O Zi festivă pentru mâncarea și vinurile din România – aceasta a fost tema dezbaterilor de la cea de-a doua ediție a Congresului național de gastronomie și vinuri – care a reunit în data de 2 octombrie profesioniști recunoscuți din domeniu, oameni de presă și comunicare, oameni de cultură și din mediul academic. Această sărbătoare a fost cerută încă de la prima ediție a Congresului, din 2017, când s-a adoptat și primul “Manifest pentru gastronomia și vinurile din România”. Iar ediția a doua a coincis cu perioada dezbaterilor parlamentare pentru adoptarea Legii pentru declararea unei astfel de zile, inițiată de deputatul PSD de Brașov Mihai Mohaci.

Ziua gastronomiei și vinurilor nu e pretext pentru sifonarea banilor publici Și nici prilej de pomeni electorale cu mici și tulburel

Dincolo de entuziasmul inițiatorilor, al profesioniștilor din domeniu care au participat la dezbateri și al unor oamenii de cultură sau din științele înrudite, ideea unei Zile naționale a gastronomiei și vinurilor a fost privită de unii cu scepticism, deoarece:

1. printr-o astfel de lege s-ar deschide calea legală prin care autoritățile locale sau regionale să poată sprijini – inclusiv financiar – organizarea unor festivități în care ar apărea riscul cheltuirii de bani publici în interes personal sau politic;
2. s-ar multiplica manifestările publice de prost gust – acele chermeze cu mici, pastramă, bere sau tulburel cu care nicio localitate nu se mândrește cu-adevărat – și s-ar promova beția.

Aceste suspiciuni – legitime, de ce nu? – trebuia să-și primească, firește, răspuns. Iar textul de față este o încercare de a provoca o conștientiare a ceea ce înseamnă, mai exact, “gastronomia și vinurile”. 

Să fie, oare, doar chermeze și pomeni electorale? Nu, în niciun caz – iar în această orivință se lucrează deja la un “ghid de bune practici” cu exemple concrete și recomandări generale: ceea ce se prefigurează este tocmai pe dos – și anume promovarea diversității produselor și rețetelor cu istorie și adevărat locale, sezonale și sustenabile. 

Gastronomia și vinurile fac parte din “miezul” valorilor unei națiuni

“Suntem ceea ce mâncăm” e o vorbă pe cât de veche pe atât de adevărată – iar afirmația e valabilă mai ales când vorbim de obiceiuri alimentare vechi (unele străvechi), care au fost validate în secole prin permanentizarea lor în viața de zi cu zi a unei națiuni. 

În prezent, ca efect al modernizării societății și al globalizării economice și culturale, aceste obiceiuri tind să se piardă: stilul de viață al omului modern – cu presiunile economice și sociale zilnice, cu mărirea varietății de opțiuni avute la dispoziție, cu lungirea lanțurilor alimentare dintre producător și consumator, cu modelele culturale internaționalizate – tinde să “șteargă” specificul culinar național. Se pierd sau se estompează, astfel, elemente extrem de importante ale identității naționale – ținând atât de identitatea culturală, cât și de cea economică. Dispar sau se diminuează valori reale (chiar dacă unele sunt imateriale, ca rețetele) ce țin de coeziunea socială, de competitivitate și sustenabilitate economică: de la sentimentul apartenenței la comunitate la dispariția de produse propriu-zise. Dispar și valori morale sau de sănătate publică asociate obiceiurilor alimentare specifice unor comunități.

Cum profită societățile avansate de pe urma specificului gastronomic

Într-o Românie depopulată accelerat prin migrație masivă a forței de muncă active, care pleacă spre țări unde atingerea obiectivelor personale sau economice pare (este) mai ușoară, țara noastră suferă o “hemoragie” care afectează cea mai importantă valoare a unei națiuni – națiunea însăși! 

Efectele economice sunt dincolo de puterea noastră actuală de înțelegere și de măsurare. E limpede, însă, că viitorul țării nu va mai arăta așa cum ar fi putut să arate, prin pierderea a aproape un sfert din populația pe care o avea la ieșirea din comunism. Exemplele de politici și proiecte prin care alte țări au depășit astfel de momente de cumpănă ale istoriei lor ne pot fi de ajutor – iar cele ce țin de domeniul alimentar nu sunt deloc de neglijat.

Franța, Italia, Germania, Spania, Grecia – toate aceste țări au avut de înfruntat, de-a lungul ultimelor 8-10 decenii, perioade de criză severă. Pe unele le-au depășit cu ajutor din afară, dar în permanență aceste țări s-au ajutat și singure. Printre produsele cele mai valoroase ale acestor țări se numără, în permanență, cele alimentare și turistice. Există zeci de milioane de consumatori de produse “cu denumire de origine” din aceste țări, și alte zeci de milioane de turiști – însemnând multe miliarde de euro care intră din exterior în economiile acestor țări. Asta a fost posibil deoarece popoarele respective au păstrat, au îmbunătățit și au dat valoare tradițiilor specifice – de la brânzeturi, salamuri, vinuri șamd.

Ce poate însemna o Zi a gastronomiei și vinurilor pentru România

• Dezvoltare pentru zonele defavorizate, “de la țară”.
• Economie locală sustenabilă.
• Motiv de repatriere.
• Atracție turistică.
• Bani și dezvoltare viitoare.
• Mândrie națională justificată și justificabilă.
• Imagine de țară.

Toate acestea pot fi adevăruri ale viitorului nostru, dacă ajungem să conștientizăm, în primul rând, ce valori se ascund sub cuvintele seci “gastronomie națională”, “produse tradiționale”, “soiuri românești” șamd. Și dacă decidem să le punem în valoare – chiar și cu toate riscurile de “fraudare” asociate momentan – prin evenimente naționale, regionale, locale. 

O “zi națională” deschide ochii și deschide calea pentru recuperarea și valorificarea superioară a specificului românesc în toate modurile imaginabile. Ține doar de noi să reușim asta – și tocmai aceste aspecte au constituit subiectele de dezbatere la cea de-a doua ediție a Congresului național de gastornomie și vin.

Cine sprijină gastronomia și vinurile din România

La finalul Congresului – și mai ales în contextul în care dezbaterile parlamentare au scos la iveală suspiciuni sau reticențe privind declararea unei Zile naționale pentru gastronomia și vinurile din România, organizatorii doresc să mulțumească în primul rând pasionaților și profesioniștilor din toată țara care continuă să promoveze valorile culinare autohtone, dar și partenerilor care au făcut posibilă propulsarea acestei tematici în rândul opiniei publice interesate:

Selgros România – retailer de clasă internațională care se adresează “profesioniștilor și pasionaților de bunătățuri”
SERVE Ceptura – prima cramă privată cu capital străin din România de după 1990
Agricola – Creator de poftă, companie românească de prestigiu din domeniul alimentar
Prutul SA – cel mai vechi producător de uleiuri alimentare din țara noastră, companie de top din domeniu cu capital românesc
Microgreens România – companie specializată în creșterea microplantelor comestibile, dintre care unele specifice gastronomiei românești
Eisberg – producător de salate