Articol de Christian Callec – Olanda
Consider ca numarul de vinuri pe care le-am descalificat la Premiile de Excelenta Vinul.Ro 2011 din cauza conditiilor in care au fost tinute in supermarketuri sau depozite este aproape alarmant. Producatorii isi dau silinta sa faca vinuri bune, dar, din pacate se pare ca nu toate supermarketurile sau depozitele au conditii sa pastreze vinurile corect. Ceea ce este foarte trist! Totusi, este foarte usor sa dai vina pe retaileri sau pe distribuitori atunci cand vine vorba de defectele din vin. Una dintre cele mai importante legi nescrise ale marketingului si vanzarilor spune ca adevarata vanzare incepe in momentul in care clientul intra in posesia marfii.
In legatura cu oferta de vin romanesc, nu am cum sa fiu altfel decat sever. Reminiscentele vechiului sistem inca sunt prezente. Foarte multe vinuri reprezinta o reeditare a vinurilor proaste din vremurile comuniste: foarte mult alcool, neechilibrate, taninuri verzi, amareala, prea mult lemn de mana a doua, supra concentare (folosire excesiva a gumei arabice).
Problema este ca simplul consumator este obisnuit cu aceste defecte si destui de multi vinificatori vor continua sa perpetueze aceste procese, sub numele de „traditie”. Este foarte dificil sa schimbi aceste obiceiuri. Din fericire, alaturi de aceste vinuri „caricatura” am descoperit si vinuri bune, dar si adevarate bijuterii. Cred ca Romania, la fel ca si celelalte tari fost-comuniste, trebuie sa se hotarasca catre ce tip de piata doreste sa se orienteze: spre cel de tip estic sau spre cel de tip occidental. Trendul de astazi merge spre piata vestica si impune vinuri fructate, proaspete, echilibrate si elegante, care sa se poata asocia cu mancarea. Daca Romania doreste sa se alinieze pe aceasta piata, trebuie sa isi propuna un stil mai modern. Detineti un bun terroir, struguri, vinificatori talentati, deci nu aveti nici un motiv sa nu reusiti. Cred ca este obligatoriu ca orice vin serios sa aiba in compozitie soiuri autohtone. Stiu ca nu este usor sa vinzi vinuri din soiuri necunoscute, mai ales greu de pronuntat pentru majoritatea strainilor. De asemenea, replicarea trendurilor internationale cu soiuri internationale nu este o alegere buna pe termen lung. Daca toata lumea produce „Merlot”, „Cabernet” sau „Syrah” consumatorii vor ajunge sa cumpere „soiurile” nu „locul de origine”. In momentul acela, pretul va fi principalul argument in achizitionarea unui vin. Cred ca toata familia Fetestilor (Alba, Regala, Neagra), Grasa de Cotnari, Francusa de Cotnari (pentru cupaje) si Tamaioasa (combinatie fantastica cu Viognier!), dar si soiuri mai putin cunoscute precum Cramposie si Novac au un potential impresionant. Stilul de vinificare este cel putin la fel de important ca soiurile folosite. Nu va fi usor, insa cred ca Romania merita mai mult respect international. Acest respect nu este ceva pe care il primesti, trebuie sa il si meriti. Viitorul va fi unul complex. Va fi din ce in ce mai necesar sa observi, sa analizezi sa intelegi piata in care iti vinzi produsele.