Un inginer la curtea regelui Merlot

Mihail “Misa” Rotenberg ar fi putut sã fie de multã vreme pus la loc de cinste prin emisiunile gen “Zece pentru România”. Nu de alta, dar fata telecomunicatiilor de astãzi si performantele Internetului au destul de mult de-a face cu munca sa de inginer. Practic se poate spune cã Ethernet-ul este fãcut “cu mâna lui”. Sã mentionãm cã a avut un rol major în inventarea si implementarea primului switch Ethernet, cã este membru fondator al standardului 802.11 (WiFi), cã a sprijinit comitetul de standardizare pentru 802.16 (WiMax) si cã, practic, este inventat orul buclei locale radio IP. Motive suficiente sã fie la fel de mentionat prin manuale ca Petrache Poenaru sau Henri Coandã. (Radu Rizea)

Si totusi, numele lui Misa Rotenberg abia începe sã fie rostit cu o oarece frecventã, cu respect, admiratie si nedisimulatã plãcere. Motivul este simplu: au început sã ajungã la consumatori cele câteva mii de sticle de Merlot pe care l-a tot pritocit, tratat, netezit, rotunjit si îmbogãtit în ultimii ani. Dupã cum singur recunoaste, “mã bucur de mai multã notorietate acum, de când fac vin, decât am avut ca inginer. Pe de altã parte, aportul meu social din high-tech a fost recompensat în bani, pe când aportul meu social de aici va aduce altfel de câstiguri: zâmbetul care lumineazã un om, atunci când deschide o sticlã de-a mea si îi place ce gãseste înãuntru. Atunci, si mie îmi zâmbeste cineva din cer”.

Noua preocupare a lui Misa Rotenberg înseamnã si 90% din timpul lui “productiv”, marcând practic o retragere din lumea high-tech, unde rãmâne “ca antrenor, nu ca jucãtor”. Un gest pe care putini l-ar face, însã noul podgorean este hotãrât: “E prima afacere pe care am botezat-o cu numele meu. Atât de dedicat sunt vinului”.

S-o spune cã regele vinurilor este Cabernetul, însã nici un Merlot de Ceptura nu e cu nimic mai prejos în stirpele regale, mai ales dacã-i fãcut cu suflet, fãrã grabã si cu ceva interventie divinã (ultimii ani au fost ireprosabili meteorologic). Dacã mai adãugãm si un branding semnat George Moisescu si finisajele vinului, marca Liviu Grigoricã, deja se poate vorbi despre certitudini.

La Rotenberg, cel mai proaspãt jucãtor pe piata vinurilor de lux, se lucreazã totul la nivel micro, butoi cu butoi, strugure cu strugure. Încã se experimenteazã cu mixuri de drojdii, în cãutarea retetelor perfecte. Fiecare butoi e unic, cu diferentele microscopice date de microoxidare, de pozitia butoiului în cuptorul în care a stat cinci ore la copt, la foc mic (în loc de 30 de minute de prãjit la foc iute).

Deasupra tuturor acestor amãnunte stã crama în sine, ruptã parcã dintr-un letopiset dinspre sfârsitul Evului Mediu: douã beciuri suprapuse, astfel încât totul sã fie fãcut gravitational, fãrã tehnologie, totul e pur, traditional, fãrã nici o urmã de inox, de industrializare sau de robotizare. “Sunt un om al capului si al mâinilor”, spune Rotenberg, legând brusc (si plauzibil) ingineria high-tech de vinificare.

Pentru cei care-si beau vinul în restaurante, va exista linia “Rotenberg”. Pentru cei care si-l iau acasã din magazine, se va gãsi (cu parcimonie) linia Menestrel. Sunt doar câteva mii de sticle, deocamdatã, dintr-un vin care promite sã se ia la trântã cu orice vin european.

La rubrica de recomandãri din numãrul trecut, ati putut citi câteva rânduri despre acest Merlot de poveste – de departe insuficiente, fatã de cât de multe spune licoarea.

În acest numãr ati aflat câte ceva despre omul care a fãcut posibilã aceastã poveste. Si, în mãsura în care existã certitudini, si vinul si omul îsi vor mai gãsi cu prisosintã loc în aceste pagini, mãcar pentru cã rar se gãsesc oameni si vinuri care sã aibã atâtea de spus.