2016 a marcat o nouă creștere – numerică, dar și calitativă – a evenimentelor legate de vin, iar echipele nou intrate în joc nu au făcut, firește, excepție. Gama “Caii de la Letea” (Ediție Limitată, dar și cea normală) constituie pivotul unei demonstrații de forță prin care noul management de la Via Viticola Sarica Niculițel a ales să promoveze valorile zonei, în cadrul unei serii de degustări “așezate”, în care fiecare vin e dezbătut și discutat în amănunțime.
Prezentatorul degustării, Ștefan Teris, din partea agenției de somelieri Winetaste Sergiu Nedelea și cunoscut pasionaților de vin mai demult, în calitatea lui de redactor șef al revistelor de specialitate Wine Industry si apoi Wine Art (închise ambele acum, din păcate), a punctat câteva repere importante în legătură cu Sarica Niculițel. În primul rând, detaliile despre terroir care sunt de natură să diferențieze această podgorie ar fi solul, bogat în elemente vulcanice pe un substrat de rocă bazaltică, și clima însorită și cu vânturi permanente, care usucă orice exces de apă. În al doilea rând, există aici o veche tradiție de excelență, întreruptă parțial pe vremea comunismului, dar a cărei reînnodare este obiectivul actualilor acționari. La Sarica a existat cea mai veche podgorie din România, înființată încă înainte de venirea grecilor în Dobrogea, iar la 1350 episcopul Iachint de Vicina (devenit primul mitropolit al Țării Românești) aici își avea viile. Podgoria a devenit, astfel, una dintre sursele celor mai bune vinuri destinate elitei bisericești, consacrându-se în cursul secolelor următoare drept izvor de excelență care capătă reconfirmarea ulterior, către sfârșitul secolului al XIX-lea, prin trecerea în componența Domeniului Coroanei. Chiar și comuniștii au sesizat importanța zonei, astfel că, după naționalizarea din 1948, au ras de pe fața pământului două sate, pentru a replanta vie. Anii ’90 au adus cu ei restituirea proprietăților din zonă, fărâmițarea plantațiilor și dispariția a mii de hectare de viță de vie.
Via Viticola Sarica Niculițel, cea care și-a făcut debutul pe scena de primăvară a Good Wine, marșează în continuare pe valențele unui brand de distracție ca Aligole!, prin “Aligole Party Mix”, dar s-a axat și pe rezultatele obținute la IWCB pentru a-și promova gamele superioare – în degustări menite să demonstreze că acele 10 vinuri cu punctaje de Aur și Argint la IWCB nu sunt singulare și merită să figureze pe lista scurtă de priorități a oricărui iubitor de vinuri românești. Și – ne-au asigurat cei de la Sarica la cea mai recentă astfel de degustare – surprizele nu se vor opri aici: proiecte de promovare gastronomică sunt în curs.
Azi, după cum spune Teriș, Via Viticola Sarica Niculițel exploatează 383 de hectare proprii și are contracte cu producători de struguri de pe încă 400 de hectare, ceea ce-i oferă potențialul productiv de a deveni unul dintre jucătorii importanți de pe piața autohtonă și nu numai. Investițiile făcute în anii anteriori (și cele care sunt în curs) s-au axat pe replantare și retehnologizare, astfel încât cultivarea și prelucrarea strugurilor să se poată face în condiții moderne de siguranță alimentară și calitate. “Modern” este, după cum spune Teriș, cuvântul de ordine al momentului, la Sarica: accentul este pus pe oferirea unor vinuri produse în stilul apreciat actualmente pe piața internțaională și adresate consumatorului modern. Este și motivul pentru care atât cele albe, cât și cele roșii, sunt realizate fără un aport de lemn care să acopere caracterul nativ al strugurilor, chiar dacă zona ar permite-o. A făcut și demonstrația acestui stil în cele cinci vinuri propuse spre degustare.
Aligote “Sarica”, 2015, sec, medaliat cu Argint la IWCB
Soi care de obicei dă producție medie și o corpolență la fel, a devenit “marcă de tradiție” a zonei viticole Sarica după ce a fost adus în regiune la 1912 din Franța de către Constantin Mimi, devenit după Unirea de la 1918 primul Guvernator al Băncii Naționale a României Mari. Vinul degustat surprinde plăcut prin aromele citric-ierboase și gustul puternic, citric și mineral (mai degrabă de cremene decât de pâmânt, cum sună descrierea tradițională), pe un corp mediu și cu un postgust moderat de lung, amărui-tonic. Am remarcat aromele gustative discrete, dar plăcute, de mere verzi și piersică în pârg.
Chardonnay “Caii de la Letea”, Ediție Limitată 2015, sec, medaliat cu Argint la IWCB 2016
Un vin gândit în stilul modern urmărit azi la Sarica: nas proaspăt, amintind de banană si măr galben. Gustativ descoperi un corp mediu și reîntâlnești același suport acid-mineral-cremenos de la Aligote, peste care se reliefează un vin caracterizat prin prospețime (inclusiv o interesantă nuanță de coajă de pepene roșu) si final mediu, tonic. Un Chardonnay modern dar deloc greoi, cu bune valențe gastronomice.
Rose “Caii de la Letea” 2015, din Pinot Noir, medaliat cu Argint la IWCB 2016
Culoarea rose-somon, cu ușoare tente portocalii, e o indicație bună că amatorii acestui gen de vin trebuie să-l consume până la sfârșitul acestei veri. Nasul este fructat iar gustativ e caracterizat mai degrabă de o bună concentrație a fructului decât de aciditatea răcoritoare a rose-urilor proaspete. Cu toate astea, aciditatea este cea care persistă în postgust, chiar și pe buze. De băut foarte rece și alături de mâncare.
Cabernet Sauvignon “Sarica” 2015
Acest vin tânăr a stârnit discuții vii între degustători – de bine! Un roșu granat cu bordură violacee și cu un nas intens acid, fructat, peste care apare o ușoară tentă, plăcută, de “afumat”. Gustativ amintește mai întâi de vișinele bine coapte, corpolența este medie, cu taninuri foarte bine catifelate si o aciditate suculentă, agreabilă. Un vin foarte promițător în zona lui de preț (23-26 lei preț de wine shop). Un posibil best-buy ușor de băut, satisfăcător, potrivit și în serile de vară dacă e răcit la 14-16 grade Celsius și aerat.
Cabernet Sauvignon “Caii de la Letea” Ediție Limitată, 2013
Fratele mai mare al vinului degustat anterior (Cabernet Sauvignon “Sarica” 2015) – și mai ales că a venit imediat după acela – a fost un nou semnal bun despre capacitatea zonei de a genera vinuri roșii interesante. La cei trei ani după recoltă, vinul – încă tânăr – dovedește o foarte bună concentrație de fruct (inspirată decizia de a nu-l “sufoca” în lemn, cum din păcate prea adesea se întâmplă!), însoțită de aciditate corectă, taninuri puternice și bine rotunjite și o complexitate gustativă care are toate șansele să evolueze în sticlă, câțiva ani de-acum înainte. Foarte bun de băut și acum, cu siguranță va fi mai bun după ce stă la învechit. Un Cabernet modern dar care nu deraiază, banal, spre zona gemoasă, ci se fixează în sfera eleganței.
Alte articole despre Via Viticola Sarica Niculițel puteți găsi mai jos: