Fac multe pentru vin, chiar daca nu lucreaza neaparat intr-o crama. Insa lor li se datoreaza in mare masura calitatea tot mai ridicata si aprecierile pe care incep sa le culeaga vinurile romanesti. Vinul.Ro va prezinta cateva figuri reprezentative din lumea vinului, fara de care imaginea viticulturii si a vinificatiei nationale ar fi fost, probabil, mai sumbra.
Uneori, cand ursitoarele apar la capataiul nou-nascutului, constata ca cineva le-a luat-o inainte. Destinul, intamplarea, un complex de imprejurari mai mult sau mai putin favorabil. Pentru ca, sa fim seriosi, ce drum prin viata i-ar mai fi putut trasa ursitoarele unui prunc care s-a nascut intr-un castel, in mijlocul viei si al vinului, si nu a oricarui vin, ci intre sticlele de spumant? Acum, ca or fi dat si doamnele o mana de ajutor, nu stim, dar cert e ca Dan Muntean, managing director la Halewood Romania, a aparut pe lume in 25 februarie 1957, taman in turnul din dreapta al castelului Cetatea de Balta, emblema arhicunoscuta a Jidveiului. Nu-si aminteste cum erau pe vremea aceea vinurile de Jidvei, pentru ca, la sase luni, tatal lui, medic veterinar, era transferat intr-un sat de langa Sibiu, unde copilul Dan s-a simtit mai print decat in castel. Acolo, de altfel, a avut si prima intalnire cu vinul, fiind unul dintre putinii oameni care au baut la propriul botez. Explicatia e amuzanta si trista totodata. Cum in acele vremuri dorinta de a-ti boteza copilul te transforma intr-un mic dusman al poporului, parintii lui au asteptat vreo trei ani pana cand s-a lasat pleoapa peste ochiul vigilent al partidului, asa ca micul Dan a avut parte si de botez, dar si de prima impartasanie: „M-a intrebat preotul daca-mi place vinul, i-am spus ca da si, pana sa se prinda ai mei, mi-a dat un paharel”, rememoreaza cel care tine in mana destinele unuia dintre marii producatori si comercianti de vin din Romania. Dar intalnirea dintre Dan si vin nu s-a oprit aici… „La 4 ani, ma jucam cu sora mea, care avea 8 ani, de-a musafirii. Cum ea nu stia sa prepare cafea, a fiert niste vin, ca sa aiba cu ce sa-si intampine oaspetele. Vinul nu ne lipsea din casa, tata era si amator, si cunoscator si, fiind medic veterinar, avea multi prieteni viticultori. Cert este ca eu am baut vreo trei, patru cafele din acestea si m-am imbatat. Am cazut lat, bunica s-a speriat, a chemat doctorul, apoi i-a chemat si pe parinti acasa. Ai mei s-au intalnit cu doctorul la poarta, care i-a linistit «n-are nimic, e beat. L-am culcat, o sa-si revina». Dar eu nu dormeam, urlam ca din gura de sarpe ca de ce sa dorm numai eu, ca si sora mea a baut si sa mearga si ea la culcare… Dar asta nu-i nimic, la trei zile de la acest episod, parintii ne-au surprins fumand”, isi aminteste, cu zambet in privire, Dan Muntean.
Crescut pentru comert
La sase ani, insa, lucrurile s-au schimbat. Familia s-a mutat in Bucuresti, pentru ca tatal lui Dan Muntean ajunsese la Prodexport. „Tata, din medic veterinar, s-a transformat in negustor de animale. Si nu orice negustor, era, poate, cel mai mare din lume. Sistemul fiind centralizat, ajungea sa exporte si un milion de berbecuti pe an. Ca sa nu mai amintim de altele. Transformarea aceasta m-a marcat si pe mine, pentru ca, desi tanjeam dupa viata idilica de la tara si ma gandeam sa fiu si eu veterinar, tata m-a convins ca e mult mai bine sa am o meserie curata, sa nu stau «cu mana in curul vacii». Asa ca, dupa scoala generala, Dan Muntean a ajuns la Colegiul National Mihai Viteazu, apoi la ASE, sectia Comert si Relatii Internationale. Dar n-a intrerupt nicio clipa relatia cu vinul. „In acei ani, principala distractie o reprezentau petrecerile in familie. La noi se bea in general vin, foarte rar cate o bere, si se discutau problemele agriculturii. Iar de pe la 15 ani am devenit un gen de membru corespondent al acestei „Academii“. Adica aveam voie sa stau la masa si chiar sa beau un pahar de vin. Plus ca, in vacante, tata ma mai lua prin tara, unde facea contractari. Asa am ajuns si la Murfatlar, unde l-am cunoscut pe Milu Osloveanu, director la Statiunea de Cercetari. Mare figura… Avand permanent vinuri bune in casa, bautura n-a reprezentat o tentatie pentru mine, n-am avut probleme cu «Underage drinking». Plus ca, intre noi si vestici, e si o diferenta de viziune. Noi vrem sa bem cat mai mult, dar sa ramanem lucizi, ei vor sa se imbete cat mai repede”.
Un vis devenit realitate
Multi dintre colegii de facultate activeaza acum in industria vinului. Luchi Georgescu, Mihai Chitic, Bazil Zarnoveanu si sotia acestuia, Lucia. „A fost o promotie buna pentru vin”, sustine Dan Muntean, insa recunoaste ca, la vremea aceea, nu toti se gandeau ca vor activa in domeniu. In 1981 a terminat facultatea si, conform bunelor obiceiuri ale timpului, a fost trimis la munca. Repartitia a primit-o la o cooperativa de consum, UJCOOP Focsani, insa, chiar inainte de a se prezenta la post, s-a eliberat un post la UJCOOP Ilfov, care, evident, avea sediul in Bucuresti. Nu s-a gandit ca va ramane prea mult pe acolo, visa la comertul international cu vinuri, insa cei de acolo au refuzat sa il faca membru de partid, conditie esentiala pe acea vreme pentru a activa in comertul exterior. „Si-au dat seama ca o sa zbor rapid si, probabil pentru ca eram destul de bun, m-au tinut sase ani. Insa in 1987 n-au mai avut ce piedici sa-mi puna si am plecat la Fructexport, unitate care ingloba si exportul de vinuri. Director era Nicolae David (n.r. actual director general la Vinterra), care m-a acceptat rapid. Au mai vrut sa ma recruteze si alte servicii, dar, ca sa zic asa, am scapat, pentru ca am picat la proba medicala. Am discromatopie congenitala, un gen de daltonism. Insa anul 1987 mi-a mai rezervat o surpriza. Mai putin placuta. Prin Hotarare a Consiliului de Ministrii, s-a decis ca vinul sa treaca de la Fructexport la Prodexport, asa ca am ajuns, indirect, subordonatul tatalui meu, care era director general. Sansa enorma pentru binevoitori, care au trimis anonime peste tot, instiintand ca tatal si fiul lucreaza in aceeasi unitate de comert exterior. A fost scandal, ancheta, cert e ca tata, dupa 17 ani in care a condus institutia, a preferat sa plece, ca sa-mi asigure mie locul. El n-a avut probleme sa-si gaseasca rapid un post la o firma straina, era un nume”, rememoreaza Dan Muntean.
Prodexport, Vinexport
Luna mai a anului 1987 a insemnat insa si momentul nasterii proiectului Halewood Romania. Sigur, nu se gandise nimeni la aceasta perspectiva pe vremea aceea, dar atunci s-au facut primii pasi. Mai precis, pe 2 mai 1987, John Halewood si Theo Jansen, de la Koimans, au ajuns la Bucuresti. „John a fost primul care a importat vinuri bulgaresti, numai ca, in anii ’80, bulgarii au infiintat o societate, BVC, care a primit monopolul exportului de vin. John s-a orientat catre Romania si asa s-a ajuns ca el sa duca vinuri Premiat in Anglia, iar Theo, in Olanda. Nu spun ca nu a fost bine si pentru noi, de multa vreme cautam un importator serios in Anglia. Tin minte data de 2 mai pentru ca atunci era si ziua lui John, implinea 40 de ani, insa era si Ziua Tineretului, sarbatoare, nimeni nu lucra,42 vinul.ro foarte greu am reusit sa organizez o degustare. Iar prima unitate vizitata a fost crama de la Tohani a Vinalcool Prahova, actuala noastra crama, de langa Sahateni. Deci putem spune ca anul acesta am sarbatorit 25 de ani de Halewood in Romania”, spune Dan Muntean, nu fara o urma de mandrie. Dar acela a fost doar inceputul. Schimbarile din ‘89 aveau sa aduca schimbari si in ceea ce priveste comertul cu vin. Iar Dan Muntean e cel mai in masura sa le povesteasca. „In 1990, John ne-a sugerat mie, lui Nicolae David si Bazil Zarnoveanu, sa infiintam o firma ca sa nu mai importe vinurile prin stat. Eu i-am propus ca in aceasta firma sa vina si Koimans, si importatorul nostru din Germania, Castelu (pe vremea aceea se chema Vino Roman, e proprietatea lui Nick Reh, fratele lui Carl Reh), dar si un alt importator din Danemarca, om care, acum, e proprietar la VinVico Constanta. Daca punem la socoteala ca si Nick Reh e actionar la Zarea, vedem ca toti cei patru straini nu s-au mai putut rupe de Romania”, afirma Dan Muntean. Asa a luat nastere Vinexport, o firma in care cei patru actionari straini detineau 50 % , iar celelalte procente erau impartite intre producatorii de vin care exportau – Murfatlar, Jidvei, Rovit, Statiunea Valea Calugareasca etc . Aveau si cei trei initiatori ai proiectului actiuni, dar nu in procent semnificativ. „In aprilie 1990 Vinexport functiona. I-am dat nume comunist ca sa aiba rezonanta pe piata externa.“
Halewood, intre Anglia si Romania
1992 este un alt an important in viata lui Dan Muntean. Atunci a primit oferta sa plece in Anglia, ca expert in vanzarea vinurilor romanesti. Initial n-a vrut sa plece, dar si-a amintit de mineriade, de alte umilinte pe care, ca om, le considera inacceptabile si, la 1 august, era deja peste Canalul Manecii. Afacerea in Marea Britanie crestea considerabil, in 1997 Halewood ajunsese la aproape 12 milioane de sticle de vin romanesc vandute in Anglia, insa, fiind vorba de Romania, unde orice minune nu poate tine mult, Vinexport a inceput sa decada. Foarte multi producatori s-au decis sa faca export direct, calitatea vinurilor pierdea teren in fata atacului masiv al Lumii Noi, asa ca, in 1997, s-a decis crearea unei firme in Romania care sa asigure nivelul de calitate dorit. „Intre 1987 si 1992 am avut ocazia sa degust vinuri de la toti producatorii cu potential de export, zeci de mii de vinuri, aveam deja un portofoliu mental a tot ce insemna vin in Romania, crama, productie, imbuteliere. Asa ca am revenit in tara, detasat, si asa a aparut Halewood Romania. Inceputul a fost greu, cumparam struguri si vinificam pe unde apucam, insa, cu timpul am inceput sa ne punem pe picioare. Am inceput cu Dealu Mare pentru ca, in Anglia, 70% din vinul vandut e rosu, iar in Dealu Mare vinurile rosii obtin potentialul maxim in Romania. Si datorita sedimentelor Marii Sarmatice, si datorita expunerii exceptionale a pantelor la soare, a eroziunii si a regimului pluvial. Pai ce, Antinori venea in Dealu Mare daca nu gasea un terroir exceptional? Ca, in fond, aici e secretul, terroir-ul, care se creeaza in zeci, sute de ani. Cum e cazul cu via de la Scurta, atestata de pe la 1500. Pasul urmator a fost Transilvania, pentru aciditatea ridicata, aciditatea de mar, nu cea citrica, plus ca am gasit zone cu elevatii si altitudine de peste 600 de metri. Si nu doar cele de la Sebes, unde microclimatul e mai bland”, povesteste Dan Muntean. Managerul nu uita sa aminteasca si faptul ca echipa care a inceput proiectul se regaseste si acum la Halewood Romania: „doar Aurelia (n.r. Visinescu), care a decis sa mearga pe drumul ei, a plecat, in rest suntem toti”. Dan Muntean ne-a dezvaluit si care au fost obiectivele firmei la inceputuri. „Ca firma cu vocatie de export, trebuia sa fim competitivi pe piata. Asa ca am incercat in primul rand o reducere a nivelului de taninuri, apoi o crestere a fructuozitatii primare si o mai buna expresie a caracterului de soi. Abia cand am atins aceste obiective am inceput sa ne gandim si la crearea si aducerea pe piata a unor vinuri cu personalitate”.
Miza pe inovatie
Advanced Certificate WSET, Dan Muntean vede foarte clar pasii pe care-i are de facut Halewood Romania in viitorul apropiat. „Suntem deja un nume pe piata, pe viitor va trebui sa producem mai putin, mai bun, dar si mai scump. La toate nivelurile de calitate. „Jean Hugel, marele creator de vinuri al Alsaciei, avea o vorba «Judeca totdeauna un producator dupa cel mai ieftin vin pe care il produce». De aceea vreau ca, pe viitor, sa implementam la Halewood Romania un motto, Value for money. Vinul ne reprezinta pe fiecare, ca firma, ca persoana, ca popor, ma mandresc ca, in acest moment, vinul romanesc e una din putinele imagini pozitive ale tarii. Dar nu trebuie sa ne multumim cu atat. E obligatoriu ca vinul romanesc sa ajunga afara etichetat, nu vrac, e obligatoriu sa ne cream o individualitate, trebuie sa fim mai inventivi, mai inovatori. Altfel nu vom reusi sa supravietuim intr-o lume care, efectiv, inoata in vin”, sustine Dan Muntean.