Richard Fox: „Sunt multi romani care vor sa vanda vin si nu stiu nimic despre vin“

Richard Fox locuieste, gusta vinuri si mananca in Romania de destul de multa vreme, scrie review-uri de restaurante pentru City Compass si organizeaza seri de asociere a vinului cu mancarea, insa a ramas mereu o prezenta discreta. E de gasit mai degraba la un restaurant pentru expati decat la o expozitie de vinuri, desi este unul dintre cei mai educati cunoscatori ai Bucurestiului, ajungand cu studiile la doar un pas de titlul „suprem“ de „Master of Wine“. L-am cunoscut la o degustare organizata de restaurantul Malagamba si m-a cucerit de la prima inghititura de sherry fino, asortat cu masline verzi.

Pasiune mostenita sau descoperita accidental?

astazi, daca o vizitati pe mama, probabil ca va scoate din beci una dintre „sticlele bune“, pastrate pentru ocazii speciale. Personal, cred ca am inceput sa beau cate un pahar de vin pe zi de pe la varsta de 5 ani, iar pana cand am implinit varsta legala pentru a consuma alcool pot spune ca am avut parte de o doza sanatoasa de vinuri bune.

Ati invatat „din pahar“, adica.

Da, dar nu doar „din pahar“. Dupa ce mi-am terminat studiile, in 1991, am plecat doi ani in Australia, dupa care m-am intors in Marea Britanie si am urmat primul nivel al cursurilor WSET – Wine and Spirit Education Trust, o scoala recunoscuta oriunde in lume. In 1996 am ajuns in Hong Kong, unde m-am apropiat de lumea barurilor si a restaurantelor. M-am intors in Marea Britanie si am lucrat pentru cel mai important retailer independent de bauturi, Thresher Group, timp de 6 ani. Ajunsesem sa gestionez doua magazine si sa supraveghez alte 20. In acest timp, mi-am continuat studiile WSET, cu un modul de doi ani, la sfarsitul caruia am obtinut diploma „Advanced Certificate“, care este, practic, ultimul pas inainte de Master of Wine. In 2009, dupa turul lumii din 2008, am ajuns la Moscova, unde m-am insurat cu iubita pe care o cunoscusem in Hong Kong. Ea a trebuit sa vina in Romania, iar eu am urmat-o.

MAREA BRITANIE, „MAREA PIATA”

Cum se vede vinul romanesc in Marea Britanie?

Pentru multi, Marea Britanie este „Piata“ sau „Marea Piata“. E drept ca este o piata de 10 miliarde de lire sterline pe an, insa asta inseamna, in acela si timp, ca este si piata pe care incearca sa se impuna toti producatorii, din toata lumea. O asemenea piata nu poate fi abordata cu usurinta. Trebuie sa stii foarte clar ce faci. Ori, tocmai aici e problema: romanii spera sa se imbogateasca peste noapte. Nu e cazul, chiar deloc… In Marea Britanie, daca vrei sa intri pe piata, nu trebuie sa te astepti la profituri in primii 5-6 ani, timp in care trebuie sa investesti si bani, si energie, trebuie sa fii constant in calitate si trebuie sa livrezi constant. Credeti ca, daca da Tesco o comanda si nu exista un stoc de livrat instantaneu, mai suna la acel furnizor a doua oara? In nici un caz…

ETICHETE CURATE, CONSTANTA IN GUST

Si care ar fi sansa, atunci, pentru vinurile romanesti?

Sa ofere calitate peste pretul cerut, in primul rand, apoi sa aduca o poveste. Si pana isi gaseste locul pe piata sa nu caute profitul. Ganditi-va ca Romania este, geografic, in Europa, si ca cel mai mare segment de piata din Marea Britanie este acoperit de vinurile australiene. De ce? Pentru ca au venit cu doua lucruri – etichete curate si constanta in gust. In Australia nu e greu sa „repeti“ un vin. Amesteci vinuri din toate zonele si ai, an de an, acelasi produs, pentru ca este permis. Normal ca un consumator simplu se va intoarce mereu si mereu la acelasi Chardonnay, pe care il cunoaste, si isi va pierde dorinta de a experimenta cu Chardonnayuri din Burgundia, de exemplu, unde de la o eticheta la alta si de la un an la altul difera si continutul sticlei. Vestea buna este ca romanii produc genul de vin care le place britanicilor: carnos, cu mult alcool, puternic…

In ce zona de pret ar trebui sa se plaseze?

Luand in considerare miile de oferte care apar anual, cred ca un palier de 5 lire sterline ar fi bun. In urma cu 10 ani, pe piata britanica erau 80% vinuri de sub 5 lire, iar un vin de 6 lire era deja relevant, de calitate. In plus, vinurile romanesti nu ar trebuie sa atace deloc piata HoReCa. Nu exista „pe incredere“ atunci cand mergi la restaurant. Daca nu stiu ce este, nu cumpar si gata! Aici intervine povestea pe care trebuie sa o spuna vinul. Producatorii trebuie sa stie clar ca end-user-ul nu este supermarketul, ci consumatorul. Nu e suficient sa asezi un vin pe raft, trebuie sa ii dai consumatorului un motiv sa il cumpere, iar in sticla trebuie sa gaseasca ceva pentru care merita sa se intoarca. Aveti 2000 de ani de istorie a vinului si nu stiu de ce lumea nu a aflat inca acest lucru.

LIPSA DE EDUCATIE A VINULUI

Mai cred englezii ca romanii fac vin mult si prost?

Sincer vorbind, vinul romanesc, in vremea in care eram student, nu era considerat prost, ci doar ieftin. Se cumparau cantitati mari, pentru petreceri, mai ales sticle de doi litri. Astazi, nu mai e cazul. Nimeni dintre cei sub 25 de ani nu mai bea vin. Este important, daca vreti un loc pe aceasta piata, sa va cunoasteti foarte bine clientii si felul in care acestia cumpara. 50% din vin se vinde prin supermarket- uri. Cel mai mult vin este baut in segmentul 25-35 de ani, insa aici sunt clienti care cumpara cate trei sticle de 6 lire, in timp ce segmentul de 40 de ani cumpara o sticla de 20 de lire.

O parere personala despre vinul romanesc?

Eu il gasesc fabulos. Cred cu tarie ca Romania si Moldova sunt ultimele doua locuri in care mai poti sa bei un vin foarte bun la bani putini. Insa e mult de lucru la margini comerciale, la profituri, mai ales in zona de restaurant. Se bate mult pasul pe loc din cauza preturilor neprietenoase. Si mai e o problema mare: educatia. Sunt multi care vor sa vanda vin si nu stiu nimic despre vin. Nu poti sa vinzi ceva ce nu cunosti… Nu trebuie doar cunostinte oenologice, trebuie sa stii tot: cine te bea in bar, cine te cumpara la raft, cat castiga lunar clientii tai si ce cred ei despre vinul tau. Ultimele studii arata ca un vin bun este recomandat de catre consumator catre cinci prieteni, iar in cazul unui vin foarte bun sunt informati noua prieteni. Trebuie ridicata stacheta, trebuie imbunatatit jocul. Cine face asta acum va castiga meciul.

7 thoughts on “Richard Fox: „Sunt multi romani care vor sa vanda vin si nu stiu nimic despre vin“

  1. Foarte corect. Poate, auzite de la altii, unii producatori vor invata ca directorul de vanzari vanit de la ciorapi ( cafea, bere,…. etc.) are nevoie de mult timp pentru a invata ce este vinul si , mai ales, nu-si vor lasa “somelierii” sa declare public restaurantul ca fiind end – user.

  2. este f adevarat tot ce se spune,imi doresc din suflet sa invat despre vin dar nu stiu de unde sa incep,este o industrie si…….ma ajuti?

  3. Mihaela draga,

    Eu recomand “Wine and spirit education trust”. Din pacate in Romania nu am vazut sa aiba cursuri dar merita toti banii… Cred ca e cel mai eficient mod de a invata si a intelege vinul dar bine-nteles nu e de ajuns. Trebuiesc degustate, experimentate, incercate multe vinuri…si mancaruri 🙂

  4. Ca orice anglo-saxon omul ne spune ce ne spun multi de 20 de ani incoace…nu avem marketing la nici un produs romanesc (in cazul asta vin) si toata lumea vinde dupa ureche…
    Deja producatorii s-au maturizat,investitiile si implicit calitatea au crescut semnificativ in ultimii ani, dar este un deficit clar pe partea de marketing research, promovare, branding…
    Ca sa citez un clasic ( care din pacate nu mai este in viata):
    “Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste nimic”

  5. @DanM,
    Ce mare adevar graiesti. In pofida maturizarii, intr-o proportie de 90% dintre producatori, dar si importatori nu fac nimic pe linia de marketing. Se uita cu jind la piete externe, unde exporta cantitati insignifiante, si se mira ca marii comercianti de vinuri nu le bat la poarta sa contracteze recolte intregi. Imi povestea cineva, ca in urma cu ceva timp, a fost o delegatie de producatori romani in Japonia si au intalnit mai multi importatori niponi. Au baut, s-au veselit pe acolo (la romani ma refer), le-au spus japonezii cam care e miscarea si ramasese sa trimita si ai nostri mostre la degustare. Crezi ca au primit ceva japonezii? Daca da, te inseli. Cum s-ar spune, au fost sedusi si abandonati.

Comments are closed.