Simona Stanciu este originară din Brad, Hunedoara, România. Pictează, după cum spune chiar ea, de când se știe, fără ca la început să considere că are neapărat un talent special și mai ales fără să considere că va folosi acest talent altfel decât pentru propria plăcere. Dar părinții o îndrumă către Liceul de artă din Deva, unde își dezvoltă talentul și cunoașterea, ajungând apoi să urmeze cursurile Facultății de Artă și Design din Timișoara, fără însă să o termine. De opt ani locuiește în italia, la Montalcino. “Căutând norocul”, după cum spune ea. Se pare că l-a găsit, mai întâi la crama cu acest nume – La Fortuna (Norocul) – și apoi intrând chiar în familia producătorului. O familie cu istorie de secole în producția de vinuri din Montalcino. Somelierul Ștefan Timofti o cunoaște acolo, în urmă cu câțiva ani, iar astăzi o aduce în atenția publicului din România, pe blogul său și prin intermediul revistei Vinul.Ro. Nu pentru că acum face parte dintr-o familie istorică din Montalcino. Ci pentru că a inaugurat recent o expoziție proprie de tablouri pictate cu vin – “Picături de Brunello”.
– Ce reprezintă pentru tine subiectele din operele tale?
– Fiecare subiect din operele mele are o semnificație diferită. Unele sunt reale, altele imaginare. Variază de la figuri umane, animale, natură și peisaje. Încerc să transmit o stare de spirit și mă despart cu greu de tablouri. Pot spune că mă atașez embrional de creațiile mele.
– A picta cu vin este mai greu? Este, cu siguranță, diferit.
– Da, este diferit de o tehnică tradițională și se situează undeva între acuarelă și tuș. Nu aș putea spune că este mai greu, acum că am intrat în tainele acestei tehnici, care, ca oricare alta, trebuie experimentată și practicată. În cazul picturii cu vin am început de la zero și am evoluat alături de lucrările mele.
– Cum ți-a venit ideea?
– Spontan. Pasiunea mea pentru pictură a fost influențată de această artă, de a produce vin. Așa s-au născut “Gocce di Brunello” (Picături de Brunello). Am ales să le prezint în vechiul castel ce domină orașul Montalcino, un loc pitoresc, unde lucrările mele sunt puse în valoare. Este un plus de valoare și o mare satisfacție pentru mine să fiu expusă acolo unde artiști de renume au avut prezentate operele lor.
– Vinul are o evoluție în sticlă. Cum reacționează vinul din lucrările tale?
– Pentru a prelungi viața și a favoriza menținerea în timp a tablourilor mele, de obicei folosesc un fixativ special pentru fixarea culorilor din operele de artă. Am și tablouri unde nu-l folosesc, unde se observă o evoluție a culorii, la fel ca în marile vinuri roșii. De la brun roșiatic, am observat o transformare spre brun maroniu, arămiu și chiar spre portocaliu. Prin aceleași tranziții trec de obicei și vinurile vechi. Nu știu încă dacă schimbările acestea se vor stabiliza în viitorul apropiat. Mi se pare incredibil de poetic și frumos faptul că un tablou se schimbă, fiind același, dar mereu diferit. Îmbătrânește alături de noi.
– Am trăit mulți ani la Montalcino și cred că ești de acord cu mine când afirm că este o zonă conservatoare. Cum a fost primită expoziția?
– Foarte bine, până în momentul de față. La început, am fost sceptică, pentru că nu știam ce vor crede localnicii, dar complimentele și aprecierile nu au întârziat să apară. Atât din partea localnicilor, cât și a turiștilor. Expoziția va dura până pe 28 septembrie, așa că am timp să-mi formez o idee mai completă. Știi foarte bine că italienii sunt naționaliști și mândri că sunt italieni. Datorez mult acestui teritoriu, unde practic am crescut și am învățat să am încredere în propriile forțe.
* Fotografii din portofoliul Simonei Stanciu