Photo credit: Vlad Bâscă
Merge un winepairing cu shaorma? Pe principiul cel mai bun vin e cel care vă place, cea mai bună combinaţie e cea care vă place, deci dacă vă place shaorma cu un pahar de vin lângă, nu ezitaţi! Pentru variaţie, mai incercaţi cu bere sau ayran.
„Shaorma cu de toate&more” a continuat seria dezbaterilor Unexpected by Apropo Tv, după „Circ prost, pâine bună”, despre care am scris aici. Ce înseamnă shaorma pentru români şi dacă îşi depăşeşte condiţia de aliment, ajungând un simbol culinar, au încercat să desluşească moderatorii Andi Moisescu şi Dragoş Vasile, alături de invitaţii lor – Cosmin Dragomir, istoric culinar (gastroArt), Chef Foa şi Iulian Comănescu, jurnalist.
Ce este shaorma şi cum a ajuns în România?
Să vedem întâi ce este shaorma. Wikipedia ne spune că shaorma este o „mâncare preparată din felii subțiri de carne (de oaie, pui, curcan, vită) peste care se pun legume proaspete, legume murate și un sos special, întreaga compoziție învelindu-se într-un rulou din clătită sau foaie de pită”. Rezultă că poate constitui lejer o masă copioasă, relativ ieftină. Chef Foa ne dă o definiţie mai „gustoasă” : „Carnea, înainte să fie înfiptă pe băţ şi stratificată – că e de pui, vită, porc, berbecuţ, cu grăsime de oaie sau nu, că suferă modificări de la o regiune la alta – şi gătită la dogoare, e foarte important să stea la marinat cu amestecuri care pot să difere în funcţie de regiune„.
Cine a adus shaorma în România? Ne spune Cosmin Dragomir: „Turcii au adus-o la noi, pentru că este un preparat din partea Asiei cu Siria, Liban. A plecat de la o chestie simplă, ceva frigărui combinate cu o lipie. La noi, ecuaţia este extrem de simplă, avem cărniţă, cartofiori, sălăţică, pâinică… E clar, e pe gustul nostru!”.
Carbohidraţi cu carbohidraţi? Sigur, numai să fie „cu de toate”!
Pare că se mai practică şi în alte părţi în afară de România combinaţia de carbohidraţi (cartofi) cu carbohidraţi (lipie). Problema la noi este alta, vrem „cu de toate” şi gustul nu mai e acelaşi, plus că avem o tonă de mâncare din care cu greu muşcăm, dupa cum ne spune tot Cosmin: „Am găsit doner cu cartofi prăjiţi şi în alte părţi, diferenţa e că străinii nu au apetenţa la cu de toate. Nu mai e nevoie de şapte sosuri, din care oricum nu înţelegi nimic. Plus că nouă ne place mult, mult, să fie multă mâncare! Nici nu poţi să bagi în gură toată chestia aia! La shaorma de la noi mă deranjează şi faptul că noi nu amestecăm ingredientele înainte să le punem, rezultă că întâi iei carne, apoi cartofi şi rămâi în final cu nişte salată…”
Nu doar shaorma cu de toate…
Nu doar shaorma ne place cu de toate, constată tot Cosmin Dragomir, care a experimentat şi măcinici „cu de toate”. Pentru a păstra gustul autentic, keep it simple pare cea mai bună reţetă: „La povestea cu de toate, cu bogăţie, shaorma nu e singurul lucru pe care îl facem cu de toate. Am văzut măcinici moldoveneşti, iar aluatul era de cozonac cu cacao, stafide şi rahat… Măcinicii nu mai erau ce trebuie, am băgat de toate să avem multe. Este extrem de greşit! Uitaţi-vă la un caprese sau la o salată simplă de roşii – ceapă, roşii şi ulei de floarea soarelui. Dacă două ingrediente sunt gustoase, sunt de ajuns pentru un gust desăvârşit!”
De ce nu mâncăm shaorma de oaie?
Chef Foa crede că de transformările pe care le-a suferit produsul original este responsabil publicul care îl consumă: „Discuţia despre shaorma pleacă de la carne, apoi trecem la restul. Produsul s-a modificat din cauza publicului, care a avut cerinţe. Când evaluăm produsul final, trebuie să avem în vedere originalul, plus influenţele„. Din aceeaşi cauză nu facem shaorma de oaie, crede tot Foa, susţinut de Cosmin, că nu se cere, plus că are gust… de oaie! „De ce nu facem shaorma cu berbecuţ? Că nu e cerere şi nu putem plăti taxele. Toată lumea optează pentru pui şi vită, care are nişte grăsime de oaie prin ea. Astea două sunt în top. Dacă vrei porc mergi spre Grecia şi mănânci un gyros„. „În ceea ce priveşte carnea de oaie, e o chestie care ţine de gustul poporului nostru, noi nu mâncăm oaie pentru că… are gust de oaie. Ne-am îndepărtat de ideea de a consuma oaie şi o facem doar ca pastramă şi cârnaţi. Că mai e un muşchiuleţ, un cotlet...” (Cosmin Dragomir)
Succesul shaormei – versatilitatea unui street food
Totuşi, de ce are atât de mare succes în România? Sigur că ne plac bucatele noastre tradiţionale, dar nu refuzăm o shaorma (care are toate şansele să devină tradiţională!). Care să fie secretul? Aflăm de la un Chef: „Este cam singura mâncare de stradă din România, este versatilă, poate satisface mai multe gusturi şi atunci când omul e la vitrină şi are deja baza cu carne, trebuie să iei decizii la vitrina aia, răspunsul la cu ce doriţi este – cu de toate! Nu e scumpă şi îţi iei juma de kil de mâncare, cu 30 de lei mănânci pentru toată ziua„.
Nu va avea soarta sarmalelor, dar poate deveni un fel de mâncare tradiţional
Poate cea mai importantă concluzie, venită de la un istoric culinar care ştie ce spune, este că shaorma are toate şansele să devină un fel de mâncare tradiţional, pentru că îl consumăm constant şi din ce în ce mai des, de la mic la mare. Unexpected sau previzibil? „Shaorma o să devină o mâncare tradiţională românească. E discuţia între autentic şi tradiţional. Tradiţional înseamnă consumat cu frecvenţă timp de trei generaţii. Dacă faci timp de trei generaţii asta, îl asimilezi în cultură. Nu cred că va avea soarta sarmalelor, care s-au transformat în câteva sute de ani, pentru că ideea de shaorma nu merge cu un ţoi de pălincă, mai degrabă cu o bere sau un ayran, dar eu cred că va deveni mâncare tradiţională!”.