Silvia Ion: „În HoReCa e greu, dar e frumos. Şi e multă veselie”

Dacă industria ospitalităţii din România ar fi arătat ca Silvia Ion, cu siguranţă că acum ţara noastră era una din primele destinaţii de vacanţă ale lumii. N-avem norocul ăsta, poate şi pentru că, după cum spune Silvia, avem o mare problemă în ospitalitatea românească şi anume calitatea scăzută a serviciilor. O realitate neplăcută, cauzată, în principal, de lipsa de personal, cu precădere cea a personalului specializat. O lipsă cauzată, la rândul ei, de prea mulţi factori pentru a fi enumeraţi într-un material destul de scurt. Dar lipsa unor şcoli de ţinută şi nivelul scăzut de salarizare, care îi alungă pe cei buni peste hotare sunt, în opinia Silviei, principalele probleme cu care se confruntă industria în această perioadă. Soluţiile, în opinia ei, ar fi înfiinţarea unor şcoli adevărate şi creşterea salarizării. Dar, în conjunctura actuală, şi ei i se par uşor utopice soluţiile. Rămâne doar importul de forţă de muncă din ţări mai sărace, proces care, spune Silvia, a început deja.

Publicitate
SelectWine

A făcut şi înainte aceleaşi lucruri, comunicare şi organizare de evenimente, numai că era în zona „pharma”. Adică activa în domeniul farmaceutic. Unde erau (şi sunt) mult mai mulţi bani, dar incomparabil mai puţină libertate. Or, după cum spune Silvia, „noul domeniu mi se potriveşte mai mult, şi pe partea de comunicare, dar şi pe cea a organizării de evenimente. E un domeniu mult mai spumos, e captivant, plus că e în continuă creştere. Da, pot să afirm cu mâna pe inimă că a crescut calitatea, nu la nivel general, ci pe vârfuri, dar deja există nişte modele de urmat, ceea ce e foarte important. Plus că, pe zi ce trece, domeniul e mult mai transparent. Şi încă un amănunt pe care nu vreau să-l trec cu vederea: HoReCa este, acum, mult mai fiscalizat decât în urmă cu 10 ani”.

E îndrăgostită de domeniul în care activează acum. A ajuns în HoReCa şi de nevoie, dar şi pentru că şi-a dorit foarte mult. Cocheta de multă vreme cu ideea, mai ales că îi plac experienţele culinare şi (Bravo, Silvia!) îi place vinul. A vizitat California, Toscana şi nu s-a mulţumit doar să deguste, a înţeles şi cât de mult influenţează un vin solul, clima, chiar şi unghiul de expunere al strugurilor la soare… Şi e încântată de creşterea în calitate a vinului românesc. „Avem şi noi acum nişte vinuri cu care ne putem lăuda. Uite, Titan, de la Liliac. E un vin cu care poţi ieşi în lume. Plus că, având vinuri mai bune, şi oferta românească din meniurile de vin a crescut spectaculos. Acum, în medie, 80% din vinurile propuse clienţilor sunt autohtone. Bine, mai e mult de lucru, încă sunt foarte multe restaurante care nu numai că nu ştiu să-ţi recomande un vin, dar nici măcar nu au o listă de vinuri decentă. Şi nu vorbesc de taverne, bodegi sau cârciumioare de cartier, ci de restaurante cu pretenţii. Şi e păcat, pentru că lumea vrea să consume vin, consumul e în creştere, rose-ul e în trend, iar spumantele sunt din ce în ce mai căutate. Poate tocmai de aceea şi producătorii noştri au început să scoată tot mai multe vinuri efervescente. Dar ce te faci când unii efectiv refuză să le vândă, refuză să ofere ospitalitate?”

Publicitate

Spuneam că Silvia e pasionată de călătorii. Le face pentru a descoperi locuri şi mâncăruri deosebite. Adoră gustul, dar şi prezentarea. Şi îi e greu să denumească vreun preparat inedit, pentru că, peste tot pe unde a fost, a căutat specificul locului. „Da, pot să spun că n-am încercat gândaci, furnici şi alte insecte, probabil că nici nu aş face-o vreodată, dar cred că am mâncat orice e comestibil din mare şi n-am avut vreo problemă, pentru că le-am luat ca atare”. E mândră că Bucureştiul, dar şi alte oraşe din România, au deja restaurante care pot rivaliza cu cele din marile capitale. Cel puţin la nivelul gustului şi al prezentării. Are mulţi chefi favoriţi în Bucureşti, dar, în opinia ei, primii care trebuie încercaţi sunt Joseph Hadad, Henrik Sebok, Cezar Munteanu, Nicolai Tand şi Paul Oppenkamp, de la The Artist. Dar nu ar prezenta doi dintre ei în aceeaşi zi unui prieten din străinătate. „Ar fi prea mult să duci un străin la prânz la Henrik şi la cină la Joseph, de exemplu. Pentru că e vorba de nişte experienţe deosebite”. Pentru Silvia, programul perfect pe care l-ar oferi unui străin ar începe cu un mic dejun la Rue du Pain. Ar urma o vizită prin centrul vechi, cu o evadare spre Palatul Parlamentului. Pentru prânz, s-ar întoarce în Floreasca, la Grano, iar seara ar ajunge fie la unul din chef-ii menţionaţi anterior, fie la unul din restaurantele de top din Herăstrău. Ar continua cu un pahar, două la Biutiful by the Lake şi ar încheia în Nuba. „Dacă e vară, că, altfel, am merge în Fratelli. Că e mai vesel. De fapt, am putea merge în Fratelli oricum”.

Proiectul favorit, deşi nu este creaţie proprie, rămâne Gala Food&Bar. „L-am adoptat imediat şi, cred eu, l-am ajutat să crească. Este cel mai relevant proiect HoReCa, plus că, acum, este şi mult mai credibil. An de an, creşte numărul celor interesaţi de acest proiect, şi nu numai al reprezentanţilor din domeniu, ci şi al beneficiarilor, adică al clienţilor finali. Pentru că au ajuns să voteze mii de oameni”. Silvia zâmbeşte. Chiar crede că industria ospitalităţii va creşte. Şi nu regretă nicio clipă alegerea făcută.

Silvia Ion

34 de ani

Managing Partner Food & Bar

4 ani experientă în comunicare, promovare şi organizare evenimente HoReCa, 13 ani experienţă în PR

A preluat din mers proiectul Gala Food&Bar, care a ajuns în momentul de faţă cel mai relevant proiect HoReCa pe piaţa românească.

A iniţiat proiectul HoReCa Next Level, o serie de conferinţe destinată proprietarilor şi administratorilor de societăţi din domeniul HoReCa.

A diversificat obiectul de activitate al companiei, care funcţionează acum şi ca platformă integrată de comunicare B2B.

Hobby-uri: călătoriile, experienţele culinare, vinul