Scriitorul Ioan T Morar lansează “Șapte ani în Provence” în 24 mai, la București

După ce a petrecut o perioadă în Provence, scriitorul Ioan T Morar lansează o carte despre experiențele din acest răstimp, pe 24 mai, la librăria Humanitas Cișmigiu (de la ora 19.00 – să fiți acolo pentru autografe și pentru a-l reîntâlni!). Am stat de vorbă (virtual) cu el despre ani, despre carte și diferite alte întâmplari, dar și despre vinuri, căci el este legat de activitățile Ordinului Chateauneuf du Pape.

– Trec anii diferit în Provence față de România?

– Un poet român a scris un vers: “Anii au trecut ca niște măgari”. Eu nu sînt de acord cu formularea, dar am reținut-o. În primul rînd, nu trec anii, trecem noi. Trecem diferit prin vîrste diferite. Și da, și prin decoruri diferite. Vîrsta nu mi-am putut-o alege eu (dacă aș putea să o fac aș avea, acum 37 de ani. De ce 37? De ce nu?! Ce, dacă spun 42 se schimbă ceva?), așa că am ales să schimb decorul. Pentru că am mult timp să mă plimb, să meditez și chiar să tot amîn scrisul, anii trec un pic diferit. Percepția mea despre trecerea lor e diferită. Cum sînt, de fapt, doar două anotimpuri (cald și nu prea cald), jaloanele temporale sînt altfel…Regiunea e minunată și e și mai minunată dacă-i părtunzi, un pic, istoria, obiceiurile, dacă ieși de pe autostrada cunoașterii și o iei pe potecuțe. 

– Ai întâlnit varianta provensală a călugărilor înțelepți, ca Brad Pitt în TIbet?

– Am întîlnit oameni înțelepți, cu călugării nu m-am prea văzut. Sînt cîteva mînăstiri pe lîngă care am trecut. Într-una, Thoronet, am și intrat, am admirat-o, este una din puținele mînăstiri cisterciene provensale, acum ieșită din circuitul bisericesc și întrară în cel al monumentelor istorice. Regiunea Provence este impregnată de un trecut religios, multe nume de localități sînt luate după sfinți. Celebrul Saint Tropez vine de la numele unui apropiat al Sfîntului Pavel care a fost decapitat, trupul lui a fost urcat pe o barcă i-ar barca s-a oprit pe țărmul localității de fițe, astăzi. Povestea întreagă o aflați în carte! 

– Spune-le te rog cititorilor noștri ceva despre Provence ce nu ai pus în carte! 

 – Nu am apucat să vorbesc, în carte, despre un Sfînt pe care ortodocșii români și catolicii (francezi) îl împart. Ioan Cassianul, din Dobrogea, devenit Jean Cassien, înmormîntat la Marsilia. Cît am fost în post, adesea glumeam la întîlnirea cu autoritățile locale: vedeți, la început noi v-am trimis finți, Jean Cassien e dovada. Dar cînd s-au terminat sfinții, foarte repede, v-am trimis și noi ce avem în surplus.

– Poți să faci aici o listă cu trei întâmplări sau întâlniri despre care îți amintești să fi marcat major experiența ta în Provence?

– Poate nu întîmplător, două din cele trei evenimente cerute de tine au legătură cu vinul! Întronizarea mea în Oridnul Paharnicilor de la Chateauneuf du Pape, o ceremonie care m-a emoționat, urmată de o petrecere cu vinuri de vis; participarea ca membru în juriul concursului de ulei de măsline în cadrul tîrgului de la Brignoles (anul trecut); întîlnirea cu domnul Mihai Jorgulescu, fost coleg de liceu cu reegele Mihai (întîlnire la fosta proprietate a familiei sale, acum e propiretatea ginerelui!), la Chateau Revelette. Am avut senzația că dau mîna cu istoria României.

– Am tot prelungit suspansul și am evitat, dar trebuie să vorbim și despre asta: ce anume vor găsi cititorii în cartea ta: lavandă, vinuri, brânzeturi?

– Lavandă, da, nu multă, dar destul cît să dea miros plăcut întîlnirii, vinuri destul de multe… brînzeturi nu prea, că uneori mirosul lor bate mirosul de lavandă. Oricum, să reținem cuvintele lui De Gaulle pe tema asta: “E greu să conduci un popor care are peste 350 de feluri de brînză.”

Ioan T Morar nu crede că se va mai întoarce definitiv în România, dar spune că a “luat destulă Românie” cu el ca să poată să vorbească francezilor despre ea – ceea ce și face, răspunzând mai multor invitații de a conferenția despre România – ultima dată cu o clasă terminală a celui mai mare liceu din Toulon: “Nu vin acasă, dar acomodez francezii interesați (din ce în ce mai mulți) cu poveștile din România mea”. 

Scriitorul stabilit în localitatea La Ciotat – loc de naștere al cinematografiei mondiale – spune că nu rezistă să nu imortalizeze prin fotografii lumina din Provence, peisajele “mici ferestre prin care, cred, uneori, se vede fericirea pe pămînt”. Dar asta face mai ales soția sa, Carmen, despre care el spune că are un simț artistic mai pronunțat decît al său.

* Șapte ani în Provence este titlul celei mai recente cărți de scriitorul Ioan T Morar, publicată la Editura Polirom