S-ar putea să știi, dacă stai cu ochii în Instagram și te uiți după mâncare bună și locuri ca lumea de ieșit, dar… tot nu cred că știi tot. Pozele de mâncare prind, de multe ori, mai ceva decât cele de la evenimente de lifestyle sau de sport, vă confirm asta. Unele te fac, efectiv, să salivezi în fața telefonului și eu m-am dus în locurile de unde erau sau chiar am încercat rețete după ele și mulți nu ne abținem să nu postăm când găsim ceva ce merită. Dar nu e treabă ușoară instafood-ul ăsta, trebuie …”cumva” ca să fie foodgasm. Așa că l-am luat la întrebări pe Cristi Dandeș, a.k.a. #foodofbucharest, care a crescut cea mai mare comunitate pe instagram cu content exclusiv de food & drinks de la noi: 21.000 de followers, în medie 700 – 800 de like-uri și chiar peste 1.000 per postare. Cum?

Cum a devenit #foodofbucharest așa de popular într-un timp relativ scurt, aș zice? Ce e în spatele postărilor?
De la început, m-am gândit ca acest cont să fie dezvoltat pe Instagram pentru că era un canal de social media în plină ascensiune. Informația vizuală era cea care prima, iar domeniul food era în plină expansiune, dincolo de rețelele sociale. Inițial, m-am gândit să postez ce prepar/mănânc eu, dar am descoperit apetența oamenilor pentru ce share-uiam cu ei și așa s-a născut o comunitate care s-a dezvoltat și a adunat mulți followers care folosesc hashtag-ul #foodofbucharest. Am și cont de Facebook – Food of Bucharest, dar aici se merge încă în direcția interacțiunii, a informației prin text, nu e așa dezvoltat; plănuiesc să îl cresc odată cu lansarea site-ului. Mereu am fost pasionat de fotografie, sunt la curent cu tot ce înseamnă, mai ales în ceea ce privește camera foto integrată în mobil. Caut să mă perfecționez încontinuu, citesc, testez, pozez și compar pentru a face poze care te îmbie să mergi în locul ăla.
Cum faci selecția?
Nu e ușor pentru că publicul de Instagram e exigent, caută latura artistică la o poză. Când vezi un produs recomandat, vrei ceva ce-ți inspiră un gust bun, dacă nu senzațional. Sunt foarte exigent în ceea ce privește calitatea pozelor personale și a celor din comunitate. În primul rând, țin cont de felul de mâncare, de armonia cromatică și, nu în ultimul rând, de locație. Nu zic că nu postez poze cu sarmale sau ciorbă de văcuță, dar dacă tot nu e ceva glam sau ieșit din comun ca dish, prefer să fie poza perfectă.
Care sunt mai apreciate?
Depinde de afinități. De exemplu, multă lume apreciază deserturile extrem de bine montate sau cu mix armonios de culori; burgerii, clătitele, micul dejun sunt printre “vedetele” contului.
Cum trebuie să arate o poză ca să fie cu adevărat foodgasm?
Nu există reguli, ci gurmanzi pretențioși. Glumesc. Cred că cea mai importantă e armonia din fotografie, felul de mâncare/băutură postat. Contează culorile, platingul, rafinamentul, pofta pe care ți-o transmite poza.
Dă-ne niște exemple de preparate, să zicem, mai “deosebite”, testate de tine
Unele sunt deosebite prin rețetă, gust, altele prin modul de prezentare. Pot spune că, dincolo de fine dining, unde e obligatoriu ca rețeta să fie deosebită, am fost surprins să descopăr rețete extraordinare.
La Caju – pita după o rețetă veche magrebiană și desertul arăbesc malabi cu lapte, smântană, scorțișoară, nucșoară, sirop de rodie și apă de trandafiri.
De ani buni merg la El Torito, local mexican mai puțin vizibil, dar cu o clientelă fidelă, cu preparate după rețete originale, extrem de gustoase. Recent, am descoperit Alitas de polo, aripioare în sos picant, cu sos de brânză și salsa, cu țelină verde – un gust special pentru pasionații de mâncăruri spicy.
Premiata are un pizzaiolo extrem de talentat care face rețete proprii, cu adevărat deosebite; pizza Tarantella e printre preferatele mele, cu sos de roșii, mozzarella, brânza Scamorza, friarielli, cârnați de casă, panceta și ou.
Kebun de la Condimental by Calif, o reinventare a kebab-ului; are o bază la alegere din cartofi rumeniți, humus sau orez, pe care se montează carnea cu sos special, castraveti murați și pătrunjel.

Mănânc cu plăcere la prânz sau cină Pui supreme de Normandie la Haute Pepper – piept de pui cu sparanghel, conopidă și sos marsala.
Nu îmi vin toate în minte, dar pot spune că sunt surprins de noile locații cu rețete competitive, chefi inventivi și sper să ne dezvoltăm în direcția aceasta.

“Voiam să împărtăşesc cu o comunitate în plină dezvoltare experienţe culinare din oraşul în care mănânc cel mai mult şi cel mai des. Iar Bucureştiul în care eu savurez aproape zilnic alt fel de mâncare, altă cafea, alt desert a crescut odată cu mine şi cu acest cont. La început postam doar eu, dar am ajuns să atrag şi să cresc organic o comunitate care câte ori descoperă locuri noi și consideră că merită, împărtăşeşte cu noi această experienţă. Deci nu toate pozele îmi aparţin şi asta face diferenţa: lumea care caută un loc, intră şi vede că alţii au apreciat locaţia, îi conferă un statut ce atrage validare, încredere.”

Locuri preferate și pe care le-ai recomanda ca de neratat în București?
Zen Fusion pentru că sunt mare fan al bucătăriei asiatice și locația e inedită. Caru’ cu bere pentru că impresionează prin arhitectură și, deși nu mi se pare “perfect”, e poate cel mai reprezentativ loc în care poți trimite un turist care vrea să încerce bucătăria românească și să simtă aerul Bucureștiului de altădată. Rue du pain/Frudisiac pentru că de, când au deschis, nu au scăzut calitatea produselor, lucru prea rar, din păcate, în locațiile din București. Caju – conceptul de casual dining al lui Joseph Hadad.
Și noi care ți-au atras atenția?
Cel mai nou – Aperto din București Mall care, după cum sugerează numele, e bazat pe conceptul unor mini bucătării deschise, fiecare specializată pe un anumit produs: carne, pește, pizza etc. Cine comandă vede cum i se prepară mâncarea, cum arată. Pentru pasionații de fast food, Condimental by Calif are rețete inedite. Pentru fructe de mare, Dancing Lobster. Mi-a placut și Nor, restaurantul la înălțime din zona Promenada.

Unde ai duce un turist pentru mâncare românească?
Cred că suntem în plin proces educațional în ceea ce privește mâncarea de calitate și, din păcate, am ales să începem cu bucătăria internațională și ne focusam mai puțin pe cea românească. Cred că momentan e o problemă și în identificarea produselor tradiționale. Nu aș putea nominaliza un loc de recomandat 100%. Probabil că în cazul unui turist, aș alege Caru’ cu bere din motivele de mai sus, Hanu’ Berarilor sau Mahala.
Cina cu iubita: roof top, fine dining sau retras, pe terasă?
În funcție de situație: first date sau going steady. Rooftop: Linea/Closer to the moon. Fine dining: Joseph. Terasă: cred că oricine mă urmărește a realizat că sunt fan Club Control. Nor: fine dining with a view. Sunt mereu interesat să încerc locuri noi și e mai interesant să le descoperi în doi.
Cei mai buni burgeri?
Evit termenii “cel mai bun”, dar când am poftă, merg la Switch.eat, Modelier, Black by Don Café. Incluzând street food-ul, sandwich-ul cu pulled pork de la Meat Busters trebuie neapărat încercat.

Grădini/terase frumoase?
Terasa Control, Expirat, Grădina Floreasca, Simbio, Arome
Prânzuri bune?
Haute Pepper m-a surprins plăcut prin design, diversitate și calitatea preparatelor – de care am mai auzit, dar reinterpretate în manieră proprie, cu gust deosebit și prezentare pe măsură. Pentru prânzuri rapide, de obicei, mă opresc la Buoni e Bravi și Ciorbărie.
Wine bar-uri și restaurante cu liste bune de vinuri
Tasting Room by Ethic Wine, Premiata, Corks Cozy Bar, Milenkoteque
Locuri mișto în țară?
Constanța: Crazy, Le Premier, New Pizzico; Timișoara: Locanda del corso, Musiu, Jack’s Bistro; Cluj: Baraka, Zama, Bujole, Via.

Cum ar arăta restaurantul tău dacă ai avea unul?
Ca design, prefer stilul minimalist, open kitchen, nuanțe de gri, alb, negru, culoarea să fie dată doar de felurile de mâncare atent alese, nu foarte variate. Aș prefera să promovez ceva foarte bun, câteva feluri pe care lumea le-ar încerca doar la mine,  signature, făcut cu multă pasiune și bun gust, pentru că eu sunt un gurmand care se bucură să descopere gusturi perfecte în orice loc. În primul rând, aș alege influențe din bucătăria asiatică pentru că sunt mare fan, apoi m-aș întoarce la cea mai iubită bucătărie europeană – italiană, încercând să scot în evidență ce are mai bun. Am călătorit mult în Italia și am idei care cred că s-ar potrivi cu cultura culinară actuală a românilor. Cu siguranță, din ce am mâncat, savurat, pozat va ieși ceva bun dacă m-aș decide să fac acest business.
Nu mereu sunt toate bune si frumoase. Experiențe neplăcute?
Au fost câteva. Cea mai recentă a fost într-un loc în care obișnuiam să merg cu plăcere, Nobori, Cluj; o dată, deși am ajuns cu 2 ore înainte de închidere și erau și alți clienți, am vrut să comandăm și ni s-a spus că nu mai pregătesc nimic, dacă vrem, ne dau ce a rămas. Pe pagina lor de Facebook curg recenzii de notele 1 și 2, însă nu pare să-i afecteze. Multe lucruri pot fi trecute cu vederea sau înțelese, însă genul acesta de atitudine față de clienți mi se pare inacceptabilă.
Care crezi că sunt cele mai mari probleme în restaurante?
În orice loc din lume ai merge sunt lucruri de apreciat și de blamat, nu stăm nici mai bine, nici mai prost. Din ce am descoperit, discutând cu patronii, cea mai mare problemă e personalul. Fie îl iei, îl educi și pleacă, fie descoperi oameni ce nu pot fi educați niciodată și migrează din loc în loc, încurcând pe toată lumea. Servirea este, după gustul mâncării și aspect, importantă. Există localuri în care servirea e impecabilă, dar dai prea mult pe un produs, cum spune românul: “dai cât nu face”. Avem o problemă și cu prezentarea produselor: degeaba au gust senzațional dacă sunt prezentate inestetic. Aș aprecia ca personalul să aibă cunoștințe mai aprofundate în ceea ce privește recomandarea băuturilor. Nu zic ca fiecare local să aibă somelier, dar cine te servește să știe ce să recomande în funcție de meniul ales. Mi-ar plăcea ca în restaurantele cu ștaif să întâlnesc oameni ceva mai pregătiți, care să te facă să revii cu plăcere.