In general, se spune ca un vinificator nu ar trebui sa aiba preferinte in ceea ce priveste soiul de strugure folosit ca materie prima. Precum un pedagog, acesta nu ar trebui „sa dea” unui „elev“ mai mult decat altora. Cu toate acestea, exista soiuri care starnesc adevarate pasiuni in sufletele enologilor, fie datorita faptului ca sunt mai generoase sau mai “ascultatoare”, fie ca satisfactiile finale depasesc „bataile de cap“ din timpul vinificarii. Sase dintre vinificatorii care s-au facut remarcati in ultima vreme pe piata vinului din Romania au fost de acord sa-si dezvaluie public „slabiciunile“.
„Feteasca regala pe stil burgund“
Ghislain Moritz, Avincis
„Anul trecut cand am venit in Romania am descoperit soiurile locale specifice pentru zona Dragasani: Cramposie, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel. O surpriza foarte placuta pentru mine a fost Feteasca Regala. De atunci acord o atentie deosebita acestor soiuri, mai ales soiului Feteasca Regala. Acesta este o combinatie intre Feteasca Alba si Grasa. Acest soi prezinta o anumita tipicitate a aromelor termice, o concentratie ridicata de taninuri in structura si un potential semnificativ de a produce vinuri extraordinare din el. In procesul de vinificatie caut specificitatea acestui soi si incerc sa extrag din strugure complexitatea uriasa a vinului. Cred ca cel mai important punct, acest lucru fiind valabil pentru toate soiurile, este sa controlezi productia vinului pentru a avea un strugure cat mai concentrat. Profilul vinurilor produse din acest soi? Un buchet expresiv si elegant, care combina corcodusa proaspata si grapefruit- ul. O paleta profunda, rotunda, nervoasa si generoasa sustinuta de o aciditate buna. In concluzie, toate caracteristicile unui vin extraordinar! Doresc sa evidentiez capacitatea sa de invechire si cred ca Feteasca Regala reactioneaza foarte bine la stilul meu burgund de producere a vinului alb. Prima noastra Feteasca Regala va intra pe piata in saptamanile urmatoare, dar ceea ce pot sa va spun este ca am deja o gramada de prieteni si cunoscatori care s-au indragostit de ea!”
„Cabernetul – daca s-ar vinifica usor ar disparea competitia”
Iustin Urucu, Vinarte
„Pentru mine soiul Cabernet Sauvignon are si o valoare sentimentala, pentru ca primii ani de vinificatie i-am petrecut in Samburesti, la Castel Bolovanu, in patria Cabernetului, unde l-am urmarit in diverse conditii pedoclimatice. Cu toate ca pare un soi robust, soiul are anumite caracteristici pe care as putea sa le numesc „delicate“. In vie este pretentios vizavi de climatul care ii este oferit. Important este ca, atunci cand strugurii de Cabernet Sauvignon ajung in bune conditii in crama, ofera oenologului posibilitatea de a trece de bariera stricta a tehnologiilor din literatura de specialitate, iar acesta poate improviza tehnici noi in ideea obtinerii unor vinuri cu fantezie. Vinurile pot fi lucrate in diferite „stiluri“, vinuri dure, agresive, intense, care necesita o perioada lunga de afinament, dar cu rezultate excelente, unde predomina nuantele de condimente, piele, vinuri cu o structura mai lejera, cu o explozie de arome de fructe sau vinuri comerciale cu o structura medie completata de o buna integrare a lemnului. Frumusetea si „grozavia“ soiului Cabernet Sauvignon nu poate fi masurata in dificultatea de a fi vinificat; daca s-ar vinifica usor ar disparea competitia si particularitatea fiecarui vin, tinand cont ca in complicatul „terroir“ se afla si un pic din maiestria si fantezia oenologului. Distinctia, eleganta, finetea, sunt lucruri importante de urmarit la un Cabernet Sauvignon. E pacat ca in acest moment sunt apreciate mai bine vinurile foarte „tehnicizate“, cele cu extractivitate excesiv patinata, cu arome excesive de lemn, in detrimentul celor cu o structura medie, echilibrata, care au finetea si eleganta unor mari vinuri deja consacrate.”
„Am intrat in hora cu trei soiuri“
Gabriel Lacureanu, Crama Basilescu
„Fiind oenolog, imi vine foarte greu sa aleg un soi care sa imi placa mai mult decat altele. Fiecare prezinta caracteristici specifice atat in perioada de formare a lui in vie, cat si in timpul vinificarii. E dificil sa le ierarhizez caci avem o paleta destul de vasta de soiuri pentru vinuri albe, roze si rosii. De aceea voi mentiona trei dintre cele care m-au fascinat si le-as adauga cate un cuvant care sa le reprezinte. Feteasca alba – eleganta, Busuioaca de Bohotin – ispititoare, Feteasca neagra – mistica. Am intrat in hora cu trei soiuri, va trebui sa le joc pe toate. Nu as face caracterizari ampelografice, acestea pot fi cu usurinta gasite in manualele de ampelografie si oenologie, insa unele aspecte pot fi scoase in evidenta la fiecare dintre cele trei mentionate. Feteasca alba este singurul soi care prezinta parfumul florilor de vita de vie, Busuioaca – pe langa profilul aromatic, este printre putinele care in timp isi schimba culoarea din roze in galben auriu, iar Feteasca neagra are ceva din caracterul romanesc, niciodata nu este suficienta. Imi doresc ca si consumatorii sa fie cuprinsi de aceleasi senzatii atunci cand imi degusta vinurile. Nu voi spune o noutate, dar vinul bun se naste in vie. In crama, in timpul vinificatiei, trebuie sa fie respectate cateva reguli, de aceea menirea oenologilor este si de a obtine strugurii la un nivel ridicat de calitate, ceea ce presupune o munca atenta cu mult timp ca acestia sa intre in crama.”
„Soi dificil, satisfactii mari“
Aurel Rotarescu, SERVE
„Parerea mea e ca un oenolog nu ar trebui sa aiba un soi preferat. E ca si cum un parinte spune ca iubeste mai mult unul dintre multii sai copii. Totusi poti spune ca un soi anume iese in evidenta prin calitatile sale sau ti-a influentat intr-o anumita masura viata sau cariera. In cazul meu pot spune ca este vorba despre Feteasca neagra. Este soiul care, in noiembrie 1994, l-a determinat pe contele Guy de Poix – patronul si mentorul meu – sa-si plaseze investitia in zona, dupa ce a gustat un vin din acest soi produs de mine – pe atunci tanar oenolog in Ceptura. Astfel, datorita Fetestii Negre a aparut si prima firma privata in domeniul vinurilor dupa epoca comunista, firma SERVE. Feteasca Neagra este un soi la care s-a lucrat destul de putin in ceea ce priveste selectia. Ba mai mult, inainte de 1989, inmultirea sa s-a facut de multe ori la intamplare. Soiul este viguros, cu cresteri puternice si are o fertilitate scazuta; e nevoie de o atentie sporita pentru a echilibra cresterea cu rodirea. In cultura are sensibilitate mare la principalele boli. In vinificatie trebuie sa urmaresti atat extractia, cat si conservarea aromelor. In concluzie, un soi dificil si capricios, precum noi romanii, asa cum glumea Guy. Atunci cand reusesti sa controlezi si sa directionezi toate acestea spre calitate, esti rasplatit cu un vin de o complexitate deosebita, cu totul special. Special, in sensul ca poti gasi in acest vin arome de la cele de fructe si condimente, la cele florale, toate in armonie, cu o aciditate buna, o structura tanica importanta si o culoare intensa.”
Pasiune pentru Pinot Noir
Aurelia Visinescu, Domeniile Sahateni
„Am facut o pasiune pentru Pinot Noir, dar fiecare soi pe care il cultiv reprezinta o provocare. Cu atat mai mult acum, cand noile plantatii au inceput sa produca si primele vinuri. Pinot Noir este un vin delicat, cu taninuri usoare, catifelate, culoare mai putin intensa, arome fine, intense de capsuni, fragi, trandafir, ce migreaza in cirese amare, coacaze negre, violete si ciuperci pe masura invechirii. Este special deoarece poate produce in anumiti ani vinuri cu totul remarcabile. Este greu de cultivat in vie, fiind sensibil la fainare si putregai. Este si mai greu de vinificat, pornind de la „prinderea” momentului optim de recoltare, pana la intreaga lupta din timpul fermentarii, cand trebuie sa prinzi si culoare si structura, sa pastrezi aromele delicate, dar fara sa extragi prea mult tanin astringent. Nu cred ca exista un profil perfect pentru acest soi. Fiecare vin trebuie sa aiba identitatea sa, sa aduca pe masa consumatorului amprenta locului din care provine, cu tot ce inseamna asta: vie, clima, sol, utilaje, sufletul oamenilor. Este soiul la moda pentru anumite piete precum SUA sau Marea Britanie, insa in Romania este inca perceput ca fiind un vin demidulce sau cel putin demisec.“
„Trebuie sa de adaptezi la cerintele soiului“
Liviu Grigorica, enolog
„Nu m-am gandit daca prefer sau nu un soi pentru vinificare. Am luat intotdeauna strugurii si soiul ca atare, m-a interesat nivelul lor de maturitate si sanatate, apoi m-am gandit la potential si la ce pot face cu ei. Trebuie sa te adaptezi intotdeauna materiei prime si sa poti obtine maximul din ea. Chiar daca uneori trebuie sa faci vinificatie in alb dintr-un soi rosu. Pentru calitati si versatilitate, pentru generozitatea de care dau dovada ca soiuri, in acest moment prefer Cabernetul Sauvignon si Merlotul, Sauvignonul Blanc si Chardonnay-ul, iar pentru provocarile la care ma supun sunt indragostit de Feteasca Neagra si Pinot Noir, Pinot Gris si Tamaioasa Romaneasca. Imi place sa vinific Cabernetul si Merlotul pentru ca ambele iti ofera enorme posibilitati generate de terroir dar si de nivelul de maturare. Poti face de la rosé-uri foarte aromate, fine si puternice, pana la vinuri foarte grele, aproape de nebaut, ce au nevoie de o perioada destul de mare de maturare in butoaie. Intre cele doua extreme se poate face aproape orice, inclusiv vinuri rosii placute, usor de baut. Sunt mai usor de vinificat pentru ca raspund rapid si usor tehnicilor de vinificatie, iar rezultatul este de cele mai multe ori usor de prevazut. Iubesc Feteasca Neagra si Pinotul Noir pentru ca sunt foarte pretentioase si solicita in permanenta un grad de atentie deosebit dar si un nivel de adaptabilitate a tehnologiilor si a tehnicilor de vinificare neintalnit la alte soiuri. Sunt soiuri la care e greu sa prevezi rezultatul final in momentul in care ai primit strugurii in crama. Ambele sunt soiuri ce pot genera vinuri fine, aromate, placute, dar si vinuri cu o structura interesanta, ce le permite maturarea mai mult sau mai putin indelungata. Chardonnay-ul si Sauvignon Blanc sunt soiuri generoase cu vinificatorul, oferindu-ti posibilitatea de a obtine vinuri de la usor, aromat si placut pana la complex, profund, tipic unui anumit terroir, cu arome de la floral pana la vegetal, de la fructe exotice pana la vanilie si unt. Intotdeauna am incercat sa fac un vin care sa reprezinte zona, plantatia, soiul dar si brandul. Fiecarui soi incerc sa-i scot in evidenta aroma, forta ori finetea, complexitatea sau uneori expresivitatea simpla si directa, eleganta, iar daca e cazul sa-i reduc rusticitatea si s-o transform in calitate.”