Intrarea pe piață a unui cunoscut ghid gastronomic internațional, urmată de publicarea unui ghid de vinuri, sunt demersuri cu potențial de creștere a vizibilității artei culinare și a enologiei unei țări ca România. Astfel se creează “vitrine” unde să se expună producătorii de calitate, astfel se coagulează “vad comercial” pentru discuțiile, conceptele și dezbaterile despre vin și gastonomie. Ghidul de vinuri Gault & Millau, publicat la finalul lunii noiembrie 2018, nu face excepție: topul realizat de echipa editoare a stârnit deja multe dezbateri. Am stat de vorbă cu enologul Liviu Grigorică, al cărui vin Smerenie de la Crama Oprișor a primit cel mai mare punctaj din ghid (94 puncte).
– Liviu, privind acum, la trecerea mai multor luni după apariția Ghidului Gault & Millau, ce poți să ne spui despre efectele acestuia – s-a vândut mai repede, mai scump Smerenie? Au existat alte beneficii – pentru cramă și pentru tine, în primul rând, dar și pentru piață, în general – în urma apariției ghidului?
– Mă onorează faptul că un vin creat de mine a obținut cel mai mare punctaj într-un ghid reputat precum Gault & Millau, lucru ce reconfirmă modul serios și inventiv în care îmi fac meseria, precum și nivelul ridicat de exigență care mă caracterizează. Referitor la vinurile mele apreciate în ghid, din câte știu nu a fost vorba de nicio scumpire. În același timp, publicarea ghidului a avut loc spre finalul anului, exact în perioada în care se fac achiziții importante pentru cadouri sau evenimente private ori corporate, moment tradițional de creștere a vânzărilor unor vinuri precum Smerenie. În afara unor solicitări venite în mod direct pentru Smerenie, în special din alte țări, nu știu să fi existat o «explozie» a vânzărilor. Sigur, ca întotdeauna, apariția unui nou ghid de vinuri și a unor clasamente generează discuții, interpretări, cârcoteli. Cred că din fiecare ghid serios, din fiecare analiză a vinurilor noastre, putem înțelege ce facem bine sau ce greșim, precum și ce mai putem îmbunătăți.
– În afară de Smerenie, ai mai avut încă 5 vinuri bine punctate în Ghid. Au existat efecte asupra acestora?
– Nu au existat explozii ale vânzărilor, notele mari obținute doar au reconfimat calitatea excepțională a vinurilor.
Va crește piața internă când va scădea consumul vinului “de casă”
– Ce alte acțiuni crezi că ar ajuta la creșterea consumului și a culturii vinului la noi în țară?
– În ceea ce privește cultura vinului, cred că oamenii ar trebui să citească mai mult și mai bine (dacă se poate, nu doar advertoriale și descrieri bombastice de vinuri ori povești despre tradiții seculare care s-au născut… deceniile trecute), să călătorească mai des și să experimenteze continuu. Cât privește consumul, nu trebuie să uităm că două pahare de vin nu vor face rău niciodată unui adult, iar mâncarea și băutura nu au rolul doar de a ne ține în viață ci, în primul rând, să ne producă plăcere, să ne ajute să socializăm mai ușor și să ne exteriorizăm lipsiți de inhibiții.
– Călătorești mult, produci mult și multe dintre vinurile create de tine ajung și la export. Ai, prin prisma acestor trei activități, o imagine de ansamblu asupra contextului de pe alte piețe: crezi că există vreo șansă ca în viitorul apropiat (5-7 ani) vinul românesc să fie mai vândut la export? Are nevoie vinul românesc de export sau piața internă e suficientă?
– Ca țară tradițional producătoare de vin, exportul trebuie să fie una din direcțiile de dezvoltare. Vom putea exporta mai mult doar dacă ne vom dori acest lucru și dacă va exista o urmă de coerență și profesionalism în promovarea imaginii vinului românesc. Alocarea de resurse financiare și participarea la unele târguri internaționale nu înseamnă mare lucru fără o comunicare coerentă, profesionistă, lipsită de clișee. Piața internă ar putea fi suficientă vinului românesc doar dacă s-ar reduce semnificativ piața “neagră” a vinului așa-zis de casă, iar unii producători ar înțelege că wine business înseamnă și producția de masă a unor vinuri corecte și ieftine și s-ar orienta profesionist către aceasta zonă de piață.
– Dă-mi unul-două exemple, pe scurt, despre cum s-au promovat cu succes alte țări sau regiuni de origine?
Cred că nu trebuie să ne asemănăm cu țări precum Austria, care au investit enorm în zeci de ani, pentru a se reinventa în lumea vinurilor, dar putem să ne uităm la ce fac producătorii din Republica Moldova sau din Georgia. Prefer să nu dau exemple din activitatea sau strategiile lor, cel mai bine ar fi ca oricine e interesat să îi urmarească – cât de uniți sunt și cum comunică la manifestările internaționale (nu doar la expoziții) ce implică achizitori de vin și nume grele din comerțul mondial. Putem învăța nu doar din greșelile altora, ci și din lucrurile bine făcute.
