Sake – o picatura de Japonie

Text de Horia Hasnas / vindinpresa.ro

Publicitate
Domeniul Bogdan

Ca orice lucru exotic si greu de inteles, Japonia atrage. De la ceremonia ceaiului la ultimele cuceriri ale electronicii, de la autoturisme la arte martiale, Japonia aduce, ca s-o citam pe Amelie Nothomb, „Uimire si Cutremur” in sufletul europeanului, ce respira si gandeste in alt timp si in alt univers. A devenit deja o cutuma ca, la intoarcerea din fascinantul Nihon, orice vizitator sa se simta dator sa-si impartaseasca experienta. Oral sau in scris, „victima” socului cultural incearca sa-si linisteasca preaplinul emotional printr-o  poveste sau printr-o expunere mai mult sau mai putin tehnica.

Sotii Arina si Vasile Antoce nu fac exceptie. Cadre universitare, cei doi au gasit totusi un mod original de a ne impartasi impresiile lor. Cartea „Incursiune in universul SAKE” (Editura Printech), qvasi-tehnica la prima vedere, este mai mult decat un curs extrem de bine documentat. Este, totodata, traditie si poveste. Sigur, pentru noi, romanii, Sake-ul nu pare deloc atractiv. E greu ca un popor crescut in cultul  tuiculitei de minim 30 de grade (ca sa nu amintim Ardealul) sa accepte usor un produs  a carui concentratie alcoolica nu are voie sa treaca de 17 procente volumice. Doar ca lucrarea sotilor Antoce nu urmareste introducerea sake-ului in meniul romanilor, ci incearca sa dezvaluie o fata mai putin cunoscuta a Japoniei. Sake-ul are  locul lui in cultura nipona, are istorie, are legende. E pe picior de egalitate cu ceaiul, cu sumo-ul. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca are o pondere insemnata in sustinerea celei de-a treia forte economice a lumii. Inainte de toate, „Incursiune in universul Sake” este informatie. Si, chiar daca cititorul poate fi mai putin interesat de polizarea orezului, cu siguranta ca va fi atras de multitudinea de ritualuri ce se dezvaluie in paginile acestei carti.

Publicitate