Un interviu realizat de Mihai Vasile

Budureasca a reușit să obțină în ultimii ani performanțe excepționale în concursurile internaționale, printre care unele au fost premiere absolute pentru vinurile românești – Mare Medalie de Aur Concours Mondial de Bruxelles sau Aur la Decanter. Valoarea vinurilor produse la Crama Budureasca s-a confirmat anul acesta din nou cu încă un Aur la Decanter și încă o barieră dărâmată: în sfârșit, un vin roșu românesc pe tabloul cu medalii.

Toate acestea m-au făcut curios să cunosc oamenii din spatele producției acestor vinuri, și am avut ocazia să stau de vorba cu oenologul cramei, cel despre care există puține informații online și cu care s-a vorbit public prea puțin pentru performanțele atinse. Este vorba de Stephen Donnelly, cel care gestionează  procesul de vinificație a strugurilor proveniți de pe cele 275 de hectare viță de vie (aproximativ 3 milioane de litri anual, dintre care 55% rosu si 45% alb).

– Cum vedeți ultimii ani de recoltă?
2014 – un an excepțional pentru albe, urmat de doi ani foarte buni pentru roșii. Urmăriți roșiile noastre 2015, sunt un real progres. Am fost ocoliți de înghețuri majore în iarna ‘16-’17, și chiar dacă vremea a părut ușor rece în primăvară, plantele s-au dezvoltat normal. Dacă în materie de tehnologie beneficiem încă de la început de aproape toate uneltele necesare, pot spune că am evoluat foarte mult pe partea de viticultură și o vom face în continuare, cu ajutorul unor specialiști străini care, împreună cu colegii mei, lucrează ca să avem la dispoziție struguri foarte buni pentru vin.

– Unde doriți să ajungeți cu aceste noi îmbunătățiri, având în vedere că deja ați performat excepțional la concursurile internaționale? Aur și 95 de puncte în 2016 cu Fume-ul, Aur și 95 de puncte în 2017 cu Tămâioasa Românească sec.
Suntem bucuroși să vedem că vinul Budureasca e apreciat la concursuri, însă acestea sunt relative. Uneori luăm medalii pentru vinuri pe care nu le-am considerat high-end în categoria lor, așa că vrem să fim cu toate la un nivel cât mai ridicat.

– De ce România?
În 1995 a fost prima mea vizită în România, împreună cu o companie care căuta să producă și să exporte vin în UK. Avusesem deja o experiență în Ungaria, însă acolo nu am fost mulțumiți de calitatea vinurilor roșii. Prima experiență în România a fost în Dealu Mare, și astfel am realizat că exista potențial în zonă și, încet-încet, m-am îndrăgostit de aceste locuri – în care, în medie, petrec trei din patru săptămâni pe lună. Locuiesc în Mizil, nu am o viață socială, de cele mai multe ori sunt în cramă de dimineață de la 6.30 și plec seara târziu. Iarna reușesc să petrec maximum 2 săptămâni în zonă.

– O parte din solurile pe care cultivați vița de vie sunt cernoziom. Considerați asta un avantaj sau un dezavantaj?
Anumite soiuri dau rezultate foarte bune pe acest tip de sol – și aș aminti în primul rând Feteasca Neagră. Faptul că altele sunt (prea) viguroase poate fi compensat printr-o atentă desfrunzire sau alte lucrări specifice în vie, tocmai de aceea am apelat inclusiv la consultanță specializată externalizată. Ne dorim să aducem tot ceea ce e mai bun în România și să aplicăm cele mai bune strategii disponibile în lume și care poate nu au fost aplicate aici până acum.

“The vines should struggle” nu se aplică în mod automat pe orice tip de terroir – vezi Chile sau Argentina

– Aveți certificări pentru agricultură ecologică pe o suprafață de 7,5 ha deja de doi ani. Care a fost motivația, având în vedere că deocamdată vinul BIO nu este un trend în România?
Credem că piața se va îndrepta în această direcție și, chiar dacă acum îngrijirea și vinificația în termeni ecologici înseamnă eforturi substanțiale, vrem să oferim consumatorilor această alternativă. În funcție de vreme, în primul rând recolta e mai mică (cu cel puțin 20%). Pe partea de vinificație nu am la dispoziție nimic din sistemul de fine-tuning al vinurilor normale – nici măcar filtrarea nu e la fel – iar nivelul de sulf trebuie să fie net inferior. Toate produsele oenologice folosite trebuie să fie și ele certificate organic. Totodată, am achiziționat linii de vinificație care să fie cât mai blânde cu strugurele. Aș putea spune despre vinurile organice că sunt niște vinuri “pure”.

– Ce faceți diferit?
Ne place să inovăm, să încercam lucruri noi. [Crushing a little bit the red berries before fermentation (!) to release tannins.] Pentru mine, Fume-ul sau Noble 5 au fost proiecte pornite de la zero care au avut un real succes. (na – Noble 5 – prima medalie importantă a unui vin roșu românesc în epoca modernă).

– Spuneți-ne câteva cuvinte despre Chardonnay, proaspăt posesor de Aur la Bruxelles.
Soiul este destul de pretențios în această zonă, rezultatele diferă de la an la an. Pentru noi, nivelul de coacere a fost apropiat, însă nu a atins perfecțiunea în 2016, așa că l-am băgat în presă aproape întreg. Ne-am propus să oferim un vin mai puțin rotunjit de lemn, așa că am păstrat o bună parte în tancurile de inox. Nu îi facem fermentația malolactică, din pricina acidității naturale mici, specifice în Dealu Mare, așa că trebuie să păstrăm tot ce ne oferă natura.

“În fiecare an experimentez câte ceva, în fiecare an urmez ce am făcut bine în trecut”

– Există un soi atât de bun câteodată încât să îl iubiți, însă la fel de năbădăios ca Chardonnay-ul?
Shiraz! Ar trebui să-l plantăm mai mult în România. Îmi place foarte mult și Tămâioasa Românească, este atât de prietenos, de versatil, îmi place cum arată versiunea sec. Nici Regala nu-i de colo, năbădăioasa ca sora ei Neagra, afectate major de clima fiecărui an. Când e bună, e foarte bună, însă și când e rea, e foarte rea!

– Majoritatea producătorilor români se concentrează pe piața internă, în care comportamentul consumatorului este mai atractiv economic, decât în bătălia de pe plan internațional. Exportați vin? Este important acest canal de vânzare?
Exportăm în Japonia, mare fan de Fetească Neagră; Belgia – Chardonnay și Fume; China – vinuri premium; Olanda, UK șamd. Ne dorim să creștem exportul, însă cred că piața internă ne oferă posibilitatea să fim pro-activi, să creștem odată cu pretențiile consumatorilor.

– Ce trenduri ați identificat pe piața de vin – internă sau internațională?
Se pare că există o creștere notabilă a consumului de Pinot Gris la nivel mondial. Cred că am identificat câteva metode prin care să îl facem mai atractiv și pentru români. Gândiți-vă că nici Chardonnay-ul nu era un hit aici acum ceva timp – și iată că de atunci crește zi de zi.

– În România tot așa greu trece? La fel ca Pinot Noir?
Din păcate, da. E frustrant, pentru că se produc Pinot-uri foarte bune aici.

– Participați la evenimente legate de vin aici sau la nivel internațional?
Budureasca participă la multe evenimente interne și internaționale pentru a se promova. Recent, luna trecută mai precis, am fost în Florida la International Wine and Spirits, americanii find impresionați de calitatea vinului românesc. Este un bun mod de promovare dar și de autoevaluare, pentru că dacă ne-am gândi doar la partea comercială trebuie să fim atenți – nu putem produce nici pe departe cât Fume poate vinde un singur mare distribuitor în SUA.

– Baric românesc?
Cea mai mare parte din cele 400 folosite acum, da. E ca sarea și mai ales piperul, de mai multe condimente și arome. Avem și o parte lemn american, dar și franțuzesc. Experimentăm și budane mari, cu pereți de lemn și capace de inox, cu temperatură controlată, pentru a extrage eficient culoare, aromă și tanin din soiurile roșii. Vreau să am vinuri cu personalitate, nu vinuri perfecte tehnic. Construim calitate.

– Se va extinde Budureasca în viitor, ca suprafață cultivată?
Vom vedea. Mie, personal, mi-ar plăcea să am mai mult Shiraz. Și Malbec!

– Ați lansat recent primul spumant, Prima Stilla. Care sunt argumentele interne pentru această direcție?
În primul rând, solul este în general calcaros, mai ales în partea de sus a dealurilor, unde avem Chardonnay și Pinot Noir – cele două varietăți ce compun, în proporții egale, spumantul. Commended (mențiune) la Decanter, ca prim mod de recunoaștere că aici se pot face spumante de top, e încurajator. Vrem să dezvoltăm acest segment, să avem niște concluzii după acest nou experiment. Tot procesul de producție are loc în cramă. În curând, vom lansa și “Classic” – un spumant produs în timp și mai îndelungat, tot prin metoda clasică, cu cel puțin 30 de luni la sticlă.

– Alte noutăți?
Avem în pregătire și Noble White, un vin făcut așa cum cred eu că ar trebui să fie un asamblaj de cea mai înalta clasă, ce poate fi diferit față de trendul pieței. Așa am procedat și în cazul Noble 5 – asamblajul roșu.

“Nu multă lume înțelege variațiunile între recolte, pentru că la Budureasca nu facem un produs standardizat, ci respectăm trăirile plantei, date de factorii înconjurători.”Ne place să credem că clientul va găsi în fiecare an în gama preferată același vin sincer, curat, fără defecte, pe care îl poate bea cu incredere” – Stephen Donnelly

Rugat să menționeze dintre vinurile Budureasca câteva pe care Stephen le consideră foarte reușite în acest moment, a nominalizat Sauvignon Blanc Origini, despre care spune că este “even better!” față de legendarul 2014, cu arome în plus, note florale pe care acela nu le avea. Cât despre roșii, nu dă prea multe detalii (“my babies are in the tank now”), dar spune că în curând vor putea fi degustate dele din 2015 (vă asigur că sunt, poate, cele mai bune vinuri roșii Budureasca de până acum).