Somelier-globetrotter: Stellenbosch – setea de cunoastere goleste multe sticle cu informatie

Articole de Eduard Jakab  / eduard_jakab@hotmail.com
Asociatia Somelierilor din Romania – membru
The Court of Master Sommeliers USA – Certified
Sommelier, Wine & Spirit Education
Trust London UK – Certificate & Higher Certificate
Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania – degustator

Publicitate
Oprisor

In apele in care ma „scald“ zilele acestea incerc doar diferite tipuri de vodca si aquavit si, la temperaturile cu minus de pe aici chiar in plina vara, sunt bine venite. E o lunga si continua zi, aproape enervant si in miezul noptii pare ca soarele abia a rasarit. Daca astazi sunt in Honningsvag, Norvegia, la nici o aruncatura de bat de North Cape, acum nici macar doua luni debarcam in Africa de Sud si vizitam Cape Town.

Atunci cand vorbim despre turism in Africa, fie el organizat sau pe pe cont propriu cu rucsacul in spate, imi vin in minte in mod firesc – si nu numai mie – optiuni precum safari in Kenya, vizitat marele desert Sahara, catarat pe Kilimanjaro, navigat pe Nil, vazut Orasul de Piatra in Zanzibar, cautat de nimicuri in pietele din Marrakesh. Din pacate, timpul meu liber e limitat si am acces doar la marile porturi nu si in teritoriu. Cand ma gandesc la Africa, mai concret la Africa de Sud, imi notez in agenda personala o vizita obligatorie pe la podgorii, cu degustari de vin, un pranz al fresco langa butuci de vie, vazut si invatat despre soiurile locale, vinificatie si in genere tot ceea ce inseamna cultura vinului si a vitei de vie la ei in batatura.

Publicitate

In Stellenbosch, Africa de Sud, am mai facut o vizita prin 2001. Erau vremuri cand tineretea permitea ficatului sampling-uri, mostre din tot ceea ce o natiune produce si are afisat o oarecare tarie alcoolica pe eticheta, vinuri inclusiv. Stiu ca a fost prima oara in viata cand am incercat carne de strut, un gratar imens si savant preparat, condimentat de-ti era mai mare dragu’ sa te lupti cu el.

DRUMUL VINULUI IN AFRICA DE SUD

Acum, adica acum doua luni, ne-am organizat cu echipa de colegi somelieri intr-o tura pe la cateva podgorii sud-africane si la unul din magazinele specializate in vinuri, pentru a ne achizitiona un stoc suficient din vinurile locale. Ne place sa degustam, sa incercam tot ceea ce o zona viticola are sa ofere mai bun, asa ca ne facem mini-stocuri, pe care mai tarziu le abordam riguros, profesional. Este singura formula care duce la crearea si acumularea unei memorii olfactive necesare meseriei de somelier. O continua “sete” de cunoastere ne motiveaza la unison. Unul dintre noi e nascut in Cape Town, asa ca avem ghidul perfect pentru excursia de circa 30 minute in afara orasului spre Stellenbosch. Pornim pe cea mai populara din cele 16 rute ale vinului existente in Africa de Sud. Stellenbosch American Express Wine Route include in ziua de astazi 152 de podgorii, fiind astfel cea mai mare si mai recunoscuta in intreaga tara. Totul a inceput in aprilie 1971 cand ministrul agriculturii de atunci Hendrik Schoeman a lansat oficial aceasta ruta, la indemnul a trei prieteni viticultori. Frans Malan, Niel Joubert si Spatz Sperling de la Simonsig Wine Estate, Spier Estate si respectiv Delheim, au fost initiatorii organizatiei care sa reprezinte interesele fermierilor viticultori in Stellenbosch. Astfel incepea drumul spre recunoasterea internationala a acestui areal viticol ca fiind unul din cele importante pe plan mondial.

CAPITALA STELLENBOSCH

Stellenbosch apare in documente inca din 1679, cand numele acesta a fost dat unei mici insule de pe raul Eerste de catre Simon van der Stel, pe atunci guvernator in Cape. Inca din acele timpuri zona a fost recunoscuta ca fiind propice agriculturii. Primul fermier care apare in documentele oficiale ale acelor vremuri este Stevenz Botma, care la ferma-i numita Welgevallen se ocupa de cultivarea granelor si de comert cu triburile locale. La finele secolului al XVII-lea, deja intreaga zona este cultivata cu vita de vie. Comertul cu Cape Town sustine economic dezvoltarea intregii regiuni si pana in ziua de astazi se pastreaza elemente arhitecturale olandeze, victoriene si georgiene, ca influenta si aport adus de catre colonistii acelor vremuri.

Vinul ramane elementul unic, principal care creaza renumele inconfundabil al regiunii. Vinurile fortificate si brandy-urile sunt de asemenea un popas obligatoriu pentru cei interesati de vin si vita de vie. Optiunile sunt multe: tururi organizate, rute mai mult sau mai putin oficiale, agentii nationale sau operatori locali, podgorii renumite international sau vinificatori mici dedicati calitatii, si nu in ultimul rand, restaurante cotate la cele mai inalte standarde. Ca in toate zonele turistice exista si oferte in a-ti petrece timpul, necorelate la industria viticola.

Stellenbosch ramane totusi oficial capitala vinului in Africa de Sud. Suntem pe ruta cea buna, colegul nostru Pierre este ghidul perfect pentru exact ceea ce ne dorim: sa descoperim “pietrele pretioase” din Selembosch. Eu cred ca, daca vrei cu adevarat sa simti pulsul unui nou loc, trebuie sa-l vizitezi ghidat de un localnic, cineva neancorat in industria ospitalitatii, ce-ti va arata locurile asa cum le vede el si nu prin prisma reclamelor sustinute de frumoase fotografii pentru promovarea turismului local. Altfel cum poti afla toate detaliile ce nu apar in ghidurile turistice, decat de la un bur, bun vorbitor de afrikaans si in cazul nostru chiar pasionat de vin. Ca fiecare dintre noi, Pierre este Sommelier Certificat de Court of Master Sommeliers USA, asa ca ne lasam ghidati de el. Prieteni si colegi pornim impreuna spre ceea ce speram sa devina o zi de neuitat, mai ales pentru cei dintre noi care sunt pentru prima data pe aceste meleaguri.

„DIAMANTUL” GLENELLY ESTATE

Localnicii sunt gazde deosebite si deschid vin dupa vin in fiecare crama vizitata. Insa ca noi suntem intr-un tur de forta si ne dorim sa vedem cat mai mult si sa vizitam cat mai multe locatii. Degustam vinuri decente, vinuri bune, vinuri senzationale. “Diamantul” itinerariului nostru ramane totusi Glenelly Estate din Idas Valley. Podgoria are o istorie legata de proprietarii francezi inca din 1682, cand Francois Villion primeste acest teritoriu din partea lui Simon van der Stel, guvernator in Cape. Din 1812 ea devine proprietatea unui alt francez, Peter de Villiers, asa ca pare normal ca proprietarul din ziua de azi, mai exact din mai 2003, sa fie un alt francez, de data asta o femeie. Dupa 30 de ani in industria vinului, May de Lencquesaing proprietara a Chateau Pichon Longueville Comtesse de Lalande, clasificat Second Cru in Bordeaux, decide sa se mute in Africa de Sud. “Batrana” companie investeste intr-o democratie tanara, cu un mare potential, manata de informatiile asupra micro climatului arealului si mai ales de potentialul solului. In ziua de astazi podgoria are plantata 28 de hectare de Cabernet Sauvignon, 11.5 hectare de Shiraz, 9.5 hectare de Merlot, 6 hectare de Petit Verdot, 5 hectare de Cabernet Franc si 5 hectare de Chardonnay. Doar o mica parte din cele 128 de hectare a proprietatii.

Un studiu intens al solului si a conditiilor climatice de aici arata ca plantarea de vita de vie nu este tocmai un pariu, ci mai degraba o certitudine, astfel incat in 2009 Glenelly Estates isi inaugureaza noua cladire cu utilitati ce ocupa 6000 metri patrati, o structura moderna pe patru nivele ancorata in munte. Un concept „eco” ce reduce consumul de apa si electricitate, pastrand temperaturi constante in zonele de depozitare intr-un mod natural fara instalatii de aer conditionat. Cel mai cunoscut vin al podgoriei, numit cum altfel decat Lady May, este un Cabernet Sauvignon elegant, feminin, imbatranit in butoaie de stejar frantuzesc timp de 24 de luni. Urmeaza Grand Vin de Glenelly, un cupaj din cele mai bune loturi de Cabernet Sauvignon si Shiraz. Nu in ultimul rand, ca un omagiu adus renumitei colectii de pahare vechi de cateva secole, mandria galeriilor de arta parte a podgoriei, degustam The Glass Collection, o serie de vinuri monovarietale din soiurile prezente in podgorie. Locatia e foarte frumoasa, totul e foarte bine intretinut si extraordinar de bine organizat. Gazdele se prezinta cu mare eleganta si fac tot ceea ce e omeneste posibil pana la cel mai mic detaliu, pentru ca noi sa avem o experienta de neuitat. Pasiunea primeaza chiar dincolo de profesionalism.

Dar pentru ca in industria ospitalitatii pe vasele de croaziera, din care facem si noi parte, conceptul de zi libera exista doar ca un termen generic, terminam excursia educativa inapoi la bord, intr-o stare de buna dispozitie, inapoi in uniforme si gata de actiune. In seara asta mai avem inca 6-7 ore de servire in restaurant. Cu siguranta clientii nostri vor simtii buna dispozitie si energia pozitiva acumulata in timpul zilei sub soarele Stellembosch-ului.