu asociat cu mirodeniile…

– Primul dvs vin de autor? 

Nu fac niciodată un vin singur. Îi însoţesc pe viticultori să-şi facă propriul vin. Dar există domenii pe care le-am creat împreună cu cîţiva prieteni şi care sînt mai marcate de amprenta mea: L’Oustal Blanc (în Minervois), creat în 2002 cu Claude Fonquerle, şi Domaine Calendal, creat cu marele meu prieten Gilles Ferran, oenolog şi fost student în aceeaşi şcoală ca mine, în Plan de Dieu Côtes du Rhône Village, în 2006.

– De unde vine numele Calendal?

De la poemul Calendal scris de Frédéric Mistral în 1867, un personaj emblematic în literatura provensală. Şi  Alphonse Daudet a scris despre Calendal: “nu era decît un pescar; dragostea a făcut din el un erou… Pentru a cîştiga inima iubitei sale, frumoasa Esterelle, înfăptuiește lucruri miraculoase, pe langă care cele 12 munci ale lui Hercule nu înseamnă nimic”. Pe eticheta vinului nostru apare, stilizat, un peşte…  Credem că şi el, vinul nostru, munceşte din greu pentru ca să placă amatorilor…

– În afară de „savoir-faire”, de pricepere, se poate vorbi în procesul de producere a vinului de inspiraţie? De talentul vinificatorului?  

Eu cred că mai degrabă se poate vorbi de înţelegerea „terroir-ului”, de înţelegerea solului, de oameni, de climat, de soiurile şi de trecutul cultural al unei ţări sau al unei regiuni… Nu există vin fără cultura din jurul vinului.

– Care e primul sfat pe care-l daţi clienţilor?

Încep cu o întrebare – ce vin vor să facă? Apoi privim împreună posibilităţile pe care le are via, pămîntul, mijloacele de care dispune. Apoi, cu aceste lucruri evidenţiate, încercăm să ne apropiem cît mai mult de obiectiv.

– După cum se vede, pentru dumneavoastră, din punct de vedere sentimental, Châteauneuf-du-Pape este centrul lumii viticole. De ce?

Vinurile de Chateauneuf mi-au legănat tinereţea, am crescut cu ele, tata a avut mereu în pivniță vinuri de aici. Ceea ce îmi place este chilibrul acestor vinuri purtătoare de istorie şi de cultură. Apoi, Grenache roşu este soiul meu preferat.

– Sting, Depardieu, Pierre Richard, Tigana, Iniesta, Francis Ford Copolla, Angelina Jolie & Brad Pitt şi alţii – sunt nume de staruri care s-au întors spre producţia de vin. E cool să ai un vin cu numele tău?  

Da. Cred că e, de asemenea, un mijloc de a arăta lumii că poţi crea ceva pornind de la pămînt. Te îndepărtezi de spectacol şi te ataşezi de pămîntul strămoşilor, de latura culturală. Apoi, vinul înseamnă schimb de idei, convivialitate. Iar tu poţi oferi oamenilor care-ţi cunosc numele de pe scenâ sau de pe stadioane altceva – poate mai consistent, mai subtil.

România trebuie să-și promoveze cultura culinară și istoria și să-și apere diferențele! “Repet: să-și apere diferențele”

– Mondializarea va împinge vinul spre o uniformizare a gustului ? Sau dimpotrivă?

Dimpotrivă, după părerea mea! Vremea mondializării vinului a trecut, se caută din ce în ce mai mult vinuri autentice, identitare, autohtone. Se caută şi se promovează soiurile regionale şi locale. Acum oamenii caută alte culturi, alte bucătprii, alte vinuri.

Vinurile Chardonnay Primordial și Fetească neagră Primordial de la Domeniul Bogdan, din Dobrogea, sunt certificate ca biologice și poartă semnătura celebrului enolog francez Pilippe Cambie

– Consiliaţi peste tot în lume. Ce zonă geografică ascunde – și cum – surpriza de mîine? Putem spera că România se află în această listă?

Cred că regiunea balcanică şi România au o carte importantă de jucat, cu numeroase cepaje autohtone, cu o bucătărie minunată şi cu un mare trecut istoric. Mizez pe Fetească neeagră, pe Vranec, pe Mavrud…

– Care este primul vin românesc pe care l-aţi degustat?

Primul a fost Crama Basilescu, Fetească neagră. Am văzut în acest soi foarte mult potențial. Degustînd apoi toate vinurile de la Domeniul Bogdan, în cadrul colaborării mele în Dobrogea, am fost plăcut reconfortat în ideea că există un enorm potențial în vinul românesc    

– Ce trebuie să facă viticultura românească pentru ca vinurile ei să  se afle pe mesele lumii? 

Să lucreze în consens cu istoria sa viticolă, să-şi apere diferenţele şi soiurile proprii. Să-şi apere şi să facă cunoscută cultura culinară şi viticolă. Repet, să-şi apere diferenţele.

– Ce părere aveţi despre cum va arăta vinul de mîine? Trebuie să ne temem?

Cred că nu trebuie să ne temem. Vinul are forţa de a evolua şi de a se menţine cîtă vreme oamenii şi-l vor dori.

– Care este vinul cel mai prost pe care l-aţi băut?

Nu mi-l amintesc pe cel mai rău şi mă bucur de şansa de a nu trebui să beau şi vinuri proaste! 

Philippe Cambie a fost desemnat oenologul anului 2010 de către Robert Parker – care, de altfel, i-a şi atribuit de 15 ori scorul de 100/100 puncte pentru vinurile create cu sfaturile sale. Fost rugbist de performanţă, Philippe Cambie se află acum, după cum îl numeşte o prestigioasă publicaţie franceză, în postura de “antrenor al viticultorilor”. 

Fost jucător de rugby, Philippe Cambie este considerat, ca oenolog, un “antrenor al viticultorilor”
Châteauneuf-du-Pape este fief-ul lui Cambie, de unde se deplasează în toată lumea pentru a promova şi a produce vinuri de calitate, în conformitate cu proprietăţile zonelor viticole în care consiliază. De altfel, Philippe Cambie este unul dintre cei mai prestigioşi şi mai solicitaţi consultanti – iar faptul că şi-a putut adapta programul încît să acorde un interviu pentru Vinul.ro este cu atît mai impresionant.

Topul personal al celor mai bune vinuri băute de Philippe Cambie

Clos Montolivet Chateauneuf-du-Pape 1969
Les Cailloux Cheateauneuf-du-Pape 1947
Sine Qua Non The Inaugural Grenache 2003
Sine Qua Non Ode to the Grenache 2004
Tardieu Laurent Cote Rotie Vieille Vigne 1999
Clos Saint Jean Deux Ex Machina 2005
Clos Montolivet Chateauneauf Le Papet 1990
Domaine Ramont Montrachet 2007
Saxum James Berry Vineyard 2007
Hermann Donhoff Riesling Eiswein Oberhauser Brucke 2002″