Vinul este purtatorul lui de cuvant – Iustin Urucu

Astfel de oameni fac multe pentru vin, chiar daca nu lucreaza neaparat intr-o crama. Insa lor li se datoreaza in mare masura calitatea tot mai ridicata si aprecierile pe care incep sa le culeaga vinurile romanesti. Vinul.Ro va incerca sa va prezinte cateva figuri reprezentative din lumea vinului, fara de care imaginea viticulturii si a vinificatiei nationale ar fi fost, probabil, mai sumbra.

Publicitate
SelectWine

De cand a terminat facultatea, face vinuri. Unele, intrate deja definitiv in constiinta romanilor care au o legatura constanta cu aceasta licoare. Printre realizari, desi nu si-o asuma decat intr-o mica masura, se afla si Sirena Dunarii 2001, vinul rasplatit recent cu Marea Medalie de Aur la Premiile de Excelenta Vinul.Ro 2011 si care a obtinut cea mai mare nota in concurs. Iustin Urucu este un enolog tanar, pasionat de ceea ce face, mai interesat sa stea in crama decat in lumina reflectoarelor. „Ce imi doresc cel mai mult este sa pastrez trendul ascendent al produselor Vinarte. Daca eu imi fac treaba bine, cu siguranta ca se va gasi cineva care sa vorbeasca despre munca mea, mult mai bine decat as putea sa o fac eu“, declara, fara urma de emfaza, Iustin.

Cu laboratorul in casa

S-a nascut pe 17 mai 1976, intr-o casa in care stiinta era la mare pret. Mama, angajata a laboratorului de investigatii a Muzeului de Arta din Craiova, avea acasa aproape tot instrumentarul. Asa ca prima legatura a lui Iustin cu chimia nu a intarziat sa apara. Initial sub o stricta supraveghere, apoi, pe masura ce anii treceau, experimentele se efectuau mai ales in lipsa parintilor. Normal pe undeva, ce parinte ar sprijini in activitate un pusti care vrea sa umple cartierul de pocnitori, artificii si alte surprize deloc inofensive? Scoala a facuto in cartier, apoi si-a continuat studiile la Colegiul Fratii Buzesti. E mandru ca a facut acel liceu, pe care, cu ani inainte, il absolvise si actualul sau sef, presedintele Vinarte, Sergio Faleschini. Culmea, nu chimia a fost marea sa pasiune in aceasta perioada, dar s-a decis sa urmeze cursurile facultatii de Chimie Alimentara de la Craiova. Motivele veneau din familie. A fost, in primul rand, bunicul din partea mamei, angajat la Murfatlar.

Publicitate
Gala Gastronomiei

„Vacantele de vara le petreceam mereu la Constanta, pot spune ca o prima atractie catre vin s-a creat in acele vacante”. Dar cel mai important factor in luarea acestei decizii a fost matusa lui. Absolventa de Chimie Alimentara la Galati, devenise, in ultimii ani ai comunismului, sursa de alimente a familiei. „Daca n-am prea avut lipsuri in acea perioada, ei i-am datorat-o. Avea si bani, calatorea mult in strainatate, m-a impresionat suficient si m-am decis sa urmez aceeasi cale”. Numai ca drumul lui Iustin avea sa se schimbe in anul III de facultate. „Atunci am decis sa trec pe vin. Era structura cea mai serios tratata, avea cea mai completa baza tehnica, foarte multe ore de vinificatie sustinute de profesorul Marin Gheorghita, ore de viticultura, experimente…“ Numai ca, in 1999, cand a terminat facultatea, Iustin s-a angajat la un producator de sucuri din Craiova. „A fost o oportunitate. Patron al societatii era sotia unui fost profesor din facultate. Era un serviciu in oras, aveam bani… dar mi-am dat seama repede ca nu era pentru mine. Era prea industrial, prea chimic. Am renuntat dupa trei luni”.

Povesti cu printi si cu sirene

Dar norocul nu-si intorsese fata de la Iustin. In septembrie primea un telefon de la profesorul Aurel Popa, cel care-i fusese indrumator la lucrarea de diploma. „M-a chemat sa stea de vorba cu mine si mi-a spus ca a intrat o societate serioasa in Romania, care vrea sa faca treaba. Mi-a povestit de intentiile oamenilor, de investitiile pe care vor sa le faca, dar m-a avertizat ca nu va fi usor, ca sunt conditii grele, ca nu voi locui in oras. Am acceptat, am fost contactat de cei de la Vinarte si pe 15 octombrie 1999 am inceput colaborarea. Am fost numit inginer tehnolog la Bolovanu, asa ca ma pot mandri ca am pus umarul la nasterea primului Soare”. Norocul a continuat sa fie de partea lui Iustin. Exact in acel an Vinarte a contactat doi mari oenologi, Nicolas Vivas si Attilio Pagli, care au venit sa dea consultanta. „M-au fascinat oamenii aceia. De la ei am invatat intr-un an mai mult decat in toata facultatea. De la ei si de la Fiorenzo Rista, director tehnic la Vinarte pe vremea aceea. Nicolas si Attilio erau artistii, Fiorenzo era inginerul, el venea cu experienta in crama, de la el am aprofundat partea tehnica a vinificatiei”. Cei doi ani in care a colaborat cu Nicolas si Attilio i-au crescut actiunile lui Iustin. Din 2001 a inceput sa faca si campania de vinificatie de la Starmina, o alta crama a producatorului, situata in Mehedinti. In acel an Iustin a cooptat-o in echipa si pe Veronica Gheorghiu, actualul vinificator de la Oprisor, practic campania a fost facuta impreuna. O campanie care a continuat si proiectul Sirena Dunarii, demarat cu un an mai devreme, la putin timp dupa ce Federico Curtaz, viticultor consultant la Starmina, descoperise infestarea cu botrytis a viilor din Golul Drancei. „In 2001 am recoltat strugurii in noiembrie, cand Rieslingul acumulase aproximativ 500 de grame de zahar. S-au recoltat fragmente de ciorchini, astfel ca, de pe 10 hectare, am strans strugurii pe care, normal, i-am fi recoltat de pe mai putin de un hectar. Si randamentul a fost destul de mic, pina in 50 % struguri-must. Si asta dupa ce am personalizat un program la o presa pneumatica, pentru ca am incercat initial cu un teasc manual, dar n-am obtinut prea mult must”. Lui Iustin ii place sa vorbeasca despre vinuri, despre vinurile lui. „E un vin destul de pretentios. Trebuie sa fim siguri ca vom obtine macar aceeasi calitate”. O explicatie, poate, pentru faptul ca, dupa 2001, la Starmina nu s-a mai facut Sirena Dunarii. „E si un risc mare si din punct de vedere financiar. Nu-ti poti permite mereu sa risti 10 hectare pentru cateva mii de sticle”. Dar Iustin ne asigura ca proiectul Sirena Dunarii nu este inchis. „La succesul pe care l-a avut, cu siguranta ca vom mai face acest vin. E posibil chiar sa incercam un amestec de soiuri, Sauvignon Blanc, Riesling Italian si Tamaioasa Romaneasca. E, insa, neaparat necesar ca vremea sa ne ajute. Proprietarii vor acest vin, in momentul in care va exista certitudinea obtinerii unei calitati vor fi de acord sa sacrifice buna parte din productia de struguri pentru asa ceva”.

Cabernet, prima iubire

Din 2011, pentru Iustin Urucu a aparut o noua provocare. Vinarte l-a insarcinat si cu campania de vinificatie de la cea de-a treia crama a societatii, ce de la Villa Zorilor, din Dealu Mare. Astfel, in numai 13 ani, Iustin are la activ 27 de campanii. „As putea spune ca sunt deja un flyingwinemaker, nu?”, se amuza oenologul de numai 35 de ani. Aceasta noua insarcinare il tine legat de vie si de crama mai bine de trei luni. „Incep campania pe 20 august la Starmina si o termin la inceput de noiembrie, fie in Dealu Mare, fie la Simburesti. De obicei la Simburesti, pentru ca acolo e zona de Cabernet, care se recolteaza mai tarziu, insa anul acesta a fost mai special, Dealu Mare a incheiat campania”. Apoi mai sunt intrevederile cu Attilio Pagli, care, din 2008, este din nou consultant al celor de la Vinarte. „Mai vine el in tara, mai plec eu in Italia”. Dar Iustin nu se plange. Ii place ce face, se bucura chiar ca sta mai mult aproape de vin. Nu-l intereseaza altceva. „Nici macar in ADAR nu m-am inscris. Nu prea am timp de altceva. Ca oenolog, ma simt obligat sa stau langa vin. N-am niciun regret ca nu sunt prea vizibil, prefer sa vorbeasca vinul pentru mine”, adauga Iustin, care e multumit ca cel mai nou vin al sau, Floare de Toamna 2011, a primit deja aprecieri. „E un proiect frumos, care imi permite si mie sa ma joc. Faptul ca vinul de anul acesta are potential m-a facut deja sa ma gandesc la un cupaj de Feteasca Neagra si Negru de Dragasani pentru invechire. Dar mai vedem”. Lui Iustin ii place sa se joace, sa vina permanent cu ceva nou in vinurile sale. Nu-i plac vinurile liniare, care, dupa un anumit timp, devin plictisitoare. Se bucura cand destainuie ca a introdus in cupajul de rose de la Starmina si Feteasca Neagra. Dar are si o constanta. Chiar daca acum se ocupa de toti printii si sirenele ale celor de Vinarte, el ramane fidel primei iubiri: Caberneturile de la Bolovanu. Soare, dar mai ales Castel Bolovanu, un vin pe care il considera o reusita atat din punct de vedere calitativ, cat si financiar.