Mi-a amintit de un arcaș încordat la maximum în timpul tragerii acest vin dulce! A lipsit doar o coloană sonoră care să facă din degustarea lui o secvență cinematografică de suspans (dar puteți încerca să-i asortați voi una acasă, după gust). În afară de sunet, toate celelalte elemente erau acolo: brațul încordat care tremură de efortul trăgătorului, coarda întinsă care vibrează și abia așteaptă să-și elibereze încărcătura, lemnul care se opune îndoirii până aproape de punctul în care stă să se rupă, ochiul clipind, care face eforturi să se concentreze pe țintă, respirația ținută în piept înainte de lansarea săgeții, broboana de sudoare de pe frunte. „Regizorul”, adică enologul Liviu Grigorică, a avut multă răbdare și atenție la Crama Oprișor – ca să nu vorbesc de viziune – ca să închege această producție „de festival”. Tradusă în termenii degustării de vin, scena în care protagonist este Chardonnay 2012 Ezoterik Primo are o energie tulburătoare și palpabilă:
– culoare vie, galben-verzuie, strălucitoare, sănătoasă;
– arome complexe (fructe confiate, fagure, flori albe, condimente iuți), în care lemnul de stejar este prezent ca o aluzie de vanilie, ca suport, în mod cu adevărat nobil și deloc excesiv;
– gust plin, în care zaharurile remanente – completate de senzații de citrice coapte, dulceață de gutui, flori de salcâm – sunt foarte bine susținute de o aciditate solidă și de o textură catifelată dar vibrantă, cu nuanțe vegetale de plante aromatice (mentă, salvie);
– final glorios și răcoros, departe de “încleirea” gurii întâlnită la vinurile dulci de linie.

Ezoterik Primo, o valoare pe care timpul așteaptă s-o măsoare

Cred că e un vin memorabil, căruia doar putregaiul nobil i-a lipsit ca să-i facă direct un loc în istoria românească de profil, la rang cu „mondialele” Sauternes-uri. Așa, ajunge în topul românesc căruia timpul așteaptă, răbdător, să-i măsoare destinul. Liviu Grigorică i-a dat zeci de ani în față, poate chiar un secol. Eu n-am asemenea timp la dispoziție, drept pentru care, dacă-mi dă Dumnezeu zile, l-aș încerca peste un deceniu. Spuneam că a fost nevoie de răbdare, atenție și viziune ca să se nască acest vin: gândiți-vă că e o combinație la intersecția coordonatelor 12,5% vol alc, 180 grame zaharuri reziduale, 7 (șapte) ani în baric de stejar. Există doar 876 sticle de 0,5 litri disponibile, în cutii-obiect. Sunt curios cum îi vor pune cei de la Oprișor frână vânzării și mi-e teamă că nici cumpărătorii nu se vor putea abține să-și satisfacă acum curiozitatea, fără să-i mai dea timpul necesar evoluției. Partea bună e că – vorba românului – peste vreo zece ani e bun și-acum!

O poveste este și anul nașterii acestui Ezoterik Primo: vară toridă, care a dus la stafidirea strugurilor, și un randament ridicol de mic la hectar. Aștept cu mare interes un sequel, dacă tot l-am găsit “cinematografic”. Mi-aș lua bilet chiar de-acum, fără să mai aștept vreo altă recomandare în afară de această primă degustare de la lansare.

În ceea ce privește conceptul Ezoterik Primo, „in the day we die / in the night we fly”

…aleg să admir culorile tari și vesele în care artistul Ciprian Paleologu a “îmbrăcat” acest vin, forma sticlei și cutia din lemn care face ca întregul pachet să fie o alegere de cadou care-l onorează deopotrivă pe cel care-l face și pe cel care-l primește.

Dacă tot pomeneam de „energiile” acestui vin, atunci e bine să știți că dincolo de cele sesizabile prin simțuri, el a fost învestit de casa care i-a dat naștere și cu altele, ezoterice. Paleologu explică de ce vinul a fost lansat fix de echinocțiul de primăvară, când ziua e egală cu noaptea, în perfect echilibru: „… este despre trăirile profunde și complexe ale vieții (…). Cutia de EZOTERIK este protectoarea unui cod format din trei elemente de reflecție, trei cercuri magice desenate, unde individul se oglindește în timpul vieții. Ele sunt gardienii vinului din interiorul sticlei. Motto-ul EZOTERIK este: „in the day we die / in the night we fly” Cunoașterea este opusă față de ceea ce ai fost învățat până acum: Ziua-Lumină este gazda morții noastre progresive/cotidiene, iar Noaptea-Întunericul tărâmul zborului, visării și libertății (…). În funcție de perioada lumină-întuneric, una dintre jumătăți devine dominantă. Echilibrul va fi dificil de atins, pentru că cele două părți din noi, pasărea și scheletul, sunt inseparabil unite.”

Nu mă prea pricep eu la așa ceva, așa că n-aș risca să interpretez alegoria. Drept pentru care că vă îndemn să vă faceți, fiecare, propria impresie, vizionând filmulețul de mai jos. A fost pregătit pentru o lansare mai spectaculoasă – și, cu siguranță, non-pandemică – decât s-a putut în martie 2021, “pe distanțare și pe izolare”. Dar, și cu lansarea asta discretă (sau tocmai din cauza ei), vinul poate rămâne un aide-memoire pentru anii “ce va să vină”. Merită și efortul și atenția pasionaților de vinuri și vremuri, după părerea mea! Aa, încă ceva important: cuvântul „Primo” din numele acestui ezoteric anunță, de fapt, că acesta este primul dintr-o serie, un inițiator. Toate, vor fi lansate în asociere cu momente speciale (naturale, istorice, sociale).