Advertorial – Thalia, obsesia pentru mancare multa si buna

Proiect sustinut de Senator Wine

Restaurantul Thalia are o istorie cel putin ciudata. Inceputa la putin timp dupa evenimentele din decembrie 1989, undeva, in spatele Teatrului National si continuata, initial fara prea mari sanse de reusita, intr-o locatie aflata pe Strada Cuza Voda din cartierul Tineretului. Ajunsese chiar o spelunca, in care berea, vodca si aparatele de poker erau la putere. Nici macar schimbarea actionariatului nu a oferit impulsul necesar schimbarii in bine. Era si greu, intr-o casa cu doua incaperi ce dadea impresia ca abia mai sta in picioare si dotata cu o terasa, nu foarte mare, in care mesele si scaunele de tabla, relicve ale vechiului regim, rugineau trist. Pana si numele disparuse, atunci se chema „VIP Biliard” si se indrepta cu pasi lenti, dar fermi, catre faliment.

RENASTEREA

In 1999, insa, George si Robert, actionarii de atunci, au luat taurul de coarne. „Continuam, dar facem altceva!” Si asa a fost. Dar asta nu era suficient , mai trebuia „know-how-ul“. Asa a aparut tanti Nuti, bucatareasa la defunctul restaurant „Budapesta” in a carei sarcina a cazut asigurarea meniului, care, initial, incapea lejer pe o coala format A4. Era greu sa vorbesti de gastronomie, insa mancai bine si pe saturate. Portiile mari, o obsesie pe care George a mostenit-o de la bunica lui din Targu-Jiu, au inceput sa atraga oamenii. S-au facut si ceva investitii, s-a mai dat un retus cladirii, o parte din terasa a fost acoperita, au aparut scaunele si mesele din plastic in voga la acea vreme, toate acestea din mers, pentru ca Thalia nu a fost inchisa nici macar o zi.

Marea lovitura s-a dat insa in 2002. Au concurat aici cooptarea unor pusti foarte talentati in bucatarie a impus in meniu „Quesadilla”, „Coq au vin blanc”, alaturi de multe alte preparate mult mai simandicoase , dar si amenajarea interiorului ca „pub“, gratie inspiratiei arhitectului Florin Gros, un prieten al actionarilor. Cu noi preparate si cu un aspect integral schimbat, Thalia a inceput sa-si faca un nume si, in doar cateva luni, si-a format o clientela fidela, care, atat la orele pranzului, cat mai ales seara, umplea pana la refuz localul.

THALIA LA PUTEREA A DOUA

Anul 2005 a reprezentat un moment de cotitura pentru brand-ul „Thalia”. A plecat Robert, unul dintre actionari, dar, ce e mai important, s-a nascut ideea unei a doua locatii. Intr-o cladire mult mai generoasa ca spatiu si situata la un pas de Piata Victoriei. O cladire impozanta, construita in 1911, care poarta semnatura arhitectului Ghica Budesti, autor printre altele a cladirii in care fiinteaza Muzeul Taranului Roman. Aproape simultan au demarat lucrarile de reamenajare, care au durat doi ani si jumatate. „Poate ca am fi reusit sa mergem mai repede, dar n-am vrut sa imprumutam nici un leu”. Iar in toamna lui 2008, pe strada Sevastopol, la numarul 8, deschidea ochii „Thalia 2”, un restaurant in care clientii ar putea sa se planga de orice, dar nu de lipsa de spatiu. Din cei 1.280 de metri patrati ai edificiului, peste 700 sunt destinati restaurantului. Si astfel, 300 de oameni pot lua masa simultan, in conditii de spatiu mult mai generoase decat cele pe care le ofera „Thalia 1”. Asta in lunile reci, pentru ca, din mai, se deschide si terasa, care mai poate primi 100 de clienti. Spatiul nu este singurul atu al celor de la Thalia 2. Ca si in locatia din Tineretului, clientii au la dispozitie poate cel mai vast meniu din Romania. 260 de preparate de bucatarie – e drept, aici sunt prinse si garniturile, si salatele, si sosurile – pot fi comandate in orice clipa. Toate bune, toate proaspete si, conform traditiei Thalia, toate in cantitati mai mult decat suficiente. Si, ce e mai important, mai ales in anii de criza pe care ii traversam, toate la niste preturi care nu sugereaza nicio clipa ca iei masa in buricul Capitalei. Sunt preparate care au intrat deja in istoria locului, cum ar fi „Quesadilla” sau „Tigaie Picanta”, dar si multe produse noi, unele creatie proprie, altele, la cererea publicului. In special pestele sau fructele de mare, refuzate cu obstinatie de George ani de zile. Decizie pentru care, acum, isi face „mea culpa”, insa pe care, de un an si jumatate, a reparat-o cu varf si indesat.

Ce ar fi deficitar la Thalia? O recunoaste chiar George Ghitulescu, proprietarul restaurantului. „Nu am urmarit niciodata eticheta. Nu pentru ca n-ar fi posibil, ci pentru ca eu, cand m-am apucat de aceasta afacere, am visat permanent la un loc in care sa ma simt bine, relaxat. In care clientii sa se cunoasca intre ei, sa comunice fara probleme, sa se considere de-ai casei. Poate ca pe unii ii deranjeaza o oarecare doza de familiaritate pe care o afiseaza personalul, dar asta e ceea ce mi-am dorit permanent. Sincer, am regretul ca aici, la Thalia 2, n-am reusit inca sa creez atmosfera calda care exista la Thalia 1. Dar nu renunt”.

 

 

 

 

2 thoughts on “Advertorial – Thalia, obsesia pentru mancare multa si buna

  1. Sincer,se vede ca articolul a fost “comandat”,probabil esti platit de patronum localului,sau “cinstit” cu o masa acolo.Locatia Thalia are preparate care arata mediocru,chiar daca pe lista meniu suna bine,servirea e execrabila (ospatari indolenti,fara tehnicile de baza ale servirii,e clar ca nu exista manager care sa ii invete si sa ii coordoneze,probabil patronul e cel ce manageriaza,sistem Gigi Becali).Asa ca ,nu prea avem de ce sa ne entuziasmam,MEDIOCRITATE si SERVICII SLABE !

  2. Apreciez larga cunoastere a gastronomiei, a arhitecturii gustului, a designului farfuriei, ca si modul nonsalant in care puneti etichete, mai ales pe oameni. Poate ca unele preparate arata mediocru – dar are rost sa va explic sensul corect al termenului? – si, intr-adevar, servirea nu este cea de la Ritz. Parca am si scris asta, nu? Dar va rog sa incercati 90 la suta dintre locatiile Bucurestiului si scrieti-mi dupa aceea daca ati fost multumit de servicii. Pana atunci, eu voi continua, ocazional, sa ma bucur de portiile mari si de multe ori chiar gustoase pe care le ofera Thalia, achitand, ca de fiecare data, nota de plata, asa cum fac de mai bine de 10 ani de cand am descoperit localul.

Comments are closed.