Piata vinului din Romania nu este tocmai locul ideal in care sa iti doresti sa activezi. Practicile neloiale, lipsa coeziunii intre producatori, a increderii si a transparentei au dus la fragmentarea intregului act de productie si comercializare a vinului si la scaderea increderii consumatorilor in vinurile autohtone. Mai nou, se pare ca producatorii au inceput sa faca concurenta retelelor de distributie si magazinelor specializate prin nerespectarea politicii de preturi. „Foarte multi producatori de la noi vand vinuri direct din crama catre clientul final, la pretul de lista”, acuza Razvan Avram, proprietarul magazinului specializat de vinuri Good Point din Iasi.
TREI CATEGORII DE PRET
In Romania, exista trei categorii de pret cu care se opereaza in industria vinului si in vanzarea lui: pretul de lista, pretul de raft si pretul de restaurant. Prima categorie este pretul de lista, si anume pretul cu care producatorii vand vinul catre revanzatori, reprezentanti HoReCa, magazine specializate si distribuitori. Distribuitorii ar trebui sa vanda vinurile catre magazine sau restaurante la acelasi pret de lista, profitul lor reiesind dintr-un discount separat pe care producatorii il fac din pretul de lista. A doua categorie este reprezentata de pretul de raft, valoarea pe care clientul final o plateste pe produs la raftul unui magazin sau retailer, acesta fiind format din pretul de lista si adaosul comerciantului. Pretul de restaurant, de HoReCa, este format din pretul de lista plus adaosul restaurantului, mai mare decat cel al magazinului deoarece el inglobeaza valoarea adaugata data de serviciile pe care le ofera locatia. „Ca regula generala, parerea mea este ca pretul de raft a trebui sa fie cu 30-50% peste pretul de lista, iar pretul de restaurant ar trebui sa fie 80-100% peste pretul de distributie”, afirma Razvan Avram, precizand ca „in mod normal, pe zona de HoReCa, unde adaosurile sunt duble comparativ cu zona de retail, lucrurile ar trebui sa fie mai nuantate. Vinurile ieftine pot sa apara si cu adaosuri de 100-120%, iar vinurile de peste 25 de euro nu ar trebui sa ajunga peste 80% adaos”.
CONCURENTA NELOIALA
Dupa cum precizeaza Razvan Avram, mai multi producatori de la noi au inceput sa vanda clientilor finali vinuri direct de la crama, la preturi sub sau la acelasi nivel cu pretul de lista. „Este cel mai rapid mod de a-ti omori reteaua de distributie. Se pare ca, mai nou, modul de gandire al producatorilor romani este urmatorul: pe de o parte arunc vinul in piata la un pret foarte mare, iar pe de alta parte vand direct de la crama sau prin retelele de magazine proprii la valori mult mai mici. Stiu in Bucuresti magazine specializate care au spus ca o sa delisteze toate vinurile de la un anumit producator, pentru ca nu li se pare normal ca la trei strazi mai incolo producatorul sa vanda vinul la pretul de lista”, spune acesta.
Razvan Avram a realizat si o mica ancheta pentru a aduce dovezi in favoarea afirmatiilor sale. A sunat la mai multe crame de calitate peste medie, pe numerele de telefon afisate pe site-urile producatorilor, si a solicitat preturi pentru 50 de sticle de vin dandu-se drept un client oarecare, care are nevoie de vinuri pentru un eveniment privat. In aceasta cercetare au intrat producatori mici si mijlocii de calitate, din toate regiunile tarii, vinurile solicitate fiind de pe segmentul de pret middle-range, ce nu pot fi gasite in retail. „Din nefericire, in afara de cei de la Vinarte si Domeniile Sahateni, care nu au dat niciun fel de pret si au trimis catre distribuitor, in rest, toti producatorii sunati – Cramele Rotenberg, Budureasca, Crama Oprisor, LacertA, Agricola Stirbey, Corcova Roy & Damboviceanu, Cramele Recas, Cramele Halewood si SERVE, au dat direct preturile de lista, ba chiar unii au ofertat sub preturile de lista”, precizeaza Avram.
Contactat telefonic, Ciprian Rosca, director comercial Cramele Recas, a precizat ca „este aproape imposibil sa vindem vinuri catre clientul final pentru ca nu avem nici case de marcat si nici depozite. La Recas se vand vinuri prin magazinul propriu, dar preturile de la raft sunt in marea majoritate peste preturile de lista. Cred ca persoanele contactate nu au inteles foarte bine situatia. Cramele Recas poate prelua eventualele comenzi telefonice si le directioneaza catre distribuitorii regionali”. La randul sau, Serban Damboviceanu, coactionar Corcova SA, a declarat: „Nu consider ca trebuie sa ma justific in fata cuiva. Aceasta este politica mea de preturi si, chiar daca gresesc, nu cred ca trebuie sa dau explicatii”.
PE TERMEN LUNG, CLIENTUL PIERDE
Aceste practici par sa aduca deservicii tuturor actorilor de pe piata vinului, inclusiv producatorilor. Singurul care aparent ar avea de castigat ar fi clientul final. Daca la prima vedere consumatorul ar iesi in castig cumparand vinurile de la producator, in realitate lucrurile stau altfel, mai ales pe termen lung. „Daca se continua pe aceasta linie, magazinele vor vinde din ce in ce mai putine vinuri de HoReCa, iar clientii vor ramane fara optiuni. Vinurile premium vor deveni inaccesibile, lucru care se va rasfrange si asupra producatorilor, pentru ca nu cred ca retailerii se vor inghesui sa cumpere vinuri premium, pe care alte canale le vand destul de greu”, afirma Razvan Avram. Acesta mai identifica trei efecte ale acestei situatii: demotivarea distribuitorilor, degradarea relatiei dintre client si distribuitor si defavorizarea comertului de vin romanesc in favoarea importurilor. „Sunt clienti care spun ca au vazut ca producatorul X vinde la un pret mai mic decat magazinul. Deja devine o problema de incredere intre magazin si client. In mod absolut, evident, in mintea consumatorului final este indusa ideea ca undeva lantul de distributie il pacaleste. Ce intelege un consumator care intra in magazinul producatorului si vede pretul sub pretul de lista? Ca acela e pretul corect, nu?”, subliniaza Avram. Potrivit acestuia, producatorii de afara vand de la crama, dar pretul practicat este cel de raft sau peste acesta cu aproape 20%, lucru ce duce atat la motivarea distribuitorilor si magazinelor specializate, cat si la cresterea increderii consumatorilor in intermediari.
LIPSA DE PROFESIONALISM
Am incercat sa aflam impreuna cu Razvan Avram care sunt motivele care ii determina pe producatorii de la noi sa recurga la astfel de practici. „Banuiesc ca este relatia foarte proasta intre producatori si distribuitori, neincrederea reciproca. Ma mai pot gandi si la o lipsa totala de profesionalism a oamenilor de vanzari, insa poti sa te gandesti ca este rea-vointa sau ignoranta. Se pune problema in acest context de ce sa mai cumpere clientul de altundeva decat direct de la crama, de ce sa mai intre intr-un magazin? Eu, daca as fi client, asa as face! In ochii lui, il pacalesc, fara ca eu sa vreau acest lucru!”, mai subliniaza Razvan Avram. Reactia fireasca pe care o vede acesta se va contura in delistarea producatorilor din magazine sau incetarea relatiilor dintre producatori si distribuitori. „Probabil ca producatorii nici macar nu-si pun problema ca ar exista niste vanzatori finali care sa aiba de suferit in urma acestor practici. De asemenea, aceste practici mai arata si faptul ca grosul businessului la toti producatorii este pe retail”, a tras concluzia Razvan Avram.
Abordarea procentuala a adaosului este unul dintre cele mai rele lucruri care i se intimpla industriei de vin premium. Si as vrea sa incercam sa gasim impreuna cu domnul Avram raspunsul la intrebarea : Care este motivul pentru care un magazin ca este el specializat sau nu sau un restaurant sa castige din vanzarea unui vin 10 – 20 de lei si din vanzarea altui vin 60 – 100 de lei, in conditiile in care stocul este sustinut de producator / distribuitor prin termen de plata ? Chiar daca nu sunt deacord cu vanzarea de la producator la alte preturi decat cele de raft trebuie sa tratam si costurile solicitate de distribuitori si modul in care acestia isi fac treaba pentru aceste beneficii. Concret daca un client isi doreste un vin pe care distribuitoul nu l-a listat in localitatea in care acest client isi face cumparaturile si acest client apeleaza la producator cum ar trebui tratat ? Si putem sa continuam discutia, pentru ca nu cred ca doar producatorii sunt responsabili de preturile la care clientii cumpara vinurile, ei incaseaza in jur de 30 % din pretul platit de consumator din care trebuiesc acoperite costuri de tot felul, cred ca si aici domnul Avram ne poate ajuta
Deci Razvan nu e multumit cu cei 8-10% discount din partea producatorilor + inca vreo 50% de la el. Ar vrea sa cstige vreo 200% la fiecare sticla, si niciuna sa nu fie la raftul sau sub 40 de lei. Iar producatorul sa stea si sa se uite lung la acest pret, stand cu sute de mii de sticle in stoc, iar clientul sa se duca inapoi la Cotnari, ca e 10 lei. Sa ma mai scuteasca rechinii astia de teoriile lor pro-imbogatire. Chiar nimeni nu realizeaza ca ei sunt principalul obstacol in calea dezvoltarii culturii spre vinuri bune in tara noastra? Parca asa vedeam directia curentului si pe vinul.ro pana mai ieri.
Ce face Razvan de banii astia? Vinul ii este servit la nas (pe cheltuiala producatorului), plateste o chirie si grosul ii baga in buzunar.
Daca as fi producator, la urmatoarea comanda l-as trimite sa-mi caute vinurile prin Metro sau pe unde le-o gasi, ca nu sta nimeni intr-un revanzator de 3 sticle/saptamana. Oare el ia frecvent peste 50 de sticle la o comanda de la respectivii enumerati mai sus?
Si mai e un aspect: un vin de Chile de exemplu de 20 de lei sticla (care probabil a plecat de acolo la 3-4 lei!!) e similar calitativ in foarte multe cazuri cu unul cu pret dublu facut la noi. De ce? Din cauza lui Razvan.
Lucururile expuse sunt simple si punctate corect!
Cunosc, absolut intamplator, un producator, un distribuitor (care vinde marfa producatorului) si un magazin specializat. In relatia asta destul de fragila producatorul decide sa isi deschida magazin in regim propriu, practicand un pret generalizat de vanzare undeva cu 10% mai jos decat pretul de lista a distribuitorului, si automat cu 40-50% mai jos decat al magazinului specializat. Ce se intampla mai departe? Se creaza o bula de confuzie si nesiguranta in ochii consumatorilor/clientilor finali, o bula care defavorizeaza clar atat distribuitorul cat si magazinul specializat… Este vorba de nesimtire, lipsa de respect si o crasa lipsa de etica profesionala din partea producatorului!!!
Sunt de acord cu clientul sarac.
Vreau sa va dau un exemplu cu care m-am intalnit de curand. Am vrut sa cumpar un vin romanesc care mi-a placut la o degustare organizata de producator. Pentru ca nu l-am gasit in nici un magazin, i-am scris producatorului ptr a ma indrepta catre un loc unde pot sa il gasesc. Pretul la magazin era 120 ron, iar la producator 60 ron. Voi ce ati face in aceasta situatie? Mi se pare normal ca pretul la crama sa fie mai mic intrucat clientul face un efort suplimentar(cheltuieli de transport, timp) ptr a cunoaste locurile, povestea vinului si oamenii care il fac. Este un motiv in plus ca pretul la crama sa fie mai mic ptr ca omul sa cunoasca producatorul. Noi nu suntem in Franta. La preturile foarte mari din magazinele specializate si restaurante vinul devine prohibitiv si noi nu vom depasi niciodata nivelul de Cotnari, Jidvei si Murfatlar. Eu nu beau vin in restaurant ptr ca nu ma lasa sufletul sa platesc
300% pe un vin fata de pretul producatorulu,i in conditiile in care in aceste locuri ospatarii pot face diferenta doar de culoare intre vinuri.
eu am un magazin numai de vinuri si vreau sa va spun ca imi achizitionez vinurile la sticla din apromat pe timonierului si imi pun un adaos de 15 la suta si vine mai ieftin decat in metro sau la distribuitori
Interesant ce spune domnul Avram, a uitat totusi sa mentioneze cum se bucura la cate o sticla de vin primita moca de la producatori sau cum merge pe banii acestora la diverse degustari ce se intind pe mai multe zile. Ca habar n-are despre vinuri este alta poveste.
Domnilor ce prezentati dumneavoastra este doar o parte a acestui fenomen.
Clientul Sarac – distribuitorii nu accepta decat foarte rar un discount sub 20 % si de cele mai multe ori producatorul trebuie sa-si asume cheltuieli de personal suplimentar pentru ca foarte putini distribuitori au personal capabil sa sustina prezentarea si vanzarea unor vinuri care nu au notorietatea vinurilor produse de cei 4-5 giganti. Astfel pe linga cei 20% mai adaugam la pret si cheltuieli suplimentare cu forta de vanzare care de cele mai multe ori face treaba pe care ar trebui sa o faca distribuitorul. Sunt destul de multe cazuri in care pe linga aceste costuri distrinuitorul solicita si bugete de promovare ( este si cazul domnului Avram ), bugete care de cele mai multe ori sunt gestionate ineficient pentru cel care le plateste si astfel apar alte cheltuieli suplimentare care cresc nejustificat preturile, pentru ca un producator poate sa sustina aceste politici comerciale o scurta perioada de timp, dupa care are urmatoarele optiuni:
1Maresc pretul ca sa acopere aceste cheltuieli, daca la aceste preturi aplici o politica comerciala procentuala ajungi la preturile din magazine si implicit la un nivel care nu justifica calitatea in raport cu vinuri cumoarate din alte sisteme mai „sanatoase”
2 Micsorezi costurile pe unitate. Asta poti s-o faci ori limitand cheltuielile dar in acest caz nu prea mai vinzi daca nu ai deja un nivel de notorietate castigat, sau marind productia insa aceasta decizie este foarte costisitoare daca o faci in directia corecta pentru ca implica plantari 3-4 ani de investitii s.a, deci mai ramine sa nu faci o selectie corecta la 5-6 tone de struguri la Ha, sa limitezi cheltuielile de intretinere, insa in felul asta scazi dramatic calitatea vinului. Nu as vrea sa arunc toata responsabilitatea pe umerii distribuitorilor insa eu m-am cam saturat sa citesc ca producatorii sunt niste personaje malefice care nu doresc decat castiguri imediate fara sa se gandeasca la consumatorul care plateste din ce in ce mai mult pentru vinuri care nu justifica prin calitate pretul. Insa cred ca mai constructiv este sa va prezint cateva cazuri de persoane care au inteles ca trebuie sa integreze cat mai multe activitati pentru a oferi un pret competitiv. Iata cateva exemple :Crama Noastra din Cluj – propritara este somelier deci promoveaza ea insasi prin evenimente vinurile pe care isi doreste sa le vanda in Magazinul propriu, importa niste vinuri cu raport calitate pret si este si distribuitor pentru destul de multe vinuri de calitate produse in Romania sau importate de terti, doamna Delia Banga a inteles ca nu poate sa fie eficienta doar prin aplicarea unui adaos comercial si vine cu un plus de valoare in afacere, daca luam in considerare ca are si un magazin online vedem ca politica ei poate fi abordata si din alte regiuni. Vindor din Piatra Neamt, domnul Marcel Simota din pasiune pentru vinuri a creat o divizie separata in cadrul firmei de distributie care initial s-a ocupat doar de distributia detergentilor, a deschis un magazin specializat de bauturi si un magazin online, astfel reuseste sa ofere un nivel de pret foarte scazut clientului final. Domnul si doamna Muller de la Bibliotheka din Timisoara, folosind experienta de vanzari in domeniul bauturilor acumulata de domnul Muller au adoptat o politica de adaosuri foarte mici suprapuse pe distributia a catorva vinuri, puteti incerca si o abordare online catre dansii. Domnul Rares Sumedrea din Brasov, proprietarul magazinului Chic Shop, folosind experienta de distributie, dansul fiind asociat intr-un foarte mare si important distribuitor din aceasta zona a angajat pentru magazin personal care ajutat si de niste cursuri sustinute cu Doru Dumitrescu – presedintele Asociatiei Somelierilor din Romania a reusit sa ajunga sa evalueze foarte corect vinurile si implicit sa le poata prezenta. Pe linga asta a inceput un proiect de distributie si astfel reuseste sa fie mai competitiv din punct de vedere al costurilor fixe. Nu in ultimul rand Millesime din Oradea unde proprietarul a cooptat in echipa pe profesorul Dorin Popa care prin nivelul de cunostinte in domeniul vinului a reusit sa inchege un club destul de mare al iubitorilor de vin, iar de curind a inceput si distributia de vinuri. Deci exista si abordari mai sanatoase a acestui segment si daca va doriti sa aveti parte de un tratament corect puteti sa apelati la acesti oameni care au inteles ca trebuie sa-si castige acel adaos care le permite sa supravietuiasca. Poate mai sunt cazuri ca cele pe care le-am prezentat, va rog sa o faceti dumneavoastra pentru a ajuta cumva consumatorul sa plateasca preturi corecte.
Pentru Anonim Credeti ca producatorul isi doreste sa investeasca intr-o crama in care sa vinda doar vinurile proprii ? credeti ca poate fi el eficient ? se ajunge in situatia asta, care pentru un producator este generatoare de costuri suplimentare, pentru ca lipseste reteaua care sa permita accesul la clientul final sau accesul la acest client se face cu costuri care scot vinul din zona de pret gandita de producator. Va rog sa va ganditi ca acest producator are cheltuieli de amenajare, chirie, salarii, intretinere ca orice alt magazin, cheltuieli de transport ca orice distribuitor dar aplicate unei game mult mai restranse de vinuri. Credeti ca este o decizie usoara din punct de vedere al costurilor ? credti-ma nu este insa in snumite cazuri este singura modalitate de a vinde
Pentru Stupefiat domnul Avram uita alte lucruri mult mai importante decat cele pe care le amintiti dumneavoastra. Dansul uita ca daca si-ar face treaba cum trebuie ( dansul este si importator deci asimilat producatorului in tara noastra, si distribuitor si proprietar de magazin, si organizator de evenimente si blogger ) clientul nu ar trebui sa mai apeleze direct la producator pentru a se aproviziona cu vin. Pe de alta parte dansul integrand toate serviciile pe care le-am enumerat ar trebui sa ofere vinurile la preturi comparabile cu site-urile amintite mai sus. Vreti sa verificati dumneavoastra daca este asa ?
Pentru MIM eu nu sunt intru totul de acord cu dumneavoastra, producatorul trebuie sa ofere la crama pretul pietei si sa justifice acest lucru printr-un plus de valoare, de exemplu o sesiune de degustare, un tur de prezentare, ceva care sa ofere clientului plusul platit pana la pretul pietei, pentru ca altfel domnul Avram are dreptate, este concurenta neloiala, nu poti concurezi prin pret partenerii carora le vinzi un produs indiferent care este el. Vinul este un produs ca oricare altul vreti sa incercati sa cumparati un sapun de la producator, sau o bere, sau o cola ? in Franta spre exemplu situatia este alta. Unul dintre asociatii in grupul nostru este un important producator din Bordeaux, am solicitat de la dansul pretul pentru un vin produs de dansul in 2005.Pretul pe care ni l-a comunicat a fost de 500 euro pe sticla, iar eu am gasit acel vin cu vreo 150 de euro mai ieftin pe un site specializat. Explicatia este ca acel comerciant a achizitionat vinurile en primeur platind un procent din valoarea lor cu 2 ani inainte ca vinurile sa fie disponibile, iar datoria morala este sa respecte acel partener.
Domnilor, in goana dupa preturi mici o sa beti doar vinuri proaste. Pe scurt lantul de distributie pentru vinul de calitate este urmatorul: producator-distribuitor-magazin specializat(horeca). Orice incercare de pacalire a acestui lant de exemplu Hallewood care si-a deschis Outlet-uri (in centru Bucurestiului) in care vinde vin sub pretul de lista, poate aparea ca un avantaj pentru clientul final, insa pe termen lung este o prostie. Producatorul face acest lucru dintr-o lipsa acuta de bani. Pe termen lung insa producatorul nu face decat sa isi diminueze valoarea produselor pe care le comercializeaza, ceea ce va duce inevitabil pe termen mediu la o micsorare a calitatii. Daca incasezi pe un produs 2 lei in loc de 3 lei in scurt timp vei incerca sa il produci cu 1 leu in loc de 2 lei. Al doilea efect este senzatia de inselatorie pe care o are clientul cand intra intr-un magazin specializat si vede ca un vin este cu 50% mai scump decat il poate achizitiona el direct. Luam urmatorul exemplu: pret de lista producator 10 lei, pret de magazin 13 lei, pret cu care poate achizitiona producatorul direct 8 lei. Clientul crede ca magazinul are marje foarte mari si nici prin cap nu ii trece ca magazinul primeste niste preturi de la producator mai mari decat cele cu care poate cumpara el, doar pentru simplu fapt ca a comandat 100 de sticle pentru cununie. Acest fapt va duce la o neincredere a clientului in magazinele specializate. Lipsa magazinelor specializate va duce la o nediferentiere a calitati si iar ne vom intoarce la vinurile proaste. Acesta este masura saraciei in care ne zbatem, saracie a clientilor si a producatorilor. Degeaba scrie domnul Mircea Niculescu de faptul ca serviciile mai bune pot oferi o valoare adaugata mai mare, cand un client nu are bani si se simte inselat, acel client nu va revenii.
Parerile privind revanzatorii sunt putin preconcepute,la fel ca producatorii si noi avem costuri:chirii de platit,oameni,impozite si taxe.Chiar si asa pot sa afirm ca lucrez pentru o parte din articole direct cu producatorul si asta se vede in preturi (adica sunt foarte bune),acolo unde nu lucrez cu producatorul avem preturi ceva mai mari datorita adaosului practicat de distribuitor.Pe de alta parte pot sa spun ca desi am marfa de la distribuitor nu am niciun fel de discount,dar nici nu percep nicio taxa de la furnizor,organizez degustari pe banii mei ,chiar si pentru locatiile in care noi furnizam marfa.
Nu vreau sa dau cifre dar pot spune ca cel putin o parte din distribuitori si din magazinele de profil nu o duc foarte bine,asa zisele adaosuri nu sunt toate mari si aducatoare de profit.
Politica de preturi defectuoasa,dusa de unii din producatori nu aduce beneficii nimanui,nici producatorului nici comerciantilor cu atat mai putin clientilor care sunt impinsi incet,incet catre marile magazine unde pe rafturi au loc marcile comerciale.
ce nu intelege acest domn revanzator cu pretentii de distribuitor este ca, la fel ca in cazul telecomenzii, poate sa isi aleaga din oferta variata.
traind intr-o tara libera si democratica are tot dreptul sa emita opinii in calitatea sa de pasionat, comerciant independent, importator, comerciant partener al revistei, prieten al unor producatori…..dar sa nu mai incerce sa emita teorii si sfaturi.
daca noi mergem la magazinul dumnealui, ce primim pt 48 sticle? un pret. pretul domniei sale.
un pret calculat pe baza politiici de costuri, de pozitionare, profit/rentabilitate, etc.
deci e treaba domnului ce pret isi face. asa cum e si treaba noastra ce pret platim, unde si cand. asa cum in orase diferite in aceeasi retea de supermarket avem preturi diferite la acelasi produs. sa le trimita si lor un mail,articol, protest.
nu ii convin preturile-conditiile-sistemul, sa se angajeze la contracte ferme, pe cantitati sa plateasca cele mai bune conditii si cu siguranta va obtine cele mai bune preturi.
asa ca voi da pagina…..
Intr-adevar legea de baza a comertuli este ca producatorul sa nu isi concureze canalul de desfacere. Intr-adevar, in general distributia se face pe doua paliere (2 tier disribution): distribuitorii sunt primul palier iar magazinele sau restaurantele sunt al doilea palier, cumparand de la distribuitori. Marile retele de magazine au volume foarte mari si cumpara la pret de distribuitor, dar te mai taxeaza cu nenumarate alte taxe fixe sau proportionala. Volumul lor e mai mare decat al distribuitorilor si uneori producatorului ii convine sa plateasca aceste taxe. Daca un restaurant sau un magazin specializat vrea sa cumpere de la noi, va obtine acelasi pret cu care ar cumpara vinul de la distribuitor. Acesta este pretul nostru de lista pentru cantitati mari. Pretul cu care vindem la particulari de pe site este acelasi cu pretul de raft din retele sau din magazinele de specialitate, neconcurandu-ne nici cu al doilea palier. Exceptie fac clientii de cantitati mari (sute de sticle ) care primesc pretul de raft. La crama acordam un discount de 15%, dar degustarile costa (vezi http://www.rotenberg.ro). La restaurante, pretul unei sticle variaza intre de doua ori si de trei ori pretul de raft. In concluzie , avem 2 preturi: cel de lista pentru magazine, cel de raft pentru particulari. Distribuitorii primesc discount la pretul de lista. Cat despre domnul Avram , noi il stimam pentru tot ceea ce face la Iasi si il intelegem: criza ne afecteaza pe toti si ne face mai nervosi decat deobicei. Nu neg ca si unii producatori presati si ei de criza ar putea incerca scurtaturi. Cat despre telefonul la Crama Rotenebrg este interesant cum s-a identificat persoana si cate sticle a cerut. Valentin, te rog da-ne aceste amanunte
corectare: marii clienti pariculari (zeci si sute de sticle) primesc pretul de lista si platesc cash, spre deosebire de magazine si restaurante care ar trebui sa plateasca dupa 45 de zile, dar mai intotdeauna depasesc copios termenul de plata