Vinuri cu găina-n lesă și papuci de blăniță?!?

„Tu nu știi ce greu e să scrii constant, să te aduni și să fii în stare să publici ceva relevant, să-ți păstrezi și să-ți crești brandul”, îmi spunea azi cineva care se străduiește să ducă această activitate în paralel cu alt business, mult mai important. Nu, nu știu, e drept! Dar vorbele cu pricina m-au trimis* cu gândul la ceea ce se întâmplă în prezent cu (asta e, cu asta mă preocup) vinurile românești: cât de constant și relevant mai poate fi un producător care vrea să își păstreze sau crească brandul în această veritabilă explozie (n-aș vrea s-o numesc inflație) de evenimente? Fie că se numesc „târg”, „salon”, „festival” sau altfel, fie că promit degustări mai mult sau mai puțin comparative,  distracție, asocieri culinare sau educație a consumatorului, evenimentele care conțin (și) vin s-au înmulțit în ultima vreme ca modelele de blugi din Obor. Și e foarte bine!

Dar, dacă tot am făcut paralela asta cu moda (din Obor, e drept), m-am gândit să o duc până la capăt: pe vremuri (demult, înainte de 1989) cine avea blugi era important; după 1990, cine avea blugi „de firmă” era important; apoi, mai recent, doar cine avea cel mai nou model, de la cea mai exclusivistă marcă de blugi era important… și tot așa. Cum moda blugilor a evoluat, și moda vinurilor evoluează (e drept, se spune că aici, în România, asta durează mai mult): ca să fii relevant nu mai e de-ajuns să ai vin și să-l scoți „pe ștrasse” (la târguri, festivaluri și saloane), nu mai e de-ajuns nici să ai vin bun – iar cu pretențiile emise „angro” de către orice cramă, până și noțiunea de „exclusivist” va fi depreciată în foarte scurt timp.

Iar dacă în vestimentație „explozia ofertei” i-a înnebunit pe cei dornici să iasă în evidență ca diferiți și i-a făcut să iasă pe Dorobanți cu găina-n lesă și încălțați cu șlapi cu blană de ponei arctic vopsită cu lacrimi de unicorn bengalez, nu pot decât să mă îngrozesc imaginându-mi ce-o să se întâmple cu cramele disperate să se diferențieze cumva de „pluton”. Brrr!

* Evident, articolul de față e (și) o pledoarie pentru „altceva” decât imagine, în domeniul producției și promovării vinurilor – e o pledoarie pentru calitate, pentru conținut substanțial, pentru continuitate, pentru perseverență, pentru inițiativă și pentru inventivitate. Târgurile, festivalurile, saloanele s-au înmulțit pentru că momentan există piață – dar, în curând, cei care vor iasă în evidență față de alții „îmbrăcați din aceeași piață” va trebui să facă mai mult decât să se înregimenteze în actualele tendințe. Va trebui să-și găsească, vorba unui veritabil guru al marketingului – diferențierea: în conținut, în argumentație, în discurs, în „cu cine sau cu ce” se asociază.

Noi vom fi tot pe-aici 😉

Imaginile asociate acestui articol sunt doar cu titlu informativ și nu reprezintă vreo invitație la judecăți de valoare.