Vinul poate lega prietenii frumoase. In cazul de fata, o astfel de prietenie a transformat o companie de distributie care acum opt ani nu avea nicio legatura cu vinul, intr-unul dintre cei mai activi jucatori pe aceasta piata. George Chendi (foto, prim plan) si Bogdan Tanasoiu (plan indepartat) sunt protagonistii acestei relatii, iar Alma Tim Distribution este firma care a beneficiat din plin de pe urma acestei prietenii. Ca si SmartDrinks.ro, care a devenit unul dintre cele mai active site-uri de bauturi din Romania, cu produse aflate mereu in stoc si cu livrare rapida in Bucuresti si in Ilfov. Berea, spirtoasele si apa minerala reprezentau pana in 2005 pilonii portofoliului Alma Tim, firma lui George. Pana cand cei doi s-au intalnit. Francez prin adoptie, Bogdan mai vanduse ceva vin in Romania. Lucrase cu Vinexpert, insa, odata cu trecerea la un negociant interesat sa plaseze in principal volume, colaborarea se stinsese. Povestea lor, a inceputului, a proiectelor dezvoltate si a celor ce urmeaza, am aflat-o chiar de la ei.
Cum ati ajuns sa va cunoasteti? A fost ceva aranjat sau doar o intamplare?
George Chendi: Bogdan m-a contactat in februarie 2005, dupa ce m-a gasit in Pagini Aurii. Trebuie sa recunosc ca primul meu gand a fost ca e vreun tepar. Era din Franta, vorbea romaneste. Dar am acceptat sa ne intalnim, mai ales ca intrevederea urma sa aiba loc pe terenul meu. Nu intraseram inca in UE, aveam nevoie de viza pentru Franta, asa ca ne-am vazut in aprilie, la Bucuresti.
Bogdan Tanasoiu: Am stabilit mai multe intalniri, dar l-am ales pe George pentru ca ne-am castigat rapid increderea. A recunoscut ca nu se pricepe deloc la vin si atunci am inceput cu abc-ul. I- am facut o prezentare a societatii la care lucram pe vremea aceea, un negociant care imbutelia peste 1.000.000 de hectolitri pe an. L-am sfatuit sa inceapa cu vinuri mono-varietale si vinuri de masa, entry- level, pentru ca oamenii sa inteleaga ce beau. A fost singurul care m-a ascultat pana la capat, ba, mai mult, a incercat sa-mi faca intrarea si la alti distribuitori.
N-ati simtit ca e un risc destul de mare? Pentru George, ca n-avea niciun fel de experienta, pentru Bogdan, ca lucra cu o societate din afara Comunitatii Europene…
G.C.: Pentru mine nu a fost explicit o trecere la vin, ci o completare a portofoliului. Candva, trebuia sa o fac. Eram, totusi, distribuitor de bauturi. Aveam si avantaje, pentru ca listarea nu reprezenta o problema… Dar, apropo de riscuri, cred ca am inlaturat rapid aceasta idee. Cum spunea si Bogdan, am capatat rapid incredere unul in celalalt. Chiar imi amintesc ca, dupa primele discutii, ajunsesem la problema platii. Si, in vreme ce Bogdan imi spunea ca merge pe incredere, eu insistam sa aflu in ce moneda ar prefera sa-i fac platile.
B.T.: Eu chiar i-am destainuit lui George ca, pentru un client nou, societatea isi asuma riscuri de pana la 20.000 de euro. Sigur, daca acest client nou nu platea, eu aveam de suferit. Dar n-a fost cazul, stiam ca pot sa am incredere. Ca dovada, desi stabiliseram sa faca prima plata la 120 de zile, George a platit dupa 90…
Asa de bine au mers vanzarile?
G.C.: Listarea a mers bine, vanzarea, mai putin. Si, in principal, pe segmentul HoReCa. Mai ales ca, in prima transa, am avut si un vin nefiltrat, Caleis, de am fost nevoit sa schimb sase sticle la un singur restaurant din Centrul Vechi, pe motiv ca vinul avea depuneri. Ospatarul, de unde sa stie el ce- i cu vinul nefiltrat, ii aratau oamenii, dupa ce consumau aproape toata sticla, ca vinul are mizerii si el schimba sticla. A trebuit sa inventez o poveste, cum ca de aia are sticla acea scobitura, ca acolo sunt pusi strugurii presati, pentru arome si ca e recomandabil sa nu serveasca si vinul care ramane pe fundul sticlei…
I-ai cerut si sfatul lui Bogdan?
G.C.: Nu doar o data. De fapt, acum am ajuns sa vorbim de 4-5 ori pe zi.
B.T.: Iar facturile de telefon le platim frateste…
Cum au mers lucrurile in continuare?
G.C.: Urmatorul import a fost de vinuri din Bordeaux, un Cabernet d’Anjou si un Aligote din Burgundia. Primele doua au mers exceptional, Aligote-ul nu s-a vandut nici pana acum, dar, una peste alta, a fost bine. Atunci am inceput sa mai cresc portofoliul, am mai luat vinuri din Bordeaux, Languedoc, Alsacia. Cert este ca, an de an, portofoliul a crescut, luam vinuri numai de la Bogdan.
B.T.: A contat foarte mult si faptul ca, de-a lungul anilor, Alma Tim isi crease un renume de furnizor corect, cu un foarte bun raport pret/calitate, insa, mai mult decat orice, a contat faptul ca devenisem prieteni. Asa ca n-am avut niciun fel de problema in a-i transmite lui George tot know-how- ul pe care il aveam eu. M-a bucurat enorm cand, in 2010, George m-a sunat sa ma intrebe cu ce sa-si mai diversifice portofoliul.
G.C.: Aveam doar vreo 15 etichete de vin, foarte putin, si cum treaba incepuse sa mearga… In fine, Bogdan mi-a recomandat sa aduc si vinuri din Italia, iar eu l-am lasat sa aleaga ce vrea. Au fost vinurile din gama Canaletto de la Casa Girelli pentru HoReCa si vinuri de la Schenk Italia pentru retail.
Pentru ca la finalul lui 2012 SmartDrinks sa aiba in portofoliu vinuri din Franta, Italia, Spania, Portugalia, Liban si Chile…
G.C.: Asta a fost posibil si datorita lui Bogdan, care, in 2010, si-a creat propria firma. Dar cred ca el poate sa-ti dea mai multe detalii. 
B.T.: Atunci am reusit sa-mi realizez visul, sa devin independent. Impreuna cu fostul meu sef, Bertrand, am creat societatea BBC. Are sediul in Bordeaux, insa vinurile provin nu doar de acolo, ci si din Languedoc si Valea Loarei. Mai putin Sancerre si Pouilly Fume, care sunt destul de scumpe la producatori. Or, eu am vrut tot timpul sa raman cu vinurile la preturi abordabile, pentru ca omul sa aiba o dubla placere, si cand le cumpara, si cand le bea. In 2010, prins cu acte, cu organizarea noii afaceri, n-am schimbat portofoliul lui George, insa din 2011 lucrurile s-au schimbat. Am avut ideea de a crea niste game de vinuri certificate de o personalitate din lumea vinului. Vinuri nu mai scumpe decat cele pe care le produceam inainte, dar care sa aduca o exprimare mai puternica, chiar si in prezentare. Asa au aparut Baldik (vinuri certificate de Jean-Luc Pouteau, cel mai bun somelier al lumii in 1983 si Grand Lonis (certificate de Dominique Laporte, cel mai bun somelier al Frantei in 2004).
G.C.: Un an si ceva am lucrat cu Bogdan la modul de prezentare al acestor game. Mai mult, m-am consultat permanent si cu sotia mea, Ruxandra, pentru ca, in Franta, 80% din vin este cumparat de femei. Sigur, consumatorii sunt, in principal, barbatii, dar asta e o alta lectie pe care am invatat-o de la vin. Cumparatorii si consumatorii sunt doua categorii diferite.
Cum va decurge colaborarea voastra in viitor?
B.T.: Mai bine. Acum lucram la niste vinuri de top, atat in gama Grand Lonis, cat si in Baldik. Vor fi editii limitate, gen vin de garaj, insa la niste preturi corecte, cel mult 6 euro. Oricum, pentru mine e perfecta colaborarea cu George, pentru ca mi-am dorit mereu sa lucrez cu placere, cu oameni alaturi de care sa ma bucur ca muncesc. Oameni care sa aiba, ca si mine, dorinta de a provoca piata si de a o cultiva.
G.C.: Colaborarea noastra va fi si mai stransa. Vom dezvolta multe lucruri impreuna. Cat priveste SmartDrinks.ro, isi va dezvolta portofoliul pe branduri corecte, chiar de calitate inalta. Si nu doar pe vinuri, ci si pe celelalte componente. In plus, in curand SmartDrinks va oferi si alte produse legate de consumul bauturilor, accesorii, produse conexe. Am ajuns sus, trebuie sa ne mentinem acolo. Vreau ca SmartDrinks.ro, dar si Corks Cozy Bar, pe care il administreaza sotia mea, Ruxandra, sa intre in preferintele consumatorilor.