În ultimii ani am început și noi să conștientizăm cât de important este să scurtăm lanțul alimentar și să eliminăm intermediarii. Doar că socoteala de acasă nu se pupă cu cea din târg și, de cele mai multe ori, producătorul de la care dorim să cumpărăm nu are cum să se ocupe și de producție/transport/livrare/comerț și promovare. Și e și normal. 

Eficiență, etică, localizare, fiscalizare

Un artizan al brânzei ar trebui să se concentreze pe calitatea laptelui, să experimenteze rețete noi, să aleagă cele mai bune pășuni și să eficientizeze procesul de fabricare, nu să stea la tonetă în piață în așteptarea mușteriilor. Iar dacă lângă taraba lui e vecinul său din sat care încearcă să facă un ban de pe urma tomatelor și ardeilor iuți crescuți în grădină, calculele stau și mai prost. Pierd amândoi timp, plătesc taxe pe două tarabe, uzează două mașini, consumă de două ori mai mult combustibil etc.

Food-hub-urile rezolvă această situație: pun laolaltă producători aleși pe criterii stricte (ce țin de fiscalizare și etică, dar și de localizare – aleși pe o rază de maxim 100km de punctul central) și le comercializează produsele. 

Sunt un fel de băcănii cu specific local, în sistem cooperatist, și fiecare producător are de câștigat. 

Patru exemple utile

Vă recomandăm patru astfel de food-huburi – un proiect inițiat în urmă cu trei ani de Romanian American-Foundation (RAF) – care au performat, în fiecare an, din ce în ce mai bine: 

https://nodverde.ro/ – Cluj
https://www.nordnatural.ro/ – Bucovina
https://www.roadesimerinde.ro/ – Iași
https://helyenvalo.ro/ro/ – Odorheiu Secuiesc

Redactor: Tamara Timofti

Chiar zilele trecute și-au lansat și un clip de promovare pe care vi-l prezentăm mai jos