Un pahar de vin pentru Lucian Bute si o picatura pe podea pentru bunul simt

Cand eram pusti, adolescent furios trezit brusc la realitate ca Neo intr-o cuva din orasul masinilor, credeam ca si Romania este tot adolescenta, ca si mine. Trecand peste amuzanta naivitate, trebuie sa recunoasteti ca nu greseam prea mult. Erau anii ’90, frenetici, hormonali si absurzi. Ne imaginam decorurile din Kafka, ca pe un film noir, alb negru sau cu filtru cenusiu, decolorat, cu multe umbre. Acea Romanie nu era asa. Avea ochii de culoarea blugilor turcesti, bijuterii stralucitoare din bi