O DEZBATERE RARĂ CU BĂBEASCĂ NEAGRĂ – scurt studiu de caz, comparativ

Cu credința că succesul are la bază și o atentă planificare, am propus publicului și profesioniștilor o primă dezbatere-concurs DE IDEI, un dialog dintr-o serie mai vastă, sub egida campaniei „Anul de Fetească / E curată, românească”. Joi, 14 martie 2024, la wine barul Corks, am abordat subiectul punctual al soiului Băbească neagră / Rară neagră, cum este el cunoscut în România și, respectiv, în Republica Moldova. Întreaga campanie „Anul de Fetească” are ca scop clarificarea și promovarea setului de “valori românești” reprezentat de soiurile autohtone, iar dezbaterile – de fapt niște studii de caz – au ca obiectiv găsirea de idei care pot contribui la apariția unor noi linii de vinuri identitare, diferențiatoare față de restul lumii, și la schițarea unui viitor “brand de țară vinicolă”. Au contribuit la această primă întâlnire mai multe crame din România și Republica Moldova care au trimis vinuri exemplificatoare și reprezentanți, iar câteva nume de prestigiu din domeniu au avut intervenții valoroase: Prof Ioan Nămoloșanu, de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară București, Dr Ing Dana Pop, specialist în chimie alimentară, enologul Liviu Grigorică, somelierul Marian Timofti, producătorul de Băbească neagră BIO Roberto Pieroni, de la Crama Delta Dunării (La Sapata). Discuția a fost una animată permanent de intervenții din partea publicului, care s-a prezentat (în premieră pentru un eveniment de acest gen în București, aș zice) înainte de ora programată pentru începerea dezbaterii.

Publicitate
Excursii

Ce întrebări avem legate de toate soiurile autohtone?

La prima întâlnire, intitulată „O dezbatere Rară cu Băbească neagră”, am încercat să răspundem la următoarele întrebări – pe care le punem și în referință și cu toate celelalte soiuri „indigene”:

– cât sunt ele de valoroase, tehnologic, în a da naștere unor vinuri remarcabile de sine stătătoare sau în cupaje;
– cât sunt de răspândite în cultură și de întâlnite în comerț;
– cât sunt de (re)cunoscute de către producătorii înșiși și de către concetățenii noștri;
– ce șanse au să fie (re)cunoscute și pe plan extern?

Publicitate
IPPU

Am abordat prima dată soiul Băbească neagră (și sinonimele, căci sunt peste 100, în funcție de epoca istorică și de locurile unde a fost cultivat). Am început cu el pentru că este un soi pe care îl regăsim din belșug din Republica Moldova (care îl menționează pe primul loc în rândul celor “autohtone”, l-a gravat deja cu succes în panoplia de valori enologice proprie sub sinonimul “Rară neagră” și-l promovează sub acest nume către piață), dar din care găsim mai puține exemplare provenind din România.

* În contextul Prowein 2024 – unde asociația producătorilor din Republica Moldova a anunțat un masterclass cu “soiuri indigene” de peste Prut care a inclus Feteasca regală, o creație transilvăneană cu o istorie abia puțin mai lungă de un secol (documentată astfel și fără vreo legătură de origine sau de tradiție cu teritoriile țării vecine) – simt nevoia unei precizări suplimentare: NU am inițiat această analiză despre Băbească neagră cu scopul de a stârni vreun scandal sau de a da dreptate producătorilor români ori celor moldoveni, ci pur și simplu pentru a încerca un studiu de caz cât mai obiectiv despre ideile, conceptele și strategiile care stau în spatele celor două tipologii de produse. De altfel, dezbaterea fusese programată și anunțată înainte de Prowein 2024.

Google despre Băbească și Rara neagră: referințe online de 7 ori mai multe pentru Rară, suprafețe cultivate de 25 de ori mai mari pentru Băbească

Cantitativ, la momentul pregătirii acestui material, o căutare pe Google după termenii “vin Băbească neagră preț” (fără diacritice) genera 18.200 de rezultate, în timp ce căutarea după “vin Rară neagră preț” oferea 152.000. Despre importanța referințelor în motoarele de căutare și a modului de afișare în primele pagini în care aceste motoare pot ridica sau coborî un produs, probabil găsiți specialiști mult mai competenți decât mine – de-ajuns să spun că acestea sunt foarte importante în contextul digitalizării tot mai accentuate a vieților noastre.

Cifrele de mai sus, dar și cele pe care le veți citi în continuare, par contraintuitive dacă avem în vedere suprafețele plantate în fiecare dintre țări cu acest soi: peste 2.520 hectare în România, 102 hectare în Republica Moldova în anul 2019 (suprafață între timp crescută la peste 200 ha, potrivit unui participant la dezbatere, dar și altor surse). Potrivit WinesOfRomania.com (site privat comercial care citează ca sursă oficială Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole ONVPV la data de 23 mai 2023), în România există puțin peste 2.520 de hectare plantate cu Băbească neagră. Potrivit WineOfMoldova.com (site-ul oficial al Asociației producătorilor de vin din Republica Moldova) suprafața ocupată în Republica Moldova cu Rară neagră (înregistrată în RVV, 30.12.2019) era de 102 hectare. Potrivit aceleiași surse moldovenești, soiul se cultivă în România, Republica Moldova, Ucraina și Statele Unite.

Băbească neagră = 13 etichete (dintre care 2 “rarități de vinotecă”); Rară neagră = >32 (doar monocepage, la care se adaugă numeroase blenduri)

Când vine vorba de produse concrete, același Google oferă în total 13 etichete românești de Băbească neagră: 2 exemplare de vinuri vechi – Banul Mărăcine 1987 și Murfatlar 2001; 8 exemplare monocepage de recoltă curentă – La Săpata de la producătorul de nișă Crama Delta Dunării, Domeniile Panciu Podgoria Domnească și Panciu Riserva de la Domeniile Panciu, Tata și Fiul Ediție limitată, Folklore și Legend of Dracula (ambele produse de Apcovin Vrancea, cel de-al doilea sub marca proprie a unui retailer), Monșer și Hereditas de la Cramele Odobești, Danubia 2850 și Beauty on the Wing de la Dropia Wines (probabil foarte nou lansate, căutările online nu afișează prețuri, și nici site-ul cramei) și Bob de Lună de la Enocrama. Separat, mai există foarte puține cupaje care au în componență Băbeasca neagră, de numărat pe degetele de la o mână.

Din Republica Moldova m-am oprit (voluntar) cu căutarea la 32 vinuri produse exclusiv din Rară neagră (ca unic soi menționat pe etichetă), adică de peste două ori mai multe decât cele din România: I’M WINERY, Crama Mircești și Beciul Popii de la Crama Mircești, Reserva și Autograf de la Gitana Winery, Domeniile Pripa, Individo Ediție limitată, Winemaker’s Selection, Ediție Limitată rose, Cameo rose și Totem de la Château Vartely, Aurore de la F’autor, Sapiens, Academia Purcari, 1827 și Nocturne de la Purcari, Crama Novak, Timbrus Oak Aged de la Purcari Estate, Rose Ediție limitată, Tramonto și Orașul subteran de la Cricova, Optimist de la Basavin, Sol negru și Selected de la Asconi, Equinox de la crama cu același nume, Symbioz de la Crama Unicorn, Roz de la Vinum Estate, Divus de la crama cu același nume, Petit by Château Cristi, Rose de la Domeniile Davidescu și încă unul de la Castel Mimi (care mai are în portofoliu și un vin roșu din acest soi, amuzant intitulat “Mâini în șold”). În plus, numeroase asamblaje au ca prim soi trecut pe etichetă Rara neagră și altele care îl conțin în proporții mai mici.

Ce spun producătorii despre caracteristicile vinurilor din Rară neagră și Băbească neagră

După cum rezultă din notele de prezentare postate online, cramele din Republica Moldova (Purcari, Gitana, Vartely, Mimi, Asconi) își caracterizează organoleptic vinurile din Rară neagră cu termeni cheie precum: “culoare relativ pală” sau “rubinie apetisantă”; arome de prune uscate, căpșune, fructe roșii de pădure (coacăze roșii, mure săbatice), rodie, vișine – cu influențe lactice de la conversia malolactică și cu note de vanilie și ciocolată, în urma contactului cu lemnul; corpolența e descrisă de obicei ca “lejeră”, taninurile sunt “catifelate”.

Doi producători români de Băbească mi-au caracterizat Băbeasca neagră și au trimis vinuri – Radu Costel Apostol, de la crama Tata și Fiul, și George Neacșu, de la Dropia Wines. Le mulțumesc și pe această cale.

Radu Costel Apostol: “La noi, la Nicorești, este o vie bătrână cred că de vreo 40-45 ani. Nu are o densitate foarte bună la hectar, drept pentru care produc cam 5 tone / ha, exceptând ultimii doi ani, când au fost probleme cu seceta, căldura excesivă, radiații solare, deshidratare. E un soi roșu cu vigoare medie a plantei, cu productivități și de 12-15 tone / ha în anii ploioși – dar atunci nu mai obții un alcool ridicat, nu acumulează zaharuri și nu extrage culoare, ar merge pentru rose-uri ușoare. Dacă se normează la tăierile în negru, atunci poți obține culoare, taninuri, alcool. Din păcate, zona Nicorești a îmbătrânit cu totul – atât viile cât și oamenii. S-au defrișat foarte multe plantații, și în locul lor e teren arabil (porumb, grâu, floarea-soarelui, rapiță). Se defrișează pentru că strugurii nu au preț bun, munca manuală e tot mai scumpă, lipsesc oamenii. Am în plan să iau corzi din viță bătrână, altoită pe portaltoi rezistent la secetă și să plantez mai multă la anul, să-mi extind plantația la Nicorești. Vinul rezultat (vorbesc din perspectiva mea) e un vin destul de ușor, cu note vegetale, de fructe roșii proaspete, cu taninuri delicate – niciodată nu va fi favorizat într-o degustare în orb alături de Cabernet Sauvignon, Shiraz, chiar și Fetească neagră. Se pretează și la învechit 3-5 ani, cu puțin baric – lemnul îl ajută la structură. Contează foarte mult: producția la hectar, normarea pe butuc, macerația, aerarea, lemnul și… informarea consumatorului, ca să nu aștepte caracteristici de tip Cabernet, Shiraz etc, ci mai degrabă Pinot Noir”. 

Din punctul de vedere al lui Costel Apostol, probabil cupajarea cu Saperavi sau cu unul dintre primele două soiuri enumerate mai sus ar putea fi secretul unei Băbești negre similare cu Rara neagră comercializată actualmente.

La rândul său, George Neacșu de la Dropia Wines mi-a confirmat că starea plantațiilor de Băbească nu este optimă, viile prezentând numeroase goluri (plante moarte). Și el caracterizează vinurile obținute din acest soi drept lejere, fructate, care beneficiază după contactul cu lemnul de stejar. Și el menționează cupajarea cu soiuri mai viguroase, precum Cabernet Sauvignon, Shiraz ori Merlot drept secret pentru obținerea unor vinuri mai intens colorate, mai structurate, mai corpolente și catifelate. 

Ce spun prețurile de pe piața românească despre vinurile Rară neagră / Băbească neagră

O cercetare asupra poziționării de preț arată că prețul mediu al vinurilor moldovenești din Rară neagră este aproape dublu față de cel al Băbeștilor negre românești: 84 lei, față de 50 lei. 

Pe eMag găsim Rară neagră la un preț mediu de 84 lei / sticlă : Rose Cricova Ediție limitată – 53 lei; Rose Domeniile Davidescu – 37 lei; Purcari 1827 – 52 lei; Purcari Nocturne – 55 lei; Purcari Sapiens – 55 lei; Purcari Academia – 213 lei (se vinde și în 12 rate – sic); Sol Negru Asconi – 65 lei; Gitana Reserva – 65 lei; Fautor Aurore – 93 lei; Vartely Individo – 57 lei; Vartely Totem – 44 lei; Vartely Ediție limitată rose – 44 lei; Vartely Winemaker’s Selection – 170 lei; Castel Mimi Mâini în șold – 73 lei; Beciul Popii – 100 lei; Mircești – 90 lei; Domeniile Pripa – 200 lei (se vinde și în 12 rate), Château Cristi – 20 lei; Novak – 63 lei; Timbrus – 161 lei; Vinum Estate – 66 lei; Mircești – 72 lei; I’M WINERY – 80 lei… (nu le-am mai enumerat pe toate, procedurile de optimizare a căutărilor online ale magazinelor, ca și modalitățile de indexare în Google care propulsează în prim plan produsele cu marketing online mai puternic, fac greoaie găsirea celorlalte, care sunt „îngropate” în pagini de relevanță secundară).

Tot pe același site de retail, ca și pe altele, Băbeștile negre înregistrează un preț mediu de 50 lei / sticlă (dacă nu socotim și vinotecile, care sunt totuși niște rarități cu circulație limitată): La Săpata – 50 lei; Panciu Riserva – 28 lei; Panciu Podgorie Domnească – 47 lei; Tata și Fiul Ediție limitată – 45 lei; Folklore – 42 lei; Legend of Dracula – 42 lei; Vinotecă Nicorești 1983 – 190 lei; Enocrama Bob de Lună – 55 lei; Murfatlar Vinotecă 2001 – 135 lei; Hereditas – 60 lei; Monșer – 80 lei.

Concluzii (personale) de etapă despre conceptele Rară neagră și Băbească neagră

Personal, cred că până la momentul publicării acestui material situația se prezintă, comparativ, net în favoarea producătorilor din Republica Moldova din punct de vedere al succesului ideilor lor de valorizare și diferențiere, al conceptelor comerciale (poziționare de preț, nume și design, diversitate a portofoliului fiecărei crame) și al strategiilor de promovare (soi asumat vizibil ca identitar și promovat ca atare, cu notorietate în mintea consumatorilor – vezi asocierea spontană “Rară neagră – Republica Moldova” – bine indexat în motoarele de căutare online și cu prezență geografică puternică pe toate segmentele premium+ de pe piața de retail din România).

România Republica Moldova
>2.500 ha (al doilea cel mai plantat soi de struguri negri indigeni) 102 ha (primul soi de struguri negri indigeni menționat în enumerarea oficială, posibil să fi atins între timp peste 200 ha)
13 branduri monocepage pe piață >32 branduri monocepage (+ blenduri) pe piață
50 lei / sticlă, preț mediu de retail 84 lei / sticlă, preț mediu de retail
18.000 referințe Google 150.000 referințe Google

O posibilă concluzie, având în vedere toate cele de mai sus, este că producătorii din Republica Moldova au luat startul mai rapid și au stabilit deja un anumit standard pentru Rara neagră de la ei (legătura cu țara de origine, ansamblul culoare-arome-gust, poziționare de preț, arie de distribuție), în timp ce producătorii români întârzie s-o facă (la nivelul anului 2024) în cazul Băbeștii negre. Acest standard (să-i spunem „de aur”?!?) are consecințe concrete în piață și ar trebui luat în considerare de orice producător român care vrea să acceseze cu producția proprie subcategoria Băbească.